Aspirina şi funcţia cognitivă

Îmbătrânirea este asociată cu un risc mai mare de cădere, cu reducerea volumului osos, cu declin cognitiv şi depresie. Efectele intervenţiilor sunt relativ vizibile şi numai în ceea ce priveşte riscurile fizice asociate cu senectutea, ele fiind mult mai greu de evaluat atunci când vizează funcţia cognitivă.

Tulburarea cognitivă corelată cu vârsta afectează circa 5% dintre oamenii de peste 65 de ani din ţările dezvoltate şi aproximativ jumătate dintre ei au pierderi de memorie.1 În numărul de faţă al BMJ, Kang şi colab. evaluează impactul aspirinei asupra funcţiei cognitive, în cadrul unui subgrup de participante vârstnice la studiul privind starea de sănătate a femeilor2 - un trial randomizat axat pe efectul aspirinei asupra morbidităţii cardiovasculare şi a cancerului.

Care sunt dovezile privind intervenţiile pentru întârzierea sau prevenirea declinului cognitiv corelat cu vârsta? Medicamentele pentru demenţă produc ameliorări simptomatice tranzitorii, prin accentuarea neurotransmiterii colinergice, dar nu temporizează progresia spre demenţa severă.

 

Cercetările din domeniul neurobiologiei moleculare şi al epidemiologiei sugerează rolul mai multor agenţi terapeutici (precum posibilul efect neuroprotector al antiinflamatoarelor nesteroidiene3) în ceea ce priveşte încetinirea declinului cognitiv şi evitarea apariţiei demenţei. Multe dintre respectivele studii populaţionale identifică factori de risc pentru boala vasculară ca ţinte pentru prevenirea demenţei. Ele evidenţiază şi faptul că sunt necesare protocoale de cercetare complexe, care să aibă în vedere posibilii factori de eroare generaţi de diversitatea supravieţuirii şi de contribuţia obiceiurilor de-o viaţă asociate cu menţinerea unei bune stări de sănătate. Persistenţa incertitudinilor legate de momentul şi de natura fazei prodromale pentru demenţă rămâne un obstacol important în calea evaluării eficacităţii intervenţiilor. Includerea în studii a participanţilor care nu au un risc crescut de declin cognitiv va reduce şansele depistării eficiente a acestuia.

Până în prezent, rezultatele sunt încurajatoare. Tratamentul hipertensiunii este benefic la vârstnici, printre efectele lui favorabile, incontestabile, asupra funcţiei cognitive, putându-se număra şi diminuarea riscului de tranziţie spre demenţă.4 Apar tot mai multe date ce susţin efectul de reducere al suplimentelor cu acid folic asupra hiperhomocisteinemiei (un factor de risc vascular), ceea ce ameliorează funcţia cognitivă,5 deşi este neclar dacă ele vor preveni şi demenţa. Nu sunt deloc concludente dovezile în favoarea rolului suplimentelor cu vitamine antioxidante, deoarece, deşi pare plauzibilă o oarecare implicare a lor în scăderea incidenţei demenţei, lipsesc studiile de bună calitate. Nu au fost testate corespunzător nici preparatele similare cu ulei de peşte.6

Există, aşadar, o premisă atestată experimental pentru reducerea factorului de risc vascular în vederea menţinerii funcţiei cognitive. Trebuie investigat, de asemenea, rolul preventiv al diferitelor grupuri de medicamente cu acţiuni divergente asupra cascadei de evenimente moleculare care conduc la boala vasculară. Aspirina a fost folosită de acum 30 de ani în cadrul strategiilor generale de reducere a riscului cardiovascular. Studiul cu privire la starea de sănătate a femeilor oferă o oportunitate excelentă pentru examinarea potenţialului său de temporizare a declinului cognitiv.

Cercetarea efectuată de Kang şi colab.1 nu a sesizat diferenţe semnificative la nivelul funcţiei cognitive la nici una dintre cele trei evaluări (cea dintâi, la o medie de 5,6 ani după randomizare), realizate la un interval de doi ani. Scorul global de la prima la ultima evaluare cognitivă a relevat o diferenţă medie, în ceea ce priveşte declinul, de 0,01 (interval de încredere 95%, de la -0,02 la 0,04). Cercetătorii au recrutat femei sănătoase, cu vârste de peste 65 de ani, iar studiul a avut rate de supraveghere ridicate. S-au făcut verificări riguroase ale factorilor posibili de eroare (fumat, alcool, exerciţii fizice, indice de masă corporală, tensiune arterială, diabet, depresie şi boală vasculară). Finalizarea majorităţii evaluărilor cognitive repetate, utilizând testele prin telefon, precedată de determinarea variabilelor prestabilite în cadrul unui studiu amplu, cu putere ridicată, permite formularea unor concluzii cu privire la absenţa efectului aspirinei asupra funcţiei cognitive, la populaţia investigată.

Limitele cercetării - inclusiv cele legate de selectarea eşantioanelor, care a favorizat includerea femeilor americane de rasă albă, cu morbiditate scăzută - împiedică generalizarea rezultatelor la alte populaţii cu risc crescut şi, desigur, la bărbaţi. Medicii care prescriu aspirină vor ţine seama de complicaţiile gastrointestinale identificate în studiul citat.

În plus, funcţia cognitivă a fost evaluată prin interviu telefonic, adică într-o manieră verbală, dependentă numai de memorie. Acest lucru este rezonabil atunci când alterarea memoriei este conceptul central în cercetarea cu privire la demenţă. Există, însă, şi o opinie contrară, conform căreia, pe de-o parte, prodromul bolii Alzheimer (cea mai frecventă formă de demenţă) implică nu doar pierderea memoriei, ci şi deficienţe la nivelul funcţiilor motorii, al vitezei mentale7 şi al atenţiei,8 iar pe de altă parte, poate fi importantă şi învăţarea vizuală spaţială. Prinde contur, astfel, ideea că semnele precoce de demenţă nu sunt doar o consecinţă a lezării selective a zonelor cheie ale structurilor anatomice ("zone de modulare şi control") pentru memoria verbală, ci şi a patologiei ce alterează conexiunile dintre structurile cerebrale care servesc mai multe arii cognitive.9 Prin urmare, doar alterarea memoriei verbale nu este cel mai bun indicator precoce de prodrom pentru demenţă - deficitul de atenţie şi deficitul motor sunt factori predictivi mai buni. Unele argumente în favoarea "ipotezei deconectării" derivă din observaţiile studiilor care au identificat modificări în ceea ce priveşte "ordonarea pe categorii corelate a cuvintelor", o sarcină explicită pentru memorie, care constă în numirea, în interval de un minut, a unui număr de animale cât mai mare posibil. Interpretarea testului este complexă - el implică aducerea aminte fără efort, lipsa de cunoştinţe şi atenţie direcţionată şi susţinută10 - dar, pentru a se evita formularea unor concluzii premature cu privire la aspirină, nu trebuie să i se supraestimeze rolul de marker al integrităţii frontale sau motorii.

Este necesară îmbunătăţirea calităţii cercetărilor privind declinul cognitiv la vârstnici, dar drumul către succes este greoi. În sfârşit, identificarea factorilor de risc multipli va permite trasarea unor modalităţi comune de abordare a debutului şi a prevenirii bolii Alzheimer.11 Odată realizat un atare obiectiv, determinările şi protocoalele de studii vor trebui să depăşească stadiul analizelor strict delimitate, pe categorii, ca să poată evalua factorii de eroare pentru oamenii vârstnici, fie ei sănătoşi sau bolnavi, în vederea plasării lor într-un context social adecvat, prin prisma dependenţei şi a capacităţii cognitive pe durata vieţii. Structura studiului american referitor la sănătate şi pensionare oferă informaţii utile cu privire la multe dintre aspectele menţionate.12 Studiile în curs de desfăşurare, care au analizat sursele diferenţelor individuale în îmbătrânirea cognitivă,13 vor aduce unele soluţii pentru aceste probleme metodologice.

Conflict de interese: Nici unul declarat.

Provenienţă şi modalitate de recenzare: Articol solicitat de BMJ, fără recenzare externă.

Aspirin and cognitive function
Benefit has not yet been shown, but may be due to difficulties in selecting the right outcome measure

BMJ 2007:334:961-2

University of Aberdeen
Lawrence J Whalley
professor of mental health

Bibliografie

1 Manly JJ, Bell-McGinty S, Tang MX, Schupf N, Stern Y, Mayeux R. Implementing diagnostic criteria and estimating frequency of mild cognitive impairment in an urban community. Arch Neurol 2005;62:1739-46.

2 Kang JH, Cook N, Manson J-A, Buring JE, Grodstein F. Low dose aspirin and cognitive function in the women's health study cognitive cohort. BMJ 2007 doi: 10.1136/bmj.39166.597836.BE.

3 Szekely CA, Thorne JE, Zandi PP, Ek M, Messias E, Breitner JC, et al. Non-steroidal anti-inflammatory drugs for the prevention of Alzheimer's disease: a systematic review. Neuroepidemiology 2004;23:159-69.

4 Forette F, Seux ML, Staessen JA, Thijs L, Babarskiene MR, Babeanu S, et al. Systolic hypertension in Europe investigators. The prevention of dementia with antihypertensive treatment: new evidence from the systolic hypertension in Europe (Syst-Eur) study. Arch Intern Med 2002;162:2046-52. Erratum in: Arch Intern Med 2003;163:241.

5 Durga J, van Boxtel MP, Schouten EG, Kok FJ, Jolles J, Katan MB, et al. Effect of 3-year folic acid supplementation on cognitive function in older adults in the FACIT trial: a randomised, double blind, controlled trial. Lancet 2007;369:208-16.

6 Lim WS, Gammack JK, Van Niekerk J, Dangour AD. Omega 3 fatty acid for the prevention of dementia. Cochrane Database Syst Rev 2006;(1):CD005379.

7 Tabert MH, Manly JJ, Liu X, Pelton GH, Rosenblum S, Jacobs M, et al. Neuropsychological prediction of conversion to Alzheimer disease in patients with mild cognitive impairment. Arch Gen Psychiatry 2006;63:916-24.

8 Rapp MA, Reischies FM. Attention and executive control predict Alzheimer disease in late life: results from the Berlin aging study (BASE). Am J Geriatr Psychiatry 2005;13:134-41.

9 Deary IJ, Bastin ME, Pattie A, Clayden JD, Whalley LJ, Starr JM, et al. White matter integrity and cognition in childhood and old age. Neurology 2005;55:505-12.

10 Henry JD, Crawford JR, Phillips LH. Verbal fluency performance in dementia of the Alzheimer type: a meta-analysis. Neuropsychologia 2004;42:1212-22.

11 Mattson MP. Pathways towards and away from Alzheimer's disease. Nature 2004;430:631-9.

12 Health and Retirement Study Group. The health and retirement study. A longitudinal study of health, retirement, and aging. http://hrsonline.isr.umich.edu/.

13 Whalley LJ, Dick F, McNeill G. A life-course approach to the aetiology of late-onset dementias. Lancet Neurol 2006;5:87-96.

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Dr. Rodica Chirculescu
Autor: