Hepatita cronică C

Hepatita virală C este o afecţiune ce poate fi tratată.1 În general, pacienţii respectivi sunt relativ asimptomatici, dar există riscul ca, în timp, boala să avanseze către stadiul de ciroză, cu toate complicaţiile ei aferente.

Terapia antivirală cu interferon pegilat şi ribavirin are un răspuns virologic susţinut, a cărui rată poate fi de 42-80%, în funcţie de genotipul viral.2 În august 2006, National Institute for Clinical Excellence (NICE - Institutul Naţional pentru Sănătate şi Excelenţă Clinică) a publicat ghiduri actualizate pentru managementul pacienţilor cu o atare infecţie.3 Noile recomandări permit iniţierea terapiei antivirale la bolnavii de hepatită cu virus ARN C, fără prelevarea prealabilă a biopsiei hepatice. Ele schimbă din temelii practica tradiţională, ce restricţiona tratamentul doar la nivelul pacienţilor cu forme de boală moderate sau severe, confirmate prin puncţie hepatică.

Specialiştii în domeniu, dornici ca tot mai mulţi pacienţi să fie eligibili pentru administrarea terapiei, vor considera salutară apariţia noilor ghiduri. Frustrările, însă, nu vor dispărea, nici în rândul lor, nici în cel al persoanelor infectate cu virusul în speţă şi nici în al celor care încearcă să ofere îngrijire medicală optimă. Chiar dacă aplicarea noilor recomandări va determina creşterea numărului de pacienţi eligibili pentru terapia antivirală, la ora actuală încă nu au fost recunoscute şi abordate corespunzător aspectele mai ample, legate de sănătatea publică şi de furnizarea serviciilor în sfera managementului hepatitei virale.

În Anglia şi Ţara Galilor există între 200 000 şi 400.000 de subiecţi infectaţi cu virusul hepatitic C.4, 5 Lipsa pregătirii corespunzătoare a medicilor generalişti a făcut ca numai ceva mai puţin de jumătate dintre pacienţii cu anticorpi antivirali să fie îndrumaţi către un serviciu de specialitate.6 Chiar şi în situaţiile când bolnavii ajung la centrele specializate, acestea sunt suprasolicitate, iar ei nu pot beneficia de terapia antivirală. În 2005, Departamentul de Sănătate a estimat că doar 47.000 de persoane au fost diagnosticate, dintre care numai 7.000 au fost tratate cu succes.

Ce s-a făcut până acum pentru remedierea situaţiei? Admiţând că infecţia provocată de virusul în speţă este o problemă de sănătate publică, în Anglia, Departamentul de Sănătate a emis, în 2002, un document privitor la strategia pentru managementul hepatitei C. Erau prevăzute măsuri pentru prevenţia şi minimalizarea efectelor adverse, concomitent cu înfiinţarea unei reţele de management clinic şi de centre terapeutice specializate. În 2004, în cadrul unui "Plan de acţiune pentru hepatita C" au fost stabilite sarcinile ce reveneau medicinii primare şi reţelei spitaliceşti ale sistemului de sănătate britanic.4

În 2006, îngrijorat de aplicarea prea lentă a planului, grupul de hepatologie al tuturor partidelor parlamentare s-a văzut nevoit să reevalueze prevederile legate de managementul pacienţilor cu hepatită virală C din Anglia.8 S-a constatat, astfel, că numai 8% dintre serviciile de îngrijire primară au aplicat toate recomandările: doar 33% încercaseră să estimeze numărul de cazuri din arealul lor, numai 34% aveau un program de testare şi de screening şi doar 26% aplicau protocoale de monitorizare a tratamentului. La nivelul instituţiilor de îngrijire secundară, 46% dintre clinici şi spitale au semnalat întârzieri considerabile în ceea ce priveşte începerea terapiei antivirale, momentul iniţierii ei variind între o săptămână şi un an. Printre motivele întârzierii au fost enumerate: reducerile de personal, problemele bugetare sau contractuale şi temporizarea accesului la biopsia hepatică.

În condiţiile în care sistemul sanitar este guvernat de presiuni financiare şi de îndeplinirea obiectivelor pe termen scurt, terapia antivirală (interferon pegilat şi ribavirin) pentru hepatita virală C pare a fi destul de scumpă. În Marea Britanie, costul tratamentului individual variază între 6 000 £ şi 8 000 £ (9-12 000 €; 12-16 000 $). Numărul cazurilor de ciroză compensată sau decompensată şi cancerul hepatocelular, datorate virusului în speţă, s-a dublat în intervalul de timp 1995-2005 şi se preconizează că va mai creşte de cel puţin două ori până în 2015. Din 1997/8 până în 2004/5,5 decesele datorate hepatitei C aproape s-au triplat numeric, boala fiind una dintre cele mai frecvente indicaţii pentru transplant hepatic (UK Transplant, comunicări personale, 2006). La ora actuală, hepatita virală C reprezintă, pentru sistemul naţional de sănătate britanic, o problemă importantă, ale cărei conotaţii de ordin clinic şi financiar sunt din ce în ce mai presante.

În prezent, serviciile de îngrijire a pacienţilor cu hepatită virală C sunt fragmentate, necoordonate şi slab finanţate.9 Cadrele medicale sunt, în continuare, prost informate: 42% dintre medicii din reţeaua de îngrijire primară din estul Londrei nu ştiau că tratamentul pentru hepatita virală este eficient.10 Remedierea situaţiei impune coordonarea eforturilor între nivelul finanţării sectorului de medicină primară, cel al serviciilor oferite de medicii generalişti şi cel al departamentelor specializate, respectiv, de hepatologie; o asemenea abordare necesită o apreciere corectă a impactului global al cazurilor de hepatită virală C pe plan local, ceea ce, în practică, presupune îmbunătăţirea cunoştinţelor la nivelul îngrijirii primare, precum şi selectarea corectă a cazurilor din diverse amplasamente, inclusiv din închisori.

Vor trebui înfiinţate reţelele de îngrijire primară şi secundară integrate, care să ofere consiliere, testare corespunzătoare, modalităţi continue de evaluare a specialiştilor şi tratament. Este necesar ca, ulterior, pentru acea parte a populaţiei care manifestă reticenţă faţă de modelele tradiţionale de îngrijire medicală, să fie avută în vedere identificarea unor noi strategii şi medii de furnizare a serviciilor sanitare. În contextul în care hepatita virală are implicaţii atât de profunde la nivelul sănătăţii publice şi al întregului sistem sanitar, poate că se va impune şi acordarea unor stimulente.

În prezent, hepatita C este subdiagnosticată şi subtratată. Terapia antivirală este cost-eficientă - ea diminuează riscul instalării stadiilor mai avansate ale bolii şi a complicaţiile hepatice corelate.11 Ar fi normal ca furnizarea resurselor adecvate pentru finanţarea tratamentului aprobat de NICE şi pentru crearea infrastructurii aferente să constituie un obiectiv prioritar al autorităţilor sanitare.

Conflict de interese: KA a primit sponsorizare pentru cheltuielile de călătorie la o conferinţă din partea firmei Schering Plough. CG este director executiv al Hepatitis C Trust (înregistrată ca fundaţie, nr. 1104279)

Chronic hepatitis C
Antiviral therapy is approved by NICE but too few patients receive it

BMJ 2007:334:54-5

Hepatitis C Trust, London SE1 3YD
Kosh Agarwal
consultant hepatologist mailto:kosh.agarwal@kch.nhs.uk
Timothy J S Ccross research fellow

Institute of Liver Studies, Kingţs College Hospital, London SE5 9RS
Charles Gore
chief executive

Bibliografie

1 Patel K, Muir AJ, McHutchison JG. Diagnosis and treatment of chronic hepatitis C infection. BMJ 2006;332:1013-7.

2 Hadziyannis SJ, Sette H Jr, Morgan TR, Balan V, Diago M, Marcellin P, et al. Peginterferon-alpha2a and ribavirin combination therapy in chronic hepatitis C: a randomized study of treatment duration and ribavirin dose. Ann Intern Med 2004;140:346-55.

3 National Institute for Health and Clinical Excellence. Peginterferon alfa and ribavirin for the treatment of mild chronic hepatitis C. London: NICE, August 2006. www.nice.org.uk/download.aspx?o=TA106guidance.

4 Department of Health. Hepatitis C: action plan for England. London: DOH, July 2004. www.dh.gov.uk/assetRoot/04/8/47/13/04084713.pdf.

5 Health Protection Agency. Hepatitis C in England: annual report. London: HPA, December 2006. www.hpa.org.uk/publications/2006/hepc_2006/Hepatitis_C2.pdf.

6 Irving WL, Smith S, Cater R, Pugh S, Neal KR, Coupland, et al. Clinical pathways for patients with newly diagnosed hepatitis C-what actually happens. J Viral Hepatitis 2006;13:264-71.

7 Department of Health. Hepatitis C strategy for England. London: DoH, August 2002. http://www.dh.gov.uk/Publications%20AndStatistics/%20Publications/PublicationsPolicyAndGuidance%20/Publications%20PAmpGBrowsableDocument%20/fs/en?CONTENT_ID=4103274&MULTIPAGE_ID=5026123 &chk=C4UIni.

8 The All Party Parliamentary Hepatology Group. A matter of chance. An audit of hepatitis C healthcare in England. London: Hepatitis C Trust, May 2006.http://www.hepcuk.info%20/data/news%20/280_A%20%20MATTER%20OF%20CHANCE%25%202023-5-06.pdf.

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Gianina Rusu studentă
Autor: