Modalitatea optimă de tratament al enterocolitei necrozante perforante la nou-născutul prematur

Enterocolita necrozantă perforantă reprezintă o cauză majoră de morbiditate şi mortalitate la nou-născuţii prematuri. Mortalitatea acestora, datorată afecţiunii menţionate, nu s-a modificat semnificativ, în ultimii 30 de ani.

Un studiu recent a comparat două modalităţi de tratament adresate respectivilor pacienţi: laparotomia cu rezecţie intestinală şi drenajul peritoneal primar. Cea de-a doua modalitate a fost propusă ca alternativă a laparotomiei, mai ales în cazurile severe, datorită gradului mai redus de invazivitate a procedurii. Au fost incluşi 117 nou-născuţi prematuri (născuţi înainte de 34 de săptămâni, cu o greutate <1 500g), cu enterocolită necrozantă perforantă. Obiectivul principal a fost supravieţuirea la 90 de zile postoperator, iar obiectivele secundare au constat în durata spitalizării şi în rata dependenţei de nutriţie parenterală. Nu au existat diferenţe semnificative statistic între cele două loturi de tratament în privinţa nici unui obiectiv, fie el primar sau secundar. Astfel, între lotul tratat prin laparotomie şi rezecţie intestinală şi cel abordat prin drenaj peritoneal, mortalitatea la 90 de zile a fost de 35,5% vs 34,5% (p=0,92), rata dependenţei de nutriţie parenterală, de 40% vs 47,2% (p=0,53), iar durata spitalizării, de 116+/-56 zile vs 126 +/- 58 zile (p=0,43). În concluzie, nu există diferenţe semnificative între cele două modalităţi de tratament al enterocolitei necrozante perforante la nou-născuţii prematuri.

Prof.Dr.Mircea Cinteză, Dr.Andrei Mărgulescu

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Autor: