O companie de medicamente încearcă să interzică publicarea documentelor interne

Producătorul de medicamente Eli Lilly a acţionat în justiţie câţiva doctori, avocaţi, jurnalişti şi angajaţi proprii, în legătură cu obţinerea, de către aceştia, a peste 100 de documente şi e-mail-uri ale companiei referitoare la medicamentul antipsihotic olanzapine (Zyprexa).

Eli Lilly a obţinut, în data de 29 decembrie 2006, o hotărâre judecătorească ce impunea, unui număr de 16 persoane şi organizaţii, încetarea publicării respectivelor documente şi îndepărtarea tuturor copiilor acestora de pe internet.

Documentele au făcut furori după ce au ajuns la New York Times; conform cotidianului american, ele atestă faptul că Eli Lilly „s-a străduit, în cursul unui deceniu întreg, să minimalizeze riscurile pentru sănătate pe care le implică utilizarea medicamentului Zyprexa" (http://www.nytimes.%20com/2006/12/17/business/17drug.%20html). În ziarul citat, care nu a fost nominalizat în hotărârea judecătorească, se afirma că Alan Breier, coordonatorul ştiinţific al cercetărilor organizate de Eli Lilly asupra olanzapinei, le spusese angajaţilor companiei, în 1999, că „creşterea în greutate şi, posibil, hiperglicemia sunt principalele probleme ce ameninţă succesul pe termen lung al acestui compus deosebit de important".

  
Entuziasmul lui Shares la patentarea olanzapinei (2005)

Un an mai târziu, un manager din staff-ul lui Eli Lilly scria, într-un e-mail adresat unui coleg, că doctorii angajaţi de companie au avertizat că „dacă n-o lămurim, situaţia ar putea scăpa de sub control".

Eli Lilly îşi menţine punctul de vedere conform căruia „numeroase studii nu au demonstrat că Zyprexa produce diabet". Un purtător de cuvânt a declarat pentru BMJ: „Continuăm să avem încredere în siguranţa şi eficacitatea Zyprexa". Preparatul, care a fost lansat pe piaţă în 1996, se situează în topul vânzărilor companiei; astfel, cele 4,2 miliarde $ (2,2 miliarde £; 3,2 miliarde €) obţinute din comercializarea lui la scară mondială au reprezentat 29% din veniturile Eli Lilly, se menţionează în „Răspunsuri pentru acţionari 2005". Compania, căreia i-au fost intentate numeroase procese legate de siguranţa produsului olanzepine - cele mai multe privitoare la diabetul zaharat şi la cetoacidoza diabetică - a fost de acord să plătească 1,2 miliarde $ pentru rezolvarea celor peste 26 000 de reclamaţii înregistrate până în acel moment, în baza unei înţelegeri stabilite în data de 5 ianuarie 2007, ce reflectă interesele a circa 18 000 de pacienţi şi ale cărei condiţii nu au fost făcute publice, cu toate că reprezentanţii companiei şi-au afirmat convingerea că revendicările sunt „nejustificate". Privitor la respectivele înţelegeri, Eli Lilly a declarat, pentru BMJ, că „decizia de-a stabili asemenea acorduri nu a fost determinată de rezultatele ştiinţifice obţinute, ci de dorinţa evitării perturbărilor, incertitudinilor şi costurilor pe care le-ar fi implicat deschiderea unor noi procese."

În cadrul unei acţiuni în justiţie, aflată pe rol la Tribunalul Districtului de Est al New York-ului, Eli Lilly a arătat avocatului reclamanţilor documentele incriminate, care au rămas, însă, confidenţiale. Cu toate acestea, avocatul Jim Gottstein - care pleda, într-un alt proces, din Alaska, cauza unui client nemulţumit de folosirea coercitivă a antipsihoticelor - a înaintat o citaţie pentru a obţine documentele de la David Egilman, un reputat specialist în medicina muncii, solicitat şi ca martor expert în acţiunile judiciare din New York.

Alex Reinert, avocatul doctorului Egilman, declara că clientul său nu încălcase nici o prevedere legală atunci când îi pusese la dispoziţie domnului Gottstein documentele specificate în citaţie, iar acesta din urmă a recunoscut că le dăduse celor de la New York Times, ceea ce nu-l incrimina, însă, cu nimic, nefiind parte a acordului de confidenţialitate emis pe teritoriul judiciar al New York-ului.

După înştiinţarea lui Eli Lilly cu privire la hotărârea judecătorească, documentele au dispărut rapid de pe internet. Companiei i s-a acordat, timp de trei zile, accesul la computerele doctorului Egilman, pentru „investigaţii criminalistice", iar conform afirmaţiilor făcute de domnul Reinert, Eli Lilly îşi precizase intenţia de-a căuta „toate sancţiunile posibile" împotriva dr. Egilman. Consecinţele, spunea tot domnul Reinert, „ar putea fi drastice", ajungându-se până la plata daunelor şi detenţie.

Dl. Gottstein afirma că reprezentanţii Eli Lilly îl avertizaseră şi pe el cu privire la posibilitatea invocării unor „acţiuni disciplinare în barou".

Într-un e-mail către BMJ, Eli Lilly preciza că dăduse curs acţionării în justiţie pentru că „deconspirând documentele, aceşti indivizi au încălcat un ordin al curţii federale" şi că nu-şi făcuse publice documentele deoarece compania „nu intenţionează să încalce acel ordin arătând ea însăşi respectivele documente", adăugând, totodată: „Încercăm să menţinem cursul celorlalte cazuri la nivelul tribunalului, nu al mass-mediei".

Eli Lilly mai declară că „materialele trimise ilegal la New York Times reprezentau doar o fracţiune neînsemnată din cele peste 11 milioane de pagini ale documentaţiei puse la dispoziţia curţii de către Lilly, ele nereflectând fidel conduita companiei".

Conform afirmaţiilor celor de la Eli Lilly, documentele disputate „reprezintă numai câteva sute din cele 11 milioane de pagini" şi au fost atent selecţionate de către „delapidatori", ca să inducă exact ideea vizată de ei. În declaraţia companiei pentru BMJ se mai menţiona: „Documentele în cauză nu redau, sub nici o formă, o imagine corectă a strategiilor sau a activităţilor companiei Lilly. Este prea puţin probabil ca aceşti indivizi să vă arate milioanele de pagini ale altor materiale ce demonstrează eforturile făcute de Lilly şi de angajaţii săi în direcţia îmbunătăţirii vieţii oamenilor afectaţi de schizofrenie şi de tulburări bipolare."

Purtătorul de cuvânt al Eli Lilly a evidenţiat conduita corectă a companiei, care şi-a publicat şi prezentat mereu atât rezultatele favorabile ale cercetărilor sale cât şi pe cele negative. Din 2003, în prospectul tuturor antipsihoticelor atipice din SUA, inclusiv al olanzapine, se menţiona că "au existat cazuri de hiperglicemie ... la pacienţii" care iau acest tip de medicament şi că "evaluarea corelaţiei dintre administrarea antipsihoticelor atipice şi apariţia tulburărilor glicemice este complicată atât de posibilitatea existenţei, la pacienţii cu schizofrenie, a unui risc crescut de diabet cât şi de creşterea incidenţei diabetului la nivelul întregii populaţii."

Drug company seeks to suppress internal memos

BMJ 2007;334:59

Jeanne Lenzer Boston

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Gianina Rusu studentă
Autor: