Inteligenţa în copilărie şi vegetarianismul

Din ce în ce mai multe dovezi sprijină ideea că inteligenţa este corelată cu sănătatea şi cu supravieţuirea,1, 2, 3 deşi cauzele unei atari asocieri nu sunt pe deplin înţelese.

Inteligenţa poate să medieze, în grade variate, impactul pe termen lung al circumstanţelor precoce adverse (cum ar fi supraaglomerarea), să influenţeze adoptarea unor factori ce protejează sănătatea cât şi să reflecte mecanismele biologice care se află la baza reglementării ei. Un studiu de cohortă prezentat în BMJ, efectuat de Gale şi colab.,4 a evaluat măsura în care inteligenţa poate influenţa adoptarea unor factori protectori. Într-un amplu studiu populaţional, reprezentativ, realizat pe un eşantion de peste 8 000 de bărbaţi şi femei din Marea Britanie, inteligenţa în copilărie a fost asociată cu un regim vegetarian la vârsta adultă medie, iar respectiva corelare a fost independentă de nivelul educaţiei şi de clasa socială.4

Aşadar, ce indică rezultatele în legătură cu relaţia dintre inteligenţă şi valorile personale ori cu efectul inteligenţei asupra deciziilor cu privire la stilul de viaţă ce protejează sănătatea? Analiza, realizată pe baza a cinci studii prospective, a arătat, după ajustarea pentru vârstă, sex şi fumat, că vegetarienii au o rată a mortalităţii datorată afecţiunilor cardiace ischemice cu 24% mai mică decât cea înregistrată în rândul non-vegetarienilor.5 Un studiu statistic a demonstrat că aportul mai mare de legume, fructe şi pâine (ca şi de peşte şi pui, în loc de carne roşie) a fost asociat, la bărbaţii care au supravieţuit unui infarct de miocard, cu reducerea mortalităţii generale, a numărului de decese datorate bolilor cardiace şi a incidenţei cancerului.6

Ca orice cercetare de bună calitate, cea efectuată de Gale şi colab. a ridicat întrebări provocatoare, dar care pot fi testate. În primul rând, dat fiind faptul că aspectele cognitive în copilărie sunt modificate de diverşi factori nutritivi, precum iodul, fierul, zincul, vitamina B-12, folaţii şi acizii graşi omega-3,7 tiparele alimentare stabilite în primii ani de viaţă influenţează, oare, opţiunile legate de dietă în perioada adultă? Dacă răspunsul este afirmativ, un atare impact pe termen lung poate cumva să explice, parţial, asocierea dintre inteligenţă şi statutul de vegetarian? Se cunosc puţine date referitoare la modul în care regimul alimentar din copilărie se corelează cu cel din viaţa adultă, deşi datele preliminare obţinute din studiul de cohortă efectuat pe un lot de britanici născuţi în 1946 sugerează că oamenii ale căror familii consumaseră cantităţi crescute de fructe în copilărie au aceleaşi obiceiuri alimentare şi la vârsta adultă, în timp ce subiecţii care au mâncat puţine fructe în copilărie păstrează un comportament similar în privinţa dietei şi atunci când devin adulţi.8

În al doilea rând, studiile observaţionale au semnalat, la adulţi, asocieri pozitive între aportul unor factori nutritivi, precum vitaminele complexului B, acizii graşi omega-3 şi grăsimile nehidrogenate nesaturate, pe de-o parte, şi cu funcţia cognitivă de mai târziu în cursul vieţii, pe de altă parte,9 10 11 cu toate că, potrivit rezultatelor unui studiu controlat statistic, la femeile sănătoase de peste 65 de ani nu s-a înregistrat nici un efect al suplimentării, pe termen lung, cu vitamina E.12 Este posibil, oare, ca asocierea cu îmbătrânirea cognitivă, prezentată în studiile observaţionale, să fie explicată, într-o oarecare măsură, de faptul că oamenii aleg obiceiurile alimentare conform abilităţii cognitive de care dispuneau anterior?

Aşadar, ca să ne întoarcem de unde am pornit, dieta mediază asocierea dintre inteligenţa din copilărie şi sănătatea la vârsta adultă, aşa cum şi-au pus problema Gale şi colab.? O asemenea corelaţie semnificativă a fost observată în corelaţie cu obezitatea, în cohorta britanică din 1958, la care un scor ridicat pentru dieta sănătoasă - bazată pe consumul de alimente prăjite şi de fructe proaspete, la vârsta de 33 de ani -, alături de realizarea educaţională, s-au corelat cu asocierea dintre inteligenţa în copilărie şi creşterea ponderală între 16 şi 42 de ani.13 Dacă dieta înlesneşte (cel puţin parţial) efectul inteligenţei asupra altor aspecte ce alterează starea de sănătate, cum sunt bolile cardiovasculare, cancerul colorectal, diabetul şi boala Alzheimer, atunci intervenţiile de sănătate publică, legate de încurajarea adoptării unei alimentaţii sănătoase, pot fi benefice. O asemenea abordare ar trebui să înceapă atât prin educarea părinţilor în spiritul încurajării, la copiii lor, a unor obiceiuri alimentare mai sănătoase, pe care să le păstreze şi la vârsta adultă, cât şi prin informarea corespunzătoare a adulţilor cu privire la opţiunile dietetice benefice şi la modul în care s-ar fi putut ele deprinde încă din copilărie.

Aşa cum am arătat, Gale şi colab. au constatat faptul că asocierea dintre inteligenţă şi preferinţele alimentare este independentă de nivelul educaţional; nu mai puţin importantă este, însă, şi elucidarea unui alt aspect, şi anume, dacă între educaţie şi opţiunile alimentare există o corelaţie independentă de inteligenţă, iar dacă ipoteza se confirmă, în ce mod se realizează o atare asociere. Dacă şcoala poate avea o contribuţie importantă în dezvoltarea unor obiceiuri alimentare sănătoase, atunci cel mai bine ar fi ca părinţii şi profesorii să furnizeze sfaturi competente privind aceste opţiuni.

Conflict de interese: Nici unul declarat.

Childhood intelligence and being a vegetarian
Do bright children grow up to make healthy choices?

BMJ 2007;334:216-7

MRC National Survey of Health and Development, University College London, London WC1E 6BT
Marcus Richards
MRC programme leader and UCL reader in cognitive epidemiology mailto:m.richards@nshd.mrc.ac.uk

Bibliografie

1 Whalley LJ, Deary IJ. Longitudinal cohort study of childhood IQ and survival up to age 76. BMJ 2001;322:1-5.

2 Kuh D, Richards M, Hardy R, Butterworth S, Wadsworth MEJ. Childhood cognitive ability and deaths up until middle age: a post war birth cohort study. Int J Epidemiol 2004;33:408-13.

3 Batty GD, Der G, Macintyre S, Deary IJ. Does IQ explain socioeconomic inequalities in health? Evidence from a population based cohort study in the west of Scotland. BMJ 2006;332:580-4.

4 Gale CR, Deary IJ, Schoon I, Batty GD. IQ in childhood and vegetarianism in adulthood: 1970 British cohort study. BMJ 2007;334: doi: 10.1136/bmj.39030.675069.55.

5 Key TJ, Fraser GE, Thorogood M, Appleby PN, Beral V, Reeves G, et al. Mortality in vegetarians and non-vegetarians: a collaborative analysis of 8300 deaths among 76000 men and women in five prospective studies. Public Health Nutr 1998;1:33-41.

6 De Lorgeril M, Salen P, Martin J-L, Monjaud I, Boucher P, Mamelle N. Mediterranean dietary patterns in a randomised trial. Arch Intern Med 1998;158:1181-7.

7 Bryan J, Osendarp S, Hughes D, Calvaresi E, Baghurst K, van Klinken JW. Nutrients for cognitive development in school-aged children. Nutr Rev 2004;62:295-306.

8 Chen Y, Stephen AM, Mander AP, Prynne CJ, Wadsworth MEJ. Tracking patterns of fruit and vegetable intakes from childhood to adulthood and their relationships with social class. Proc Nutr Soc 2006;65:53A.

9 Calvaresi E, Bryan J. B vitamins, cognition, and aging: a review. J Gerontol B Psychol Sci 2001;56:327-39.

10 Morris MC, Evans DA, Bienias JL, Tangney CC, Bennett DA, Wilson RS, et al. Consumption of fish and n-3 fatty acids and risk of incident Alzheimer disease. Arch Neurol 2003;60:940-6.

11 Morris MC, Evans DA, Bienias JL, Tangney CC, Bennett DA, Aggarwal N, et al. Dietary fats and the risk of incident Alzheimer disease. Arch Neurol 2003;60:194-200.

12 Kang JH, Cook N, Manson J, Buring JE, Grodstein F. A randomized trial of vitamin E supplementation and cognitive function in women. Arch Intern Med 2006;166:2462-8.

13 Chandola T, Deary IJ, Blane D, Batty GD. Childhood IQ in relation to obesity and weight gain in adult life: the national child development (1958) study. Int J Obes (Lond) 2006;30:1422-32.

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Dr. Rodica Chirculescu
Autor: