Petit guide du développement spirituel NoëlL'actu viagra viagrasansordonnancefr.com décryptéeAgirEcocitoyen J'ai fait un stage de survie en pleine nature Don, troc, partage : consommons collaboratif! Vous recherchez une formation?

Cum a schimbat factorul de impact publicistica medicală şi cercetarea, în general

La începutul anilor '80, George Lundberg deplângea pierderea reputaţiei de care se bucurase, cândva, revista lui. JAMA (Journal of the American Medical Association), a cărei conducere a preluat-o în 1982, începuse să-şi piardă treptat popularitatea încă din anii '60, când atinsese cele mai înalte cote de succes. Iar noul sistem de evaluare, ce stimula concurenţa între reviste pe baza cuantificării articolelor citate, părea să confirme situaţia, nu tocmai fericită, a publicaţiei în cauză.

How impact factors changed medical publishing - and science

BMJ 2007; 334:561-4

Cambridge
Hannah Brown
jurnalist liber profesionist mailto:Hannah@two-cultures.com

Hannah Brown face o analiză a sistemului actual de ierarhizare a publicaţiilor

În asemenea condiţii, dr. Lundberg s-a văzut nevoit să aplice o strategie de reabilitare.

Astfel, în timp ce alte reviste medicale continuau să perceapă negativ noul sistem de monitorizare al citărilor - etichetat drept "factor de impact", de către compania ce inventase şi aplicase metoda -, dr. Lundberg a intuit că, pentru el, apăruse oportunitatea aşteptată, ce-i permitea să-şi relanseze publicaţia. Observând legătura între factorul de impact şi numărul de citări, domnia-sa a ajuns la concluzia că poziţia ierarhică a revistei putea fi schimbată cu ajutorul unor autori şi instituţii de prestigiu. Echipa editorială a fost instruită să acorde o atenţie deosebită studiilor ce prezentau un potenţial real de-a deveni puncte de referinţă pentru cercetările ulterioare şi să încerce să câştige disponibilitatea autorilor de a-şi trimite spre publicare lucrările în JAMA. "Ceea ce ne interesa era prestigiul," îşi aminteşte dr. Lundberg.

În momentul iniţierii noii strategii, revista avea de parcurs un drum lung, ca să recupereze terenul pierdut. "Când am început, JAMA şi BMJ erau cam la acelaşi nivel, pe locul patru, Lancet stătea ceva mai bine, iar NEJM (New England Journal of Medicine) şi Annals of Internal Medicine erau încă în frunte," relatează dr. Lundberg, "dar JAMA a început să crească în sondaje şi nu s-a mai oprit." După mai mulţi ani, dr. Lundberg a reuşit să aducă factorul de impact al revistei până la o valoare de 11, în timp ce BMJ şi Annals of Internal Medicine au avut o evoluţie mult mai lentă.

Din momentul în care dr. Lundberg a luat decizia preluării ideii de factor de impact, în anii '80, şi până în prezent, indicii respectivi au devenit un fel de obsesie a editorilor de reviste medicale. Strategiile editoriale destinate obţinerii unor rezultate cu impact maxim (prin optimizarea formei de prezentare a materialului) au devenit o regulă. Dr. Lundberg, însă, ce susţine că preocuparea sa în această direcţie nu a depăşit o anumită limită, consideră că, la ora actuală, pentru mulţi editori, o atare abordare a distorsionat caracterul de bază al publicaţiilor, ce se axează acum, preponderent, pe obţinerea unui număr cât mai mare de citări, neglijând din ce în ce mai mult interesele cititorilor.

Potrivit opiniei dr. Lundberg, se constată că, la nivelul cercetării, nu există decât o corelaţie nesemnificativă între numărul de citări primite de o lucrare şi statutul ei ca element de referinţă (apreciat ca atare de către comisiile de experţi abia după perioade lungi de timp de la data publicării).Aşadar, revistele medicale ce favorizează articolele cu potenţial mare de a fi citate, în dauna celor importante, dar de interes restrâns, ar putea să aducă deservicii atât cititorilor cât şi ştiinţei, în general.

Incriminarea popularităţii factorilor de impact ca principală cauză a exceselor apărute la nivelul deciziei editoriale, în ultimul deceniu, a stârnit dezbateri aprinse. Există glasuri îngrijorate ce atrag atenţia asupra posibilităţii ca un articol de o calitate îndoielnică să beneficieze de citări multiple tocmai datorită erorilor flagrante pe care le conţine, iar faptul că factorul de impact nu este influenţat în mod direct de calitatea lucrărilor individuale publicate nu este de natură să liniştească spiritele. Cel puţin la fel de îngrijorătoare sunt consecinţele acestui sistem de evaluare a valorii unei publicaţii nu doar asupra politicii editoriale, ci şi asupra cercetărilor ştiinţifice aflate la obârşia oricărui articol.

Topul primelor 15 publicaţii ştiinţifice în funcţie de factorul de impact, 2005

Jurnalul Numărul total de citări Factorul de impact
CA 4 218 49.794
Annual Review of Immunology 14 745 47.400
New England Journal of Medicine 167 894 44.016
Annual Review of Biochemistry 16 313 33.456
Nature Reviews: Cancer 9 823 31.694
Science 345 991 30.927
Nature Reviews: Immunology 8 686 30.458
Reviews of Modern Physics 19 446 30.254
Nature Reviews: Molecular Cell Biology 11 438 29.852
Cell 132 371 29.431
Nature 372 784 29.273
Nature Medicine 40 386 28.878
Physiology Reviews 14 943 28.721
Nature Immunology 16 989 27.011
Nature Genetics 52 387 25.797

Atrase de aparenta simplitate a indicatorului în cauză, diverse instituţii, fie ele academice, financiare ori guvernamentale, au început să-l utilizeze în cadrul procesului decizional ce vizează alocarea resurselor şi a granturilor, precum şi elaborarea politicilor de cercetare. Tendinţa a putut fi observată mai ales în Regatul Unit, unde s-a apelat intens la factorul de impact pentru evaluarea regulată a activităţii de cercetare, ce determină alocarea unui cuantum din bugetul aferent învăţământului superior. O consecinţă directă a reprezentat-o politica universitară de acordare a unei atenţii prioritare cercetării fundamentale, teoretice, ale cărei rezultate pot fi publicate în reviste cu factor de impact mare, ceea ce a adus prejudicii considerabile infrastructurii de cercetare clinică. Se pare, aşadar, că există destule aspecte negative ce incriminează rolul factorilor de impact.

Cuantificarea citărilor

Totuşi, cum a ajuns rezultatul unui calcul simplu să exercite o atare influenţă? Utilizarea factorului de impact a fost propusă, pentru prima oară, în 1960, de către Eugene Garfield, în prezent preşedinte onorific al companiei multinaţionale Thomson Scientific. La vremea respectivă, demersul în speţă fusese conceput ca o modalitate de optimizare a accesului la cantitatea impresionantă de date incluse în Science Citation Index, realizat în 1950, pentru a urmări evoluţia ideilor ştiinţifice prin citarea lor ulterioară în alte publicaţii.

Având la dispoziţie sute de mii de referinţe provenite din felurite publicaţii ştiinţifice, dr. Garfield şi colaboratorii săi, din cadrul Institute of Scientific Information (ISI), au reuşit să analizeze, în vederea realizării acelui index, parcursul publicistic al autorilor individuali, să identifice acele articole ce au constituit surse de inspiraţie pentru alţi cercetători şi, nu în ultimul rând, să clasifice valoarea revistelor ştiinţifice după capacitatea lor de a recunoaşte lucrările valoroase.

Iniţial, ierarhizarea se realiza într-o manieră simplistă, prin însumarea numărului de citări primite de o revistă din partea altor lucrări, publicate ulterior. Dr. Garfield şi-a dat seama, foarte curând, că noua metodă avea dezavantajul de a favoriza publicaţiile ce includeau un număr mare de articole, dar nu neapărat de cea mai bună calitate. În consecinţă, a sugerat introducerea unei noi proceduri, şi anume, calcularea raportului dintre numărul de citări al unei reviste şi cuantumul de articole apărute în ea, ceea ce urma să reducă la maximum o atare tendinţă şi să ducă la obţinerea unui parametru care să reflecte, obiectiv, valoarea unei reviste de specialitate.

În 1975, ISI a demarat publicarea unui sumar anual al citărilor, inclusiv valoarea factorului de impact, în principal pentru a-i ajuta pe bibliotecari să-şi planifice mai judicios bugetele şi să-şi aleagă cele mai bune reviste din punct de vedere al raportului preţ/calitate. Procesul presupunea introducerea, într-o bază de date, a fiecărei referinţe bibliografice adiacente articolelor, calcularea numărului total de citări din toate revistele apărute în ultimul an, care făceau referire la lucrările incluse în jurnalul de referinţă în ultimii doi ani, şi împărţirea rezultatului la numărul total de articole ştiinţifice incluse în publicaţia respectivă în aceeaşi perioadă. Rezultatul reprezenta numărul mediu de citări, primite de către un articol publicat în revista respectivă, într-un anumit an - pe scurt, factorul de impact.

După treizeci de ani, acest sistem este utilizat, aproape nemodificat, în cadrul Journal Citation Reports, editat de ISI, care este înglobat, în prezent, de Thomson Scientific. Spre deosebire de abordarea iniţială a dr. Garfield, care a ierarhizat primele 152 de reviste din totalul publicaţiilor, ISI prezintă liste grupate pe specialităţi, cuprinzând factorul de impact al celor 6 088 de reviste indexate, iar numărul lor creşte, în fiecare an, cu 200.

Prezenţa lor în index constituie un semn de excelenţă pentru publicaţiile noi, care nu pot atinge o atare performanţă decât dacă îndeplinesc criteriile riguroase impuse de ISI. Candidaţii eligibili trebuie să întrunească standardele editoriale de bază şi să aibă o oarecare influenţă în mediul academic. "Verificăm ce au reuşit să facă de la începutul anului şi dacă revista are potenţialul de-a atrage autori care să-i crească impactul. Dacă un atare test este trecut, recurgem la analize cantitative," declară James Testa, director pentru dezvoltare editorială în cadrul Journal Citation Reports.

Deşi bazele teoretice nu s-au schimbat în ultimii 40 de ani, metoda actuală de calcul este diferită. ISI a trebuit să ţină seama de modificarea manierei de publicare a rezultatelor activităţii de cercetare - o proporţie din ce în ce mai mare de lucrări ştiinţifice circulă mai degrabă în versiune electronică decât ca tipăritură. "Includem în index absolut totul - de la materialul tipărit până la legăturile către fişierele disponibile prin FTP", declară Marie McVeigh. Realizarea unui atare obiectiv implică un volum impresionant de muncă - "este vorba de şase luni de activitate neîntreruptă", adaugă domnia-sa. "Am început acum pregătirile pentru anul 2006 şi vom publica la sfârşitul lui iunie lista factorilor de impact pe anul în curs."

În interiorul ISI, una dintre cele mai complicate faţete ale procesului de indexare o constituie selectarea articolelor pe baza valorii lor ştiinţifice şi, deci, includerea lor în baza de calcul, pentru stabilirea factorului de impact. Multe publicaţii de resort - jurnalele medicale fiind printre primele din acest punct de vedere - oferă un amestec eclectic de articole, care îmbină stilul jurnalistic cu cel ştiinţific, ori caracterul narativ al recenziilor cu tonul obiectiv al prezentărilor de caz. Politicile editoriale pot să determine apariţia unor noi rubrici, modificarea numărului de referinţe acceptate sau reorganizarea tipului de articole cu o frecvenţă care, cel puţin din punctul de vedere al ISI, pare ameţitoare.

David Tempest, director asociat pentru relaţiile cu mediile academice în cadrul editurii ştiinţifice Elsevier, care publică revista Lancet, afirmă că ISI întâmpină dificultăţi în ceea ce priveşte identificarea unui numitor comun. "BMJ, JAMA şi Lancet nu prezintă numai articole de acelaşi tip, iar ISI este în măsură să decidă ce lucrări trebuie incluse."

Dacă, în 1970, publicaţiile ştiinţifice nu vădeau nici un interes faţă de factorul de impact şi nici nu se implicau în activitatea ISI - "le ignorau total activitatea", după cum afirma dr. Garfield -, situaţia actuală este complet diferită, editorii şi publiciştii fiind participanţi activi, cel puţin în ceea ce priveşte verificarea corectitudinii tuturor etapelor procesului. Tempest declară că, împreună cu asociaţii, calculează numărul de articole ştiinţifice publicate de Elsevier, pentru a evidenţia orice eventuală eroare de clasificare comisă de ISI. "Ceea ce încercăm să facem este să colaborăm cu ISI în vederea definirii cât mai corecte a categoriilor citabile. Materialele încadrate în rubricile de ştiri sau de rezumate ale conferinţelor nu primesc un număr mare de citări şi, de aceea, nu sunt indexate de ISI. Conlucrăm pentru optimizarea criteriilor de citare," explică domnia-sa.

Pentru mulţi editori, mai ales în cazul în care reprezintă companii mici, verificarea acurateţei indexărilor ISI este o sarcină dificilă. Primul obstacol îl constituie obţinerea de informaţii din partea ISI referitor la categoria de articole "eligibile", aceasta fiind singura modalitate de-a identifica valoarea factorului de impact. În viziunea lui Mabel Chew, fost editor asociat al Medical Journal of Australia şi, în prezent, editor asociat al BMJ, colectarea unor asemenea date poate fi un proces întortocheat. Chiar şi în cazurile în care e tras la răspundere pentru erori evidente - precum considerarea articolelor de noutăţi publicate în CMAJ, în anii 1990, drept citabile, fapt ce a determinat o scădere semnificativă a factorului de impact - ISI răspunde cu o întârziere de câteva luni solicitărilor editorilor. Dr. Chew consideră că procesul s-ar putea îmbunătăţi dacă ar aplica principiul transparenţei indexării, ceea ce le-ar permite editorilor să se edifice asupra cauzelor variaţiei factorului de impact. "ISI ar putea dezvălui atât strategiile cât şi paşii pe care îi face pentru a stabili dacă un material este citabil... şi, în general, ar putea avea un stil de lucru mai transparent", afirmă domnia-sa.

Sistemul actual

Acest sistem de negocieri sau, cum îl numeşte doamna McVeigh, "discuţii şi clarificări", a avut drept consecinţă o creştere a experienţei editorilor în ceea ce priveşte relaţia dintre decizie şi factorul de impact. Experienţa le este utilă nu numai pentru monitorizarea activităţii ISI, ci şi în vederea realizării unor artificii pentru creşterea factorului de impact al propriei publicaţii. De exemplu, revistele îşi pot maximiza impactul păstrând cât mai scăzut cuantumul de articole ştiinţifice la fiecare apariţie editorială. "Ori de câte ori este implicat un număr, apar şi oamenii preocupaţi de specularea lui", recunoaşte dr. Lundberg. Există şi alte metode ce permit creşterea artificială a factorului de impact - materialele de tipul sintezelor sau scrisorilor sunt, în general, mai frecvent citate decât articolele originale, iar cele din categoria ştirilor, a editorialelor sau a celor cu un pronunţat caracter jurnalistic, ce nu sunt luate în considerare de ISI, pot aduce citări fără a creşte valoarea numitorului din formula de calcul a factorului de impact. Nu în ultimul rând, revistele pot recurge la politica de încurajare a autocitărilor.

Acestea sunt practici ridicole, la care apelează unii pentru a-şi creşte factorul de impact", declară dr. Garfield, "Au existat una sau două reviste nemţeşti care au listat toate articolele publicate în ultimul an, ceea cea le-a adus aproape un punct în plus în calculul factorului de impact." Dar domnia-sa nu consideră că asemenea strategii ar putea avea un efect major şi, ţinând cont de faptul că factorul de impact este, în esenţă, un instrument de evaluare a calităţii, "cel mai bun lucru pe care-l poate face un editor este să publice articole de referinţă." Stabilitatea uimitoare în timp a valorilor factorului de impact pare să sprijine acest punct de vedere "Aceleaşi reviste tind să rămână în top an după an... Nature şi Science nu sunt ciuperci apărute după ploaie; ele au fost întotdeauna în top şi probabil că-şi vor păstra şi de-acum încolo statutul."

Cel mai bun lucru pe care îl pot face editorii este să publice articole de calitate

De altfel, asemenea mici trucuri ale editorilor nu reprezintă cel mai important aspect. În ciuda faptului că sistemul de indexare a împlinit peste 30 de ani de existenţă, posibilitatea aplicării lui în alte domenii stârneşte multe incertitudini - la fel ca şi situaţiile în care utilizarea lui este total neadecvată. Relativa ignoranţă privind rolul exact al factorului de impact a persistat, în timp ce politica revistelor de a-şi face publicitate a conferit conceptului o largă audienţă. Dr. Lundberg sugerează că ascensiunea meteorică a ideii de factor de impact este explicată, cel puţin parţial, chiar prin denumirea sa: "Folosirea termenului "impact" i-a făcut pe oameni să creadă că este vorba despre ceva cu adevărat important."

Când este abordată utilizarea corectă - şi anume, aceea de a descrie gradul de folosire a informaţiei ştiinţifice, de către alţi cercetători, într-un anumit domeniu - atunci este vorba de un parametru util şi semnificativ. Dar, după cum subliniază şi dr. Garfield, factorul de impact este un parametru de evaluare adecvat doar când se doreşte compararea ponderii relative a articolelor publicate în reviste ştiinţifice asemănătoare din punct de vedere al conţinutului. El nu este un parametru absolut şi nu trebuie aplicat pentru compararea unor publicaţii ce abordează domenii diferite de activitate. Michael Mabe, preşedinte executiv al International Association of Scientific, Technical, and Medical Publishers, explică: "Există o idee preconcepută, răspândită pe scară largă, conform căreia factorul de impact ar reflecta ceva anume, dar nu este deloc aşa. În domeniul ştiinţelor biologice fundamentale, valoarea lui este, îndeobşte, de 3 sau 4, iar în sfera matematicii, de 0,4. Dar nu cred că o atare evaluare ne îndreptăţeşte să presupunem că oamenii de ştiinţă din domeniul citat sunt de opt ori mai inteligenţi decât matematicienii."

Influenţe perturbatoare?

Din motivele mai sus prezentate, tendinţa actuală de a lua deciziile de finanţare pe baza factorului de impact este îngrijorătoare. "Oamenii îl au în vedere, îl analizează şi, în final, îl utilizează în moduri complet neadecvate", susţine dl. Mabe. În Regatul Unit, politica obsesivă a unor unităţi de învăţământ superior de-a încuraja doar cercetarea ce se concretizează în articole publicate în reviste cu factor de impact mare a condus la subfinanţarea unor sfere de activitate în care aceste publicaţii lipsesc sau sunt greu accesibile.

Instituţiile ce încearcă să prevadă rezultatele publicistice comit exact eroarea de a compara domenii diferite, aşa cum ne-au avertizat dr. Garfield şi dl. Mabe. Un domeniu puternic afectat este cel al medicinii academice. În ultimii 10 ani a existat o adevărată hemoragie a cadrelor universitare, - fapt ce oglindeşte tocmai politica de alocare a finanţării -, soldată cu deficite considerabile la nivelul personalului medical disponibil în cadrul catedrelor din facultăţile de profil, unele subdomenii fiind complet descoperite. Profesorul Michael Rees, preşedintele ştiinţific al comitetului academic al BMA (British Medical Association), consideră că aproximativ 1 000 de de angajaţi au părăsit mediul universitar, majoritatea fiind cercetători clinici, şi atribuie o atare situaţie tendinţei cercetării fundamentale de a realiza articole publicabile în reviste cu factor de impact mare, ceea ce conduce la dirijarea fondurilor în această direcţie.

Profesorul Rees apreciază că factorul de impact reflectă doar răspunsul imediat al comunităţii ştiinţifice la materialul publicat şi, de aceea, nu este pe de-a întregul indicat pentru evaluarea cercetării clinice, domeniu în care efectele sunt vizibile abia după mai mulţi ani.

  

Următoarea analiză a rezultatelor, în vederea alocării fondurilor, este programată pentru 2008 şi va fi prima iniţiativă de a reduce în mod deliberat contribuţia factorului de impact, ceea ce îl face pe profesorul Rees să spere că va stopa spirala descendentă a cercetării clinice. Pe de altă parte, consultaţiile preliminare privind metodologia ce va fi abordată în 2008 sugerează că indicatorii bibliometrici (deşi nu neapărat factorul de impact) ar putea juca un rol şi mai proeminent în procesul decizional, având în vedere faptul că universităţile încearcă să simplifice pe cât posibil birocraţia asociată aprecierii critice a rezultatelor cercetării.

După dr. Garfield, utilizarea factorului de impact ca marker surogat în cadrul proceselor decizionale nu este neapărat greşită. "Este absolut în regulă aplicarea generalizată a datelor de impact. Întotdeauna îmi vine în minte cum, cu douăzeci de ani în urmă, Fundaţia Soros trebuia să hotărască rapid cine urma să beneficieze de granturi în cadrul Federaţiei Ruse. S-a decis să se acorde prioritate cercetătorilor care publicaseră în jurnale cu factor de impact peste o anumită valoare prag. A fost o măsură înţeleaptă ... Aplicarea incorectă a sistemului de citare şi a factorilor de impact sunt cauzele reale ale problemelor."

În definitiv, de ce se apelează la un asemenea parametru? Baza de date Web of Science, aflată în gestiunea ISI, permite calcularea unei sume de indicatori bibliometrici alternativi, potenţial mai utili în formularea unor decizii. De exemplu, indexul Hirsch, calculat tot de ISI, este o metodă bună de estimare a impactului activităţii unui cercetător prin analiza distribuţiei citărilor tuturor lucrărilor sale. Iar Journal Performance Indicator, similar factorului de impact, dar care exclude citările articolelor non-ştiinţifice, permite o estimare mai bună pe termen lung a performanţelor unei publicaţii. Teoretic, indicii respectivi ar putea fi mai adecvaţi pentru ierarhizarea revistelor clinice - ale căror materiale necesită mulţi ani pentru a fi verificate în practică - decât factorul de impact, ce favorizează perioadele scurte de la publicare la aplicare. Ambele alternative sunt, însă, cvasinecunoscute, pierdute într-o mulţime de alţi indicatori bibliometrici, ce nu au reuşit să suscite interesul mediilor academice şi editoriale. "Tot ce poate face ISI este să aducă la cunoştinţa publicului existenţa acestor baze de date. Factorul de impact este cunoscut şi disponibil pe scară largă, pe când ceilalţi parametri sunt greu de identificat", afirmă dr. Garfield. Totul se reduce la ideea fundamentală conform căreia, în general, oamenii preferă o metodă simplă, verificabilă, pentru a efectua comparaţii, metodele matematice alambicate nefiind atrăgătoare din acest punct de vedere.

Factorul de impact al publicaţiilor medicale de interes general, 2005

Jurnalul Numărul total de citări Factorul de impact
New England Journal of Medicine 167 894 44.016
Lancet 131 616 23.878
JAMA 95 715 23.494
Annals of Internal Medicine 38 396 13.254
Annual Review of Medicine 3 517 10.383
BMJ 59 516 9.052
PLoS Medicine 519 8.389
Archives of Internal Medicine 28 432 8.016
CMAJ 7 272 7.402
Medicine 4 372 5.057
American Journal of Medicine 21 513 4.388
Journal of Internal Medicinee 5 168 4.040
Mayo Clinic Proceedings 7 190 3.933
Annals of Medicine 2 694 3.848
British Medical Bulletin 2 273 3.179
American Journal of Preventive Medicine 4 725 3.167
Journal of General Internal Medicine 5 086 3.013
Current Medical Research and Opinion 1 801 2.945
QJM 4 407 2.829
European Journal of Clinical Investigation 4 199 2.684

Atât în mediul publicistic cât şi în cel ştiinţific, ambiquitatea factorului de impact a distorsionat, în ultimii 10 ani, modul de definire al priorităţilor, afirmă, în concluzie, domnul Mabe şi profesorul Rees. Ca efect secundar al acestui proces, exercitat asupra multor publicaţii medicale, s-a renunţat la parametrii tradiţionali - numărul de abonamente şi cel de cititori. "Dacă dorim să difuzăm o informaţie în cadrul comunităţii clinice apelăm la cea mai citită publicaţie, caz în care factorul de impact nu înseamnă aproape nimic," susţine dr. Garfield.

Dar respectiva schimbare a avut, oare, consecinţe negative? În definitiv, revistele, editorii şi finanţatorii trebuie să-şi stabilească singuri priorităţile, în funcţie de ceea ce îi interesează cel mai mult, după cum afirmă dr. Lundberg. "Totul depinde de obiectivele revistei şi de preferinţele editorului. Se alcătuieşte un plan de acţiune, conform căruia se urmăreşte evoluţia. Dacă obiectivul editorului este de-a încuraja autorii să comunice între ei, factorul de impact este parametrul ideal. Dacă însă, se urmăreşte câştigul financiar prin creşterea tirajului, factorul de impact este nerelevant." În plus, domnia-sa este sigur de un lucru, şi anume, că factorul de impact nu va dispărea în viitorul apropiat. "Tuturor le plac numerele."

Conflict de interese: Nici unul declarat.

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Dr. Andrei Cern
Autor: