Asistenţă sanitară decentă pentru persoanele în vârstă

Populaţia ţării îmbătrâneşte. Devine din ce în ce mai presant imperativul alocării de fonduri corespunzătoare pentru o îngrijire decentă a persoanelor vârstnice, iar în raportul Wanless, din aprilie 2006, au fost recomandate modalităţi adecvate de furnizare a asistenţei sanitare pe termen lung.1

Dar ce anume presupune o îngrijire decentă? Un reper serios îl reprezintă, în acest sens, standardele naţionale de sănătate, tratament şi asistenţă socială pentru persoanele vârstnice - introduse, în anul 2001, în sistemul cadru naţional de servicii (NSF) geriatrice din Anglia. În cursul lunii mai a. c., directorul departamentului naţional de geriatrie din Marea Britanie, profesorul Ian Philp, a prezentat etapele strategice viitoare în cadrul raportului A New Ambition for the Old Age (O abordare ambiţioasă pentru vârsta a treia), care a analizat modalităţile de aplicare a standardelor şi a comunicat noile scopuri şi obiective.2

Sistemul cadru naţional de servicii geriatrice a stabilit opt criterii de ameliorare a problemelor cu care se confruntă vârstnicii şi cei care-i îngrijesc, atunci când sunt în situaţia de-a face apel la serviciile sanitare ori la cele sociale şi de altă natură (caseta 1). A fost elaborat, ulterior, şi un standard al managementului medicamentelor. Raportul a mai adăugat alte 10 programe pentru transpunerea în practică a sistemului cadru, sub auspiciile a trei teme stringente: demnitatea asistenţei, îngrijirea asociată şi îmbătrânirea sănătoasă.

Ce îmbunătăţiri s-au înregistrat de la momentul lansării sistemului cadru, cu cinci ani în urmă? În prezent, o treime dintre vârstnicii englezi ce necesitau ajutor zilnic intensiv beneficiază de el la domiciliu într-o proporţie mult mai mare decât în instituţiile de îngrijire, externarea tardivă din spitalele de urgenţă a fost redusă cu peste două treimi, iar serviciile specializate pentru persoanele cu AVC şi cele predispuse la lipotimie continuă să se îmbunătăţească.2 În 2000-1, 12 900 de oameni ce depăşeau vârsta de 60 de ani şi care frecventaseră serviciile NHS de abandonare a fumatului au reuşit să renunţe la acest obicei după o lună, iar în anii 2003-4, cifra lor s-a ridicat la 42 900. Totodată, gradul de acceptare a vaccinării antigripale, de către persoanele cu vârsta de peste 65 de ani, a crescut de la 65%, în 2000-1, la 71%, în 2003-4.2

La ora actuală se impune, însă, consolidarea situaţiei din sectorul geriatric prin campanii adresate populaţiei vârstnice, menite a promova îmbunătăţirea formei fizice, reducerea obezităţii şi perfecţionarea managementului afecţiunilor senzoriale şi al incontinenţei. Asemenea campanii ar putea să fie conduse de organizaţii voluntare, cum sunt, de pildă, Age Concern şi Help the Aged, şi să beneficieze de sprijinul unor echipe de asistenţă primară şi secundară. În plus, multe dintre scopurile prevăzute de planul general al NHS continuă să vizeze doar persoanele tinere, ignorând indicaţiile stabilite în sistemul cadru naţional de servicii geriatrice.

Au fost finanţate şi alte sisteme cadru de servicii naţionale şi, în ciuda faptului că vârstnicii sunt principalii utilizatori ai asistenţei primare, secundare şi ai serviciilor sociale, nu s-au făcut investiţii la nivelul asistenţei specifice, cum este, de exemplu, cea oferită în cadrul spitalelor de îngrijire generală pentru geriatrie sau într-un serviciu eficient de continenţă.3

Caseta 1: Sistemul cadru de servicii naţionale pentru persoanele în vârstă

Standardele vizează
· Eliminarea completă a discriminării pe criterii de vârstă
· Promovarea asistenţei axate pe individ (inclusiv un proces unic de evaluare pentru protocoalele de asistenţă)
· Asistenţa intermediară
· Asistenţa din spitalele generale
· Serviciile de AVC
· Serviciile pentru îngrijirea lipotimiilor
· Sănătatea mentală la persoanele în vârstă
· Promovarea sănătăţii şi a vieţii active la vârsta a treia

Asistenţa medicală nu este încă integrată

Raportul A New Ambition for Old Age4 are în vedere aspectele identificate atât de Living Well in Later Life5 cât şi de raportul Wanless.1 Se subînţelege faptul că asistenţa geriatrică nu este încă suficient de bine integrată: uneori are un caracter incoerent, răspunzând într-o măsură limitată obiectivelor sistemului cadru şi înregistrând prea multe neconcordanţe între cererea şi oferta de îngrijire medicală. De exemplu, auditul naţional pentru lipotimii, din cursul acestui an, arată că 25% dintre serviciile pentru boli acute nu se integrează încă într-un serviciu multiprofesional, specializat, coordonat. Cum s-ar putea realiza o integrare corespunzătoare a asistenţei? Faptul că în cadrul NHS se pune tot mai mult accentul pe scurtarea duratei de spitalizare a pacienţilor internaţi în sistem de urgenţă - o abordare de tipul "ţinteşte şi mergi mai departe" - ar putea fi în avantajul celor tineri, dar în detrimentul unei planificări eficiente şi al evaluării specializate complete a persoanelor în vârstă şi cu o sănătate fragilă.4 Deficienţele de la nivelul serviciilor comunitare, comunicarea de proastă calitate, planificarea incoerentă între spitale şi sistemul ambulatoriu, toate generează, adesea, vicii de asistenţă post-spitalizare.

Raportul propune noi obiective şi protocoale pentru răspunsul de urgenţă la crizele determinate de lipotimii, delirium, AVC şi accidente ischemice tranzitorii. De exemplu, orice persoană care a avut un AVC ar trebui să fie examinată în cadrul unei clinici neurovasculare, în decurs de maximum o săptămână de la eveniment: la ora actuală, jumătate din pacienţi sunt consultaţi abia după două săptămâni. Se impune, însă, ca atingerea unor asemenea obiective să nu implice afectarea altor servicii de sănătate eficiente. Este necesar ca bolile care au determinat solicitarea unui departament de urgenţă să fie depistate şi tratate adecvat (în spital, dacă e cazul), nu să justifice neacordarea, celor vârstnici, cu o stare de sănătate fragilă, a evaluării şi a îngrijirilor complete, specializate, multidisciplinare, de care au nevoie.

Un atare tip de asistenţă trebuie să fie acordat în medii adecvate, care să nu implice mutarea pacienţilor de la un salon la altul şi să asigure externarea lor într-un timp cât mai scurt cu putinţă.

Caseta 2: Asistenţa intermediară

British Geriatrics Society (Societatea Britanică de Geriatrie) defineşte asistenţa intermediară în Policy Compendium după cum urmează:

· Servicii oferite persoanelor care, în lipsa lor, ar urma să trăiască experienţa unei spitalizări nejustificat de lungi, datorită internării lor necorespunzătoare în secţii de boli acute, în instituţii de îngrijire pe termen lung sau în unităţi NHS cu spitalizare permanentă
· Servicii oferite pe baza unei evaluări globale, care permite elaborarea unui plan structurat de îngrijire individuală ce implică terapie activă, tratament şi oportunităţi de recuperare
· Servicii care au ca obiectiv maximizarea independenţei şi oferirea posibilităţii ca pacienţii/utilizatorii să-şi reia traiul la domiciliu
· Servicii cu o durată limitată, de regulă nu mai lungi de şase săptămâni, acordate, frecvent, timp de maximum una sau două săptămâni
· Servicii ce implică o activitate multidisciplinară, cu o reţea de evaluare unică, o singură bază de date şi protocoale comune

Deşi aria ei se extinde în cadrul NHS (caseta 2), încă nu ţine pasul cu procesul rapid şi continuu de reducere a staţionarului din secţiile de recuperare6 şi oferă doar o implicare inconstantă a specialistului.7

La îmbunătăţirea coordonării îngrijirilor acordate vârstnicilor cu nevoi complexe se va ajunge prin consolidarea relaţiilor dintre NHS şi autorităţile locale, astfel încât să se asigure, prin dezvoltarea reţelelor de îngrijire controlată şi a asistenţei intermediare, o legătură indisolubilă între asistenţa socială şi tratarea problemelor medicale. Echipele de asistenţă sanitară şi socială se vor ocupa de consultarea, tratarea, sprijinirea şi reevaluarea persoanelor în vârstă cu probleme complexe, conform prevederilor cartei albe pentru îngrijirea primară.8, 9 Urmează să fie finalizat un plan, constituit din şapte puncte, care, în cadrul serviciilor de asistenţă4 acordate persoanelor aflate pe moarte sau în contextul reţelelor specializate, vizează stimularea demnităţii. Un asemenea demers va susţine activitatea echipelor de îngrijire care se ocupă de vârstnicii cu o stare de sănătate fragilă.

Sănătatea mentală şi cerinţele complexe

Persoanele în vârstă cu probleme de sănătate mentală, cum sunt demenţa şi depresia, au, adesea, nevoi speciale deosebit de complexe, ce determină, în ultima vreme, internarea lor tot mai frecventă în spitale şi în cămine de îngrijire; separarea, în cadrul NHS, a unor specialităţi medicale de psihiatrie împiedică, însă, furnizarea unor servicii eficiente, umane şi responsabile. Mulţi dintre bolnavi au probleme medicale acute, în special delirium, şi pot fi trataţi necorespunzător, ba chiar, adesea, cu mai puţină sensibilitate, în saloane mixte, de către un personal care nu înţelege sau nu ştie foarte bine cum să planifice şi să organizeze o asistenţă adecvată pe termen lung. Jumătate dintre cei cu demenţă moderat-severă, care intră în spital cu boli acute, cum ar fi o infecţie la nivelul toracelui, decedează în decurs de şase săptămâni de la internare, fără să fi beneficiat de servicii adecvate de îngrijire paliativă sau pentru fază terminală.10

În prezent, sistemul britanic de asistenţă sanitară şi socială nu se mai confruntă, decât sporadic, poate, cu atitudini făţişe de discriminare pe criterii de vârstă, dar în A New Ambition for Old Age se relatează faptul că mai există membrii ai personalului specializat care afişează, faţă de persoanele vârstnice, un comportament negativ, adânc înrădăcinat. Pentru a rezolva o asemenea problemă, fiecare unitate de geriatrie din cadrul NHS va trebui să nominalizeze un membru al personalului care să fie responsabil cu protecţia şi promovarea demnităţii pacienţilor în vârstă, atât de frecvent lezată, în cele mai diverse feluri. De exemplu, în spitale li se cere, adesea, să folosească anumite dispozitive sanitare în spatele unor paravane care nu oferă intimitatea necesară. British Geriatrics Society şi-a exprimat, în repetate rânduri, îngrijorarea faţă de asemenea atitudini de neglijare, umilire şi violare a drepturilor omului.

Raportul conţine multe aspecte lăudabile. El susţine că transformarea reală a conduitei în asistenţa geriatrică necesită, de-a lungul timpului, o multitudine de abordări care nu pot fi materializate printr-o stabilire simplistă a obiectivelor, oricât ar fi ele de importante. Noi sperăm că aspectele evidenţiate în raport sunt suficient de convingătoare pentru ca furnizorii serviciilor de asistenţă sanitară şi socială să-şi conştientizeze priorităţile.

Conflict de interese: Nci unul declarat.

Decent health care for older people
Good, respectful NHS care for older people is still too patchy

BMJ 2006;332:1166-6

St Mary's Hospital, London W2 1NY
Jacqueline Morris
chair, British Geriatrics Society Policy Committee mailto:Jacqeline.Morris@ukgateway.net

Queen Elizabeth Hospital, Gateshead NE9 6SX
David Beaumont
honorary secretary, British Geriatrics Society

Institute of Health Sciences, University of Reading, Reading RG1 5AN
David Oliver
deputy honorary secretary, British Geriatrics Society

Bibliografie

1 Wanless D. Securing good care for older people: taking a long-term view. London: King's Fund,2006.www.kingsfund.org.uk/resources/publications/securing_good.html (accessed 24 Apr 2006).

2 Department of Health. National service framework for older people. London: DoH, 2001. www.dh.gov.uk/assetRoot/04/07/12/83/ 04071283.pdf (accessed 24 Apr 2006).

3 Department of Health. The NHS plan. London: DoH, 2002. (Cm 4818-I.) www.dh.gov.uk/assetRoot/04/05/57/83/04055783.pdf (accessed 24 Apr 2006).

4 Department of Health. A new ambition for old age. Next steps in implementing the national service framework. A resource document from Professor Ian Philp, National Director for Older People. London: DoH, 2006. www.dh.gov.uk/ assetRoot/04/13/39/91/04133991.pdf (accessed 24 April 2006).

5 Healthcare Commission, Commission for Social Care Inspection, Audit Commission. Living well in later life. London: Healthcare Commission 2006. www.healthcarecommission.org.uk/assetRoot/ 04/02/46/42/ 04024642.pdf (accessed 24 Apr 2006).

6 British Geriatrics Society. Intermediate care: guidance for commissioners and providers of health and social care. Revised 2004. www.bgs.org.uk/ Publications/Compendium/compend_4-2.htm (accessed 27 Apr 2006).

7 Barrett J. Rehabilitation bed survey 2005. England Council update. BGS Newsletter Online. March 2005. www.bgsnet.org.uk/Mar06NL/ 8_rehabilitation.htm (accessed 24 Apr 2006).

8 British Geriatrics Society Primary and Continuing Care Special Interest Group. Geriatricians and the management of long term conditions. February 2005. www.bgs.org.uk/Publications/Publication %20Downloads/ Ref_Management%20of%20LTC.doc (accessed 28 Apr 2006).

9 Department of Health. Our health, our care, our say: a new direction for community services. London: DoH, 2006. (Cm 6737.) www.dh.gov.uk/ assetRoot/04/12/74/59/04127459.pdf (accessed 28 Apr 2006).

10 Sampson EL, Gould V, Lee D, Blanchard B. Differences in care received by patients with and without dementia who died during acute hospital admission: a retrospective case study. Age Ageing 2006;35:187-9.

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Dr. Raluca Darabă
Autor: