Pioglitazona este utilă în steatohepatita non-alcoolică

Steatohepatita non-alcoolică se caracterizează prin leziuni necrotico-inflamatorii hepatice, asociate cu acumulare de lipide şi fibroză; ea poate progresa către ciroză hepatică.

Este frecvent însoţită de obezitate, rezistenţă la insulină şi diabet zaharat de tip 2, iar până în prezent s-a constatat lipsa de eficacitate a oricărui tratament medical. Studiul în speţă a evaluat eficienţa pioglitazonei - o tiazolidindionă folosită în terapia diabetului zaharat de tip 2 - în steatohepatita non-alcoolică. El a inclus 55 de pacienţi cu toleranţă alterată la glucoză sau cu diabet zaharat de tip 2 şi diagnostic bioptic de steatohepatită non-alcoolică; subiecţilor li s-a administrat, timp de şase luni, fie tratament hipocaloric plus pioglitazonă 45 mg/zi, fie tratament hipocaloric plus placebo. Obiectivul primar al studiului a fost îmbunătăţirea aspectului histologic bioptic. Pioglitazona, faţă de placebo, a condus la ameliorarea profilului glicemic (p<0,001), la normalizarea, într-un procent superior, a valorilor transaminazelor, la scăderea conţinutului lipidic hepatic (cu 48% vs 14%, p = 0,008), la ameliorarea evaluării histologice în ceea ce priveşte acumularea de lipide (p = 0,003), necroza (p = 0,02) şi inflamaţia (p = 0,008). Între cele două grupuri nu s-au înregistrat diferenţe semnificative ale scorului de fibroză. În concluzie, administrarea pioglitazonei la pacienţii cu steatoză hepatică non-alcoolică poate conduce la ameliorări histologice (a conţinutului lipidic şi a scorului inflamator) şi paraclinice ale afecţiunii, al căror impact clinic va trebui să fie evaluat de noi studii.

Prof.Dr.Mircea Cinteză, Dr.Andrei Mărgulescu

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Autor: