Prognosticul pacienţilor cu sindrom Brugada

Sindromul Brugada este caracterizat prin triada formată din deces subit, aspect ECG de bloc major de ramură dreaptă în derivaţiile V1-V3 şi supradenivelare ST tipică, descendentă în V1-V3.

Pacienţii cu risc mare de deces subit (cei cu antecedente de moarte subită resuscitată, sincopă, test electrofiziologic pozitiv sau istoric familial de deces subit ori aritmie ventriculară malignă) au indicaţie de defibrilator implantabil (DFI), al cărui beneficiu real este, însă, necunoscut. Un studiu recent a evaluat toţi pacienţii cu diagnostic de sindrom Brugada şi risc crescut de deces subit, din 14 centre din întreaga lume, cărora li s-a implantat un DFI în perioada 1993-2005. Au fost incluşi 220 de subiecţi, care au fost urmăriţi, în medie, 38 de luni. Nu s-a înregistrat nici un deces, iar 8% dintre pacienţi au primit şoc electric pentru aritmie ventriculară malignă (10 +/- 15 şocuri per pacient, după o medie de 26 +/- 33 luni de la implantare). Rata complicaţiilor a fost de 28%, în marea lor majoritate fiind datorate impulsionării incorecte, de către DFI, a şocurilor electrice (45 de pacienţi, 20% din total). Cauzele administrării necorespunzătoare a şocului electric au fost (în ordinea frecvenţei) deplasarea sondei, oversensing-ul undei T, tahicardia sinusală, tahicardia supraventriculară. În concluzie, la pacienţii cu sindrom Brugada şi risc mare de deces subit, s-a constatat o incidenţă scăzută a evenimentelor aritmice severe (2,6% pe o perioadă de urmărire de peste trei ani), însoţită de o rată de complicaţii semnificativă (8,9%/an). Tratamentul adecvat antiaritmic a fost de 2,5 ori mai rar decât cel necorespunzător.

Prof.Dr.Mircea Cinteză, Dr.Andrei Mărgulescu

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Autor: