Petit guide du développement spirituel NoëlL'actu viagra viagrasansordonnancefr.com décryptéeAgirEcocitoyen J'ai fait un stage de survie en pleine nature Don, troc, partage : consommons collaboratif! Vous recherchez une formation?

Relaţiile sexuale dintre medici şi foştii pacienţi

In noile sale recomandări, General Medical Council (GMC) le-a atras atenţia medicilor să se gândească foarte bine înainte de a se implica într-o relaţie sexuală cu un fost pacient.

Ghidul respectiv nu a introdus o interdicţie totală, care l-ar fi făcut vulnerabil faţă de provocările ce invocă respectarea drepturilor omului, ceea ce nu reflectă, însă, nici pe departe, o atitudine permisivă. În document se menţionează că o asemenea relaţie "poate fi nepotrivită, indiferent cât timp a trecut de atunci."1 Recomandările nu vor fi pe placul tuturor.

Să luăm exemplul unui medic generalist dintr-un cabinet rural izolat. Sub incidenţa reglementării în cauză, respectivul doctor riscă să fie suspectat de manifestarea unei atitudini nepotrivite faţă de oricare dintre persoanele care i-ar putea deveni partener. Este sigur că jurământul medical nu includea şi o promisiune de castitate? În trecut, GMC interzicea numai relaţiile unui medic cu pacienţii aflaţi în îngrijirea sa. Aşadar, ce se va întâmpla cu relaţiile deja existente? Devin ele, în prezent, subiect de suspiciune? Oare, conform recomandărilor ghidului, este necesar ca doctorii implicaţi în astfel de relaţii să discute despre ele cu un membru al echipei de standarde şi etică a GMC?

În mod cert, sunt avuţi în vedere, cu precădere, pacienţii vulnerabili. De altfel, este destul de transparentă presiunea exercitată asupra autorilor noilor norme de anchetele declanşate în cazurile Clifford Ayling, William Kerr şi Michael Haslam. În cazurile citate, medicii au exploatat sexual unii pacienţi vulnerabili pe care îi aveau în îngrijire.2, 3 De aici rezultă necesitatea existenţei unui document oficial care să reglementeze asemenea situaţii, prin recunoaşterea dreptului neîngrădit al adulţilor competenţi de a se implica în relaţii, dar şi prin protejarea intereselor pacienţilor vulnerabili. A reuşit GMC să stabilească un astfel de echilibru?

S-a considerat întotdeauna că relaţia medic-pacient este caracterizată printr-o exercitare inegală a puterii, medicul fiind în poziţia autoritară. "Relaţia între un doctor şi un pacient nu se bazează niciodată pe o egalitate autentică", afirmă preşedintele GMC, Graeme Catto.4 Prin interzicerea comportamentului care nu susţine interesele bolnavilor, codurile de etică le-au permis doctorilor să-şi concentreze eforturile în direcţia alegerii celei mai potrivite strategii terapeutice pentru pacienţii lor. Astfel, forţa medicului este pusă în slujba binelui, ceea ce duce la creşterea încrederii şi a eficienţei rezultatelor terapeutice. Profesionalismul impune protejarea ambelor părţi prin recunoaşterea mutuală a unor delimitări clare. Departamentul de etică al British Medical Association (Asociaţia Medicală Britanică) le-a oferit doctorilor recomandări cu privire la abordarea situaţiilor create de pacienţii exagerat de indiscreţi - cum să procedeze în cazul unor persoane cu un comportament obsesiv şi al celor care-şi revarsă asupra lor declaraţiile de dragoste eternă.

O asemenea interpretare a relaţiei medic--pacient nu este, însă, cam anacronică, poate chiar paternalistă? Facilităţile oferite de internet au atenuat discrepanţa informaţională dintre medici şi pacienţi, autonomia acestora din urmă a atins cote fără precedent şi nu toţi cei care trec pragul unui cabinet de consultaţii sunt persoane sfioase. Unii doctori sunt de părere că lucrurile s-au schimbat radical. Nu prea mai este de actualitate exemplul clasic al practicianului care lucrează singur (de regulă, bărbat) şi care profită de vulnerabilitatea unor paciente, fiindcă, în prezent, când medicii îşi desfăşoară activitatea în cadrul echipelor multidisciplinare, cei care au un asemenea comportament ar fi uşor de reperat.

Ne putem gândi şi la exemple ce frizează absurdul: oare este necesar ca medicilor tineri, care se ocupă de tratamentul colegilor de serviciu în departamentul de urgenţă, să li se interzică definitiv să iasă, după orele de program, împreună cu aceştia? Ce altă reglementare s-ar mai impune, în contextul în care, la ora actuală, GMC interzice categoric relaţiile cu foştii pacienţi, socotiţi "vulnerabili" la momentul respectiv - o formulare ce poate fi interpretată în fel şi chip? Pacienţii, în calitatea lor de consumatori, s-au maturizat, iar profesioniştii nu mai au un statut la fel de puternic ca odinioară, şi-atunci, are dreptate Graeme Catto sau între medic şi pacient există, în prezent, o relaţie bazată pe egalitate?

În sfera eticii apar frecvent astfel de întrebări, la care se impune un răspuns onest: depinde. În ultima vreme au fost semnalate, din păcate, destule exemple de doctori care au făcut abuz de putere - Rodney Ledward, Harold Shipman, Peter Green. Dacă n-ar fi existat, în trecut, atât de multe asemenea cazuri, nu s-ar fi apelat aşa de vehement la necesitatea instituirii unor constrângeri. Indiferent de presiunea pe care o exercită slăbirea ierarhiilor tradiţionale ale autorităţii, relaţia medic-pacient rămâne un fel de model. Pacienţii sunt adesea vulnerabili atunci când merg la doctor. Aparenta lor agresivitate sau, dimpotrivă, încrederea exagerată pot camufla, de fapt, prezenţa unei boli, a unor stări de nelinişte şi de dezorientare.

Uneori, pacienţii simt nevoia să dezvăluie cele mai private informaţii. Dacă nu va exista premisa cunoaşterii limitelor şi a respectării încrederii, ei vor fi mai puţin dispuşi să comunice deschis, ceea ce va afecta calitatea îngrijirii lor. Informaţiile vehiculate prin internet nu vor fi nicicând un substituent al judecăţii profesionale informate. Numai medicii au competenţa de a furniza şi a interpreta asemenea date. Este vorba, aşadar, despre o relaţie specială, bazată în egală măsură pe încredere şi pe înţelegere, guvernată de limitele profesionale ce protejează atât doctorii cât şi pacienţii, supusă, într-o manieră complexă, fluctuaţiilor puterii.

GMC are o sarcină dificilă. Recomandând evitarea unei interziceri complete, recunoscând că vor exista întotdeauna excepţii, GMC a făcut o alegere înţeleaptă. Dacă vă gândiţi cumva că este o problemă a zilelor noastre, amintiţi-vă cuvintele lui Hipocrate, din secolul IV Î.H.: "Ori de câte ori voi trece pragul unei case, voi intra doar spre folosul bolnavilor, păzindu-mă de orice faptă rea şi stricătoare comisă cu bunăştiinţă, de ademenirea femeilor sau a bărbaţilor, a oamenilor liberi ori a sclavilor."

Conflict de interese: Nici unul declarat.

Sexual relationships between doctors and former patients
New guidance gets the balance right in stopping short of a complete ban

BMJ 2006;333:1132

1Medical Ethics Department, British Medical Association, BMA House, London WC1 9JR
Julian Sheather
senior ethics advisor mailto:JSheather@bma.org.uk

Bibliografie

1 General Medical Council. Maintaining boundaries. London: GMC, 2006. http://www.gmc-uk.org/guidance/current/library/%20maintaining_boundaries.asp.

2 Department of Health Committee of Inquiry. Independent investigation into how the NHS handled allegation about the conduct of Clifford Ayling. London: DOH, 2004. www.dh.gov.uk/assetRoot/04/08/90/65/04089065.pdf.

3 HM Government. The Kerr/Haslam inquiry. Norwich: Stationery Office, 2005. www.official-documents.co.uk/document/cm66/6640/6640.pdf.

4 Eaton L. Doctors are warned against sex with former patients. BMJ 2006;333:876.

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Dr. Rodica Chirculescu
Autor: