Sunt unele persoane sensibile la semnalele telefonului mobil? Rezultate ale studiului statistic de provocare, dublu orb

Rezumat

Obiective: Investigarea gradului în care persoanele ce se consideră sensibile la semnalele telefonului mobil au mai multe simptome după expunerea la semnalul intermitent al aparatului decât atunci când au de-a face cu un semnal fals sau continuu.

Tipul studiului: Dublu orb, statistic, cu participanţi ai studiului de provocare.

Loc de desfăşurare: Grupul de săli repartizate studiului, din cadrul King's College London, în perioada septembrie 2003-iunie 2005.

Participanţi: 60 de persoane "sensibile", care au semnalat apariţia unor simptome frecvente, asemănătoare cefaleei, în intervalul de 20 de minute de la utilizarea unui sistem global de telefonie mobilă (GSM), şi 60 de participanţi aparţinând lotului de "control", care nu au raportat nici unul dintre respectivele simptome.

Intervenţii: Participanţii au fost examinaţi în trei situaţii, cu trei semnale diferite: unul de telefonie mobilă de 900 MHz GSM, o undă-semnal emisă continuu şi o situaţie în care nu a existat nici un semnal. Fiecare expunere a durat câte 50 de minute.

Principalele metode de supraveghere: Principala metodă de supraveghere a constat în estimarea severităţii cefaleei printr-o scală analogă vizuală. Alte metode au inclus evaluarea a şase simptome subiective şi abilitatea pacienţilor de-a sesiza prezenţa vreunui semnal.

Rezultate: Severitatea cefaleei s-a accentuat în perioada expunerii şi s-a atenuat imediat după încetarea ei. Nu a fost identificată, însă, nici o dovadă semnificativă care să susţină existenţa unei diferenţe între expuneri, în ceea ce priveşte severitatea simptomului. De asemenea, nu au fost evidenţiate variaţii ale efectelor situaţiilor impuse celor două grupuri. Participanţii sensibili, care au semnalat prezenţa unui semnal în timpul expunerii GSM (60%), au avut o pondere similară cu cea a subiecţilor care au avut aceeaşi percepţie, dar în timpul expunerii false (63%).

Concluzii: Nici o observaţie experimentală nu a atestat faptul că persoanele care s-au autoapreciat ca fiind sensibile la semnalele de telefonie mobilă sunt capabile să detecteze astfel de semnale sau că ar reacţiona la ele printr-o accentuare a severităţii simptomelor. Pentru unii subiecţi, o expunere falsă a fost suficientă ca să declanşeze simptome severe, factorii psihologici putând avea un rol important în provocarea unei asemenea situaţii.

Înregistrarea studiului ISRCTN81432775.

Introducere

Simptomele nespecifice sunt cele mai frecvente efecte ale telefoniei mobile asupra stării de sănătate. Excluzându-le pe cele de căldură moderată, în majoritatea cazurilor sunt semnalate cefaleea, senzaţia de arsură, ameţeala, oboseala şi paresteziile. Încercările de elucidare a mecanismelor care stau la baza unor asemenea fenomene rămân la nivelul unor pure speculaţii şi, cu toate că a fost sugerată posibila implicare a naturii intermitente a semnalelor "sistemului global de comunicare mobilă" (GSM),2 experimentele care au expus adulţi sănătoşi semnalelor GSM, în condiţii de examinare prin metoda dublu orb, nu au constatat existenţa vreunei influenţe în ceea ce priveşte conţinutul relatării simptomelor.3

Un interes deosebit îl suscită persoanele care semnalează apariţia unor simptome aproape de fiecare dată când folosesc un telefon mobil.4 Fenomenul se încadrează în categoria mai largă a "sensibilităţii electromagnetice", o stare neexplicată medical, în care simptomele nespecifice sunt raportate după perceperea unei expuneri la aparatura electrică şi electrocasnică, inclusiv la telefoanele mobile, la monitoare şi linii de înaltă tensiune. Până în prezent, studiile de provocare - care au expus, prin metoda orb, persoanele considerate a avea o sensibilitate specifică la câmpurile elctromagnetice - n-au reuşit să furnizeze nici o dovadă concludentă în sprijinul unei corelaţii între prezenţa câmpului electromagnetic şi severitatea manifestării simptomelor.5

Am testat situaţia în care indivizii ce se considerau sensibili la GSM aveau o cefalee mai accentuată după expunerea, în condiţii de studiu dublu orb, la un semnal GSM, comparativ cu expunerea la un semnal fals. Obiectivele secundare au inclus şi alte simptome, precum şi abilitatea de a diferenţia semnalul GSM de altele, false.

Metode

Protocolul de studiu

Persoanele care au semnalat reacţii adverse la semnalele telefonului mobil (grupul sensibil) şi cele care nu au raportat nici un fel de efect (grupul de control) au fost supuse la trei situaţii: un semnal mimat, de 900 MHz, produs de un telefon mobil, o undă semnal continuă şi o expunere falsă, în care semnalul era absent. Pentru fiecare participant, ordinea diferitelor tipuri de expuneri a fost aleatorie. Expunerile au fost de tip dublu orb.

Participanţii

Pentru a fi eligibili în grupul sensibil, participanţii trebuiau să semnaleze o frecvenţă mare a simptomelor similare cefaleei, în intervalul de 20 de minute de folosire a unui telefon mobil ce genera un semnal GSM de 900 MHz. Cei care nu au relatat apariţia nici unui simptom au fost incluşi în lotul de control. Am selecţionat subiecţii prin: campanii poştale organizate de un grup de sprijin pentru sensibilitatea electromagnetică; publicitate prin intermediul clinicienilor - prin afişarea de postere în cabinetele medicale; inserarea de afişe şi articole în presă şi în publicaţiile de specialitate; circulare prin e-mail; informare verbală.

Obţinerea semnalului

În cadrul programului Mobile Telecommunications and Health Research (Telecomunicaţii Mobile şi Cercetări Sanitare), desfăşurat în Marea Britanie, am apelat la sistemul standard GSM de uz manual.6 Antena aferentă a fost montată pe scalpul fiecărui participant, uşor deasupra şi înapoia urechi stângi. Atât starea de undă continuă cât şi cea de GSM au produs o rată ţintă de absorbţie specifică prin antenă de 1,4 W/kg. Pentru expunerea falsă a fost generată o undă-semnal continuă care, în loc să fie transmisă prin antenă, a fost deviată spre o sarcină internă.

Chestionare

Am evaluat severitatea simptomelor în timpul expunerii apelând la scale analoge vizuale,7 folosind frazele "fără nici o senzaţie" şi "cea mai proastă senzaţie posibilă". Au fost apreciate, astfel, cefaleea, greaţa, oboseala, ameţeala, pruritul cutanat, paresteziile sau usturimile, senzaţiile de căldură ori de arsură cutanată, precum şi durerea oculară şi uscăciunea corneei. Le-am mai solicitat participanţilor să înregistreze frecvenţa cu care percepeau cele 11 senzaţii frecvente după un apel telefonic (niciodată; 25% dintre apeluri; 50% dintre apeluri; 75% dintre apeluri; la fiecare apel).

Proceduri

La începutul fiecărei şedinţe, participanţii au completat valorile iniţiale ale scalei analoge vizuale. Expunerea la semnal a durat 50 de minute, subiecţii completând valorile pe scala analogă vizuală după 5, 15, 30 şi 50 de minute şi la 30 minute după încheierea fiecărei expuneri. Ulterior, le-am solicitat să declare dacă apreciau că existase un semnal şi să evalueze cât de convinşi erau de veridicitatea lui (pe scala analogă vizuală, de la "presupun" la "100% sigur"). Testarea s-a desfăşurat în perioada septembrie 2003 - iunie 2005, în cadrul unor săli din King's College London care nu erau izolate contra câmpurilor electromagnetice.

Analize

Pentru analiza severităţii simptomelor în timp am folosit ecuaţii de evaluare generalizată,8 ceea ce a permis ajustarea distribuţiei distorsionate, extrem de pozitivă, a variabilelor de răspuns.

Rezultate

Am fost contactaţi de 83 de subiecţi potenţial sensibili şi de 69 de persoane din lotul martor, dintre care câte 60 de participanţi din fiecare grup au frecventat toate cele trei sesiuni de testare.

Numărul de participanţi care au considerat că semnalul a fost prezent în fiecare situaţie experimentală şi media (SD) intervalului de încredere (0-100) raportată de fiecare participant pentru evaluările "semnalului prezent"

 

Controale

Participanţi sensibili
Au participat la toate cele trei expuneri Au participat la cel puţin o expunere
Expunere Nu Încredere Nu Încredere Nu Încredere
GSM 35/60 36.8 (28.5) 36/60 58.6 (30.8) 41/65 61.2 (31.0)
Continuă 42/60 39.7 (33.0) 41/60 57.7 (27.8) 45/64 57.8 (28.9)
Falsă 41/60 43.9 (31.9) 38/60 64.4 (31.7) 39/63 64.0 (31.3)

CW=semnal continuu; GSM=sistem global de telefonie mobilă

Pentru cei sensibili a fost semnalat un timp mediu de latenţă - între începerea convorbirii telefonice şi debutul simptomelor în viaţa cotidiană -, de 6,5 (DS - Diferenţa Statistică 6,5) minute. Ei au relatat, în medie, simptome asemănătoare cefaleei, în cazul a 70,4% dintre convorbirile telefonice. Au urmat, în ordinea frecvenţei, senzaţia de căldură cutanată sau de arsură (43,8% din convorbiri), dificultăţile de concentrare (30,0%) şi ameţeala (20,8%). Foarte puţini participanţi din grupul de control nu au raportat nici un simptom corelat cu semnalele de telefonie mobilă.

Modelele adaptate tuturor variabilelor de răspuns au evidenţiat existenţa unor efecte semnificative pentru factorul timp (atât variaţia liniară cât şi cea logaritmică) şi pentru severitatea bazală. Pentru nici unul dintre simptome nu am găsit dovezi convingătoare care să ateste prezenţa vreunui efect al situaţiei sau al situaţiei´grup. Pentru cefalee, senzaţii de arsură ori cutanate şi dureri oculare am găsit dovezi ale unui efect principal de grup - participanţii sensibili au raportat un grad mai mare de severitate. Exprimat în unităţile de măsură ale scalei analoge vizuale, efectul de grup pentru severitatea cefaleei echivala cu o creştere de 1,0 unitate (interval de încredere 95% de la 0,4 la 2,0) (vezi bmj.com). Cifra evocă valoarea medie a severităţii simptomului de cefalee pe grup, în fiecare situaţie de expunere.

Am analizat şi numărul de reacţii severe constatate în toate cazurile, reacţia severă fiind definită drept solicitarea, din partea unui participant, de-a încheia mai devreme expunerea sau de-a se retrage definitiv din studiu. Astfel de reacţii au apărut doar în grupul sensibil (26 de cazuri: nouă abandonuri; 17 renunţări timpurii), nu şi în cel de control. Ele au avut o distribuţie egală între situaţiile de expunere la GSM (n = 7), la semnalul continuu (n = 10) şi la cel fals (n = 9) (c2 = 0,54; P = 0,76). Tabelul arată evaluările făcute de participanţi cu privire la existenţa unui semnal în timpul expunerii. Proporţia celor care au perceput drept reală, în timpul expunerii, prezenţa unui semnal GSM (60% dintre participanţii sensibili, 58% dintre controale) a fost uşor mai redusă decât a celor care au participat la expunerea cu semnal fals (63% dintre subiecţii sensibili, 68% dintre controale). Nu au fost constatate diferenţe apreciabile în ceea ce priveşte gradul individual al convingerii cu care au fost făcute autoevaluările (tabelul).

  
Cefaleea de intensitate medie (barele de eroare arată variaţia logaritmică), în timpul expunerii de provocare cu semnal GSM, cu semnal continuu (CW) şi, respectiv, falsă, pentru participanţii sensibili şi pentru cei din grupul de control. Pentru mai multă acurateţe, graficul nu include informaţii referitoare la expunerile întrerupte mai devreme, deşi s-a ţinut cont de ele în analize

Discuţii

Nu am identificat nici un indiciu care să susţină faptul că sensibilitatea autoraportată la semnalele de 900 MHz, generate de telefoanele mobile, ar avea o bază biologică. Şi nimic nu arată că natura pulsatilă a semnalului GSM ar putea genera respectivele simptome. La aceleaşi concluzii au ajuns şi cele mai multe dintre studiile de provocare efectuate în orb sau dublu orb, pentru evaluarea sensibilităţii electromagnetice, care nu au decelat diferenţe în privinţa severităţii simptomelor induse de expunerea la semnale reale sau false.5

Expunerea provocată a constat într-un "scenariu de caz relativ mai neplăcut" decât o convorbire telefonică, folosindu-se o rată de absorbţie specifică mai mare, cu un timp de expunere de aproape opt ori mai lung faţă de durata medie a unei convorbiri telefonice în măsură să declanşeze simptome în rândul participanţilor din grupul sensibil. Este improbabilă existenţa unei interferenţe a câmpurilor electromagenetice cu reacţiile subiecţilor: după 30 de minute de acomodare în sălile de studiu, numai doi dintre participanţi au semnalat, încă de la început, prezenţa unor simptome ce ar fi putut masca eventualele efecte ale expunerii, aşa că i-am exclus pe amândoi. În sfârşit, se pare că scalele noastre analoge vizuale şi metodele statistice au avut o sensibilitate corespunzătoare, pentru că am apreciat drept foarte semnificativă capacitatea noastră de-a detecta, în timp, modificările gradului de severitate a simptomelor.

Este interesantă intensificarea, în timpul expunerii, a severităţii simptomelor, care nu a fost deloc neglijabilă. Reacţiile unora dintre participanţi au fost atât de severe, încât s-a impus fie întreruperea experimentului înainte de termen, fie renunţarea la studiu. Asemenea simptome, aparent reale, ce pot fi induse sau provocate experimental - chiar dacă nu au permis observarea unor diferenţe între situaţiile de expunere reală şi, respectiv, falsă - sugerează faptul că manifestările acute, raportate, în viaţa cotidiană, de către persoanele sensibile, pot fi consecinţa unui fenomen nocebo, observat, anterior, şi în corelaţie cu o gamă largă de stimuli,9 inclusiv cefaleea indusă de oferirea unor informaţii eronate despre existenţa câmpurilor electrice.10 Este necesară studierea detaliată a mecanismelor ce stau la baza efectelor nocebo, care se pare că include aşteptarea conştientă a declanşării unor simptome şi existenţa unei încărcături afective negative.11, 12

Care este stadiul cunoştinţelor în domeniu

Simptomele nespecifice, cum ar fi cefaleea, paresteziile şi oboseala, sunt atribuite, uneori, utilizării telefoanelor mobile

Nu există mecanisme general acceptate, capabile să explice cum reuşesc semnalele de telefonie mobilă să provoace asemenea efecte

Foarte puţini oameni consideră că au o sensibilitate particulară faţă de telefoanele mobile, a căror utilizare le declanşează, aproape de fiecare dată, anumite simptome

Ce aduce nou prezentul studiu

Semnalele GSM de 900 MHz, produse de telefoanele mobile, nu produc simptome subiective mai accentuate decât falsele expuneri, în care semnalul este absent, nici chiar la persoanele care consideră că au o sensibilitate aparte

E posibil ca simptomele semnalate de oamenii "sensibili" să fie consecinţa unui efect nocebo şi să aibă, de fapt, un substrat psihologic

Rezultatele noastre nu sugerează faptul că încercarea de a reduce expunerea la semnalele telefonului mobil va fi o strategie utilă pacienţilor care se declară sensibili la ele, fiindcă, pe termen lung, există pericolul alimentării percepţiei lor asupra propriei sensibilităţi faţă de câmpurile electromagnetice, ceea ce riscă să genereze posibilitatea apariţiei unor simptome asociate altor stimuli electrici. Ar fi mult mai benefică, în schimb, încurajarea unor astfel de pacienţi să verifice în ce măsură manifestările lor pot fi explicate prin corelarea cu câmpurile non-electromagnetice alternative, folosind principii derivate din terapia comportamentală cognitivă.13

Mulţumim tuturor participanţilor la studiu, mai ales celor din grupul sensibil, lui Phil Chadwick, de la MCL-UK, pentru furnizarea şi calibrarea echipamentului folosit în sesiunile de expunere, precum şi personalului din secţia de Studii Clinice de Neurologie şi Sănătate Mentală, a Institutului de Psihiatrie, pentru repartizarea aleatorie, prin metoda dublu orb.

Colaboratori: Vezi bmj.com

Finanţare: Studiul a fost finanţat prin Programme Management Committee (PMC) al Mobile Telecommunications and Health Research (MTHR) (www.mthr.org.uk), un organism independent, înfiinţat în scopul asigurării de fonduri pentru cercetările cu privire la posibilele efecte ale telecomunicaţiilor mobile asupra sănătăţii. MTHR este finanţat de Departamentul de Sănătate, în colaborare cu Industria de Telecomunicaţii Mobile a Marii Britanii. PMC a contribuit la conceperea studiului, propunând diminuarea altor cercetări în derulare, axându-se pe semnalarea simptomelor, evidenţierea dimensiunilor reprezentative şi modificarea criteriilor de includere, pentru a permite participarea persoanelor mult mai sensibile. Nu a fost implicat în colectarea, analizarea sau interpretarea datelor, redactarea raportului ori decizia trimiterii spre publicare a materialului scris. Punctele de vedere exprimate în aceste materiale aparţin autorilor şi, nu în mod necesar, finanţatorilor.

Conflict de interese: Nici unul declarat.

Aprobare etică: Studiul a fost avizat de South London and Maudsley NHS Trust Research Ethics Committee.

Are some people sensitive to mobile phone signals? Within participants double blind randomised provocation study

BMJ 2006;332:886-9

King's College London, Institute of Psychiatry, Department of Psychological Medicine, Section of General Hospital Psychiatry,Weston Education Centre (PO62), London SE5 9RJ
G James Rubin
research fellow
Gareth Hahn senior research nurse
Anthony J Cleare senior lecturer
Simon Wessely professor of epidemiological and liaison psychiatry

King's College London, Institute of Psychiatry, Department of Biostatistics and Computing, London SE5 8AF
Brian S Everitt
professor emeritus of biostatistics

Correspondence to: G J Rubin mailto:g.rubin@iop.kcl.ac.uk

Bibliografie

1 Oftedal G, Wilen J, Sandstrom M, Mild KH. Symptoms experienced in connection with mobile phone use. Occup Med 2000;50:237-45.

2 Hyland GJ. Physics and biology of mobile telephony. Lancet 2000;356:1833-6.

3 Koivisto M, Haarala C, Krause CM, Revonsuo A, Laine M, Hamalainen H. GSM phone signal does not produce subjective symptoms. Bioelectromagnetics 2001;22:212-5.

4 Hocking B. Preliminary report: symptoms associated with mobile phone use. Occup Med 1998;48:357-60.

5 Rubin GJ, Das Munshi J, Wessely S. Electromagnetic hypersensitivity: a systematic review of provocation studies. Psychosom Med 2005;67:224-32.

6 MCL MTHR GSM and TETRA handset exposure systems for human volunteer studies. www.mcluk.org/MTHR_exposure_systems (accessed 23 Dec 2005).

7 McDowell I, Newell C. Visual analogue pain rating scales. In: McDowell I, Newell C, eds. Measuring health: a guide to rating scales and questionnaires. Oxford: Oxford University Press, 1996:341-6.

8 Everitt B. Modern medical statistics. London: Arnold, 2003.

9 Barsky AJ, Saintfort R, Rogers MP, Borus JF. Nonspecific medication side effects and the nocebo phenomenon. JAMA 2002;287:622-7.

10 Schweiger A, Parducci A. Nocebo: the psychologic induction of pain. Pavlov J Biol Sci 1981;16:140-3.

11 Benedetti F, Pollo A, Lopiano L, Lanotte M, Vighetti S, Rainero I. Conscious expectations and unconscious conditioning in analgesic, motor, and hormonal placebo/nocebo responses. J Neurosci 2003;23:4315-23.

12 Petrie KJ, Moss-Morris R, Grey C, Shaw M. The relationship of negative affect and perceived sensitivity to symptom reporting following vaccination. Br J Health Psychol 2004;9:101-11.

13 Rubin G, Das Munshi J, Wessely S. A systematic review of treatments for electromagnetic hypersensitivity. Psychother Psychosom 2006;75:12-8.

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Dr. Genoveva Matei
Autor: