Prevenţia problemelor psihosociale ale adolescentului

Implicarea părinţilor în educaţia adolescenţilor îi protejează pe aceştia faţă de problemele psihosociale specifice vârstei.

acelaşi număr al BMJ, Walker şi colab. prezintă rezultatele unui studiu clinic controlat care adaugă noi dovezi experimentale ce susţin faptul că intervenţiile de stimulare a copiilor şi de implicare mai activă a părinţilor diminuează riscul comportamentului antisocial, al părăsirii căminului, sarcinii, folosirii drogurilor, delicvenţei juvenile, precum şi pe cel al apariţiei tulburărilor emoţionale şi comportamentale în perioada adolescenţei.1

Implicarea părinţilor are un rol cheie în dezvoltarea emoţională şi comportamentală a copiilor. Atenţia pe care le-o acordă propriilor copii îi ajută pe aceştia să se adapteze schimbărilor şi să depăşească momentele dificile, stabilind modele sănătoase de funcţionare emoţională, socială şi cognitivă. Atitudinea parentală severă, imprevizibilă, bazată pe manipulare, ameninţări, pedepse şi pasivitate, este strâns corelată, la copii, cu comportamentul antisocial necontrolat, aceştia având, în perioada de adolescenţă şi ulterior, un risc crescut de morbiditate. Ei ajung să plece de acasă mult mai des, să abandoneze şcoala, rămânând fără o calificare profesională, şi să comită infracţiuni în adolescenţă sau în viaţa de adult, reuşind mai rar să se implice în relaţii interpersonale calitative şi durabile.2

Majoritatea studiilor care analizează programele de îngrijire a copiilor se desfăşoară în centre de cercetare, sub coordonarea unui personal foarte motivat şi cu participarea voluntară a unor grupuri de părinţi. Este înduioşător să consultăm un studiu "din lumea reală", care include peste 100 de familii din zonele defavorizate din Kingston, Jamaica. Walker şi colab. au evaluat o intervenţie care a constat în aplicarea stimulării psihosociale timp de doi ani - o şedinţă săptămânală cu durata de o oră, pentru mame şi copii care învăţau jocul comportamental (de asemenea, cărţile şi jucăriile au fost oferite gratuit). Jocul de stimulare săptămânală a determinat ameliorarea pe termen lung a dezvoltării cognitive a copiilor, îmbunătăţirea stării de confort şi scăderea frecvenţei problemelor de atenţie în adolescenţă.

Cu peste 20 de ani în urmă, Patterson a arătat că, adesea, reacţiile părinţilor faţă de comportamentul antisocial nu fac altceva decât să-l perpetueze şi că ignorarea atitudinilor nedorite determină abandonarea lor de către copii.3

Programele parentale comportamentale pot preveni apariţia tulburărilor emoţionale şi comportamentale din adolescenţă. În cadrul studiului clinic cu caracter statistic, multicentric, prin care Scott şi colab. au vizat consilierea de specialitate a unor grupuri de părinţi cu privire la comportamentul antisocial al copiilor, s-a constatat că intervenţia reduce semnificativ respectivul tip de comportament.4

Programul parental de grup, iniţiat de Webster-Stratton, prezintă noţiuni de ascultare activă, de joc centrat pe copil, de exprimare a unei atitudini de apreciere faţă de acesta, de stabilire a limitelor (cât de stricţi trebuie să fie părinţii atunci când aplică regulile), descrie modalităţi de oferire a recompenselor pentru bună purtare, precum şi metode de disciplinare care-i ajută pe copii să-şi dezvolte autocontrolul.5 Părinţilor le sunt explicate bazele teoretice ale programului, care vizează formarea unor copii sociabili şi încrezători în propriile lor puteri.

Tulburările de comportament ale adolescentului şi delicvenţa juvenilă sunt probleme importante, nu numai pentru tineri şi familiile lor, ci şi pentru societate. Adolescenţii cu probleme de comportament consumă multe din resursele oferite de sistemul de sănătate, de cel social şi cel legislativ. Intervenţiile parentale pot avea multe efecte benefice, cum ar fi scăderea frecvenţei arestărilor şi scurtarea perioadelor de internare în instituţii de corecţie, ceea ce ar putea reduce povara costurilor pe care trebuie să le suporte societatea.6

Studiul efectuat de Walker şi colab. este deosebit de interesant, deoarece intervenţiile lor parentale pozitive au fost aplicate înainte de apariţia problemelor emoţionale sau comportamentale ale copiilor.1 Datorită deficitului de psihiatri pediatrici, la nivel mondial, modul de rezolvare a problemelor, în cele mai multe cazuri, este mai degrabă reactiv decât pro-activ şi preventiv. Se apreciază că implicarea efectivă a părinţilor este un factor de protecţie, care ar putea diminua impactul dificultăţilor socioeconomice, al nivelului precar de educaţie parentală, al unei rate scăzute a natalităţii şi al altor factori de risc ambientali.

Hoghughi a făcut apel la "acordarea, cât mai rapid, a unei atenţii mult mai mari măsurilor de prevenţie şi de promovare a sănătăţii, în detrimentul intervenţiei reactive".2 Majoritatea părinţilor ştiu că au un rol important în dezvoltarea emoţională şi cognitivă a copiilor lor, dar mulţi dintre ei nu au la dispoziţie informaţiile corespunzătoare şi nici nu au suficientă încredere în forţele proprii, pentru a avea o influenţă pozitivă. Ideal ar fi ca de instruirea şi de îmbunătăţirea abilităţilor educative ale părinţilor să se ocupe asistenţii sociali la domiciliu şi alte cadre medicale din sistemul de îngrijire primară. Webster-Stratton sugerează că programele parentale au un impact mai accentuat, sunt mai puţin stigmatizante şi mai eficiente din punct de vedere al costurilor dacă sunt aplicate în scop profilactic.7 Disponibilitatea lor pentru părinţii tuturor copiilor mici va asigura protecţia acestui grup de vârstă împotriva apariţiei problemelor psihosociale în adolescenţă. Avem datoria colectivă de a-i educa, a-i susţine şi a-i ajuta pe toţi părinţii să-şi asume cu toată responsabilitatea un asemenea rol vital.

Prevention of psychosocial problems in adolescence
Psychosocial stimulation by parents has long term benefits

BMJ 2006;333:460

Maudsley Hospital, Londra SE5 8AZ, Michael Rutter Centre
Sabina Dosani
consultant child and adolescent psychiatrist mailto:sdosani@bmj.com

Bibliografie

1 Walker SP, Chang SM, Powell CA, Simonoff E, Grantham-McGregor SM. Effects of psychosocial stimulation and dietary supplementation in early childhood on psychosocial functioning in late adolescence: follow-up of randomised controlled trial. BMJ 2006 doi: 10.1136/ bmj.38897.555208.2F.

2 Hoghughi M. The importance of parenting in child health. BMJ 1998;316:1545.

3 Patterson GR. Coercive family processes. Eugene, OR: Castalia, 1982.

4 Scott S, Spender Q, Doolan M, Jacobs B, Aspland H. Multicentre controlled trial of parenting groups for childhood antisocial behaviour in clinical practice. BMJ 2001;323:194-8.

5 Webster-Stratton C. Incredible years: trouble-shooting guide for parents of children aged 3-8. London: Umbrella Press, 1992.

6 Woolfenden SR, Williams K, Peat J. Family and parenting interventions in children and adolescents with conduct disorder and delinquency aged 10 to 17. Cochrane Database Syst Rev 2006;(3):CD003015.

7 Webster-Stratton C. Nipping conduct problems in the bud. BMJ 2001;323:7.

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Dr. Genoveva Matei
Autor: