Petit guide du développement spirituel NoëlL'actu viagra viagrasansordonnancefr.com décryptéeAgirEcocitoyen J'ai fait un stage de survie en pleine nature Don, troc, partage : consommons collaboratif! Vous recherchez une formation?

Umărul dureros: diagnostic şi management în îngrijirea primară

Compromiterea mobilităţii umărului, datorită durerii, redorii sau infirmităţii, poate duce la o stare de disconfort semnificativ şi afectează abilitatea persoanei în cauză de a-şi îndeplini activităţile zilnice (mâncatul, îmbrăcatul, igiena personală) şi cele profesionale.w1

Conform relatărilor pacienţilor, durerea de umăr are o prevalenţă de 16%-26%, ceea ce o situează, din punctul de vedere al îngrijirii primare, pe locul al treilea în clasamentul celor mai comune cauze ale consultaţiei pentru probleme osteo-musculare. Aproximativ 1% dintre adulţi solicită, anual, serviciile unui medic generalist, datorită instalării unui prim episod de durere de umăr.1 Profesiile asociate cu un risc ridicat de afecţiuni ale umărului au un spectru foarte variat, de la activitatea în construcţii la coafură. Simptomatologia şi gradul de invaliditate sunt influenţate atât de factorii fizici, precum ridicarea unor greutăţi mari, mişcările repetitive în poziţii incomode şi vibraţiile, cât şi de cei psihosociali.w1 Studiile recente sugerează faptul că recurenţa şi cronicitatea sunt frecvente.2, 3

Suferinţele obişnuite la nivelul umărului se exprimă prin manifestări clinice asemănătoare, iar lipsa unui consens asupra criteriilor de diagnostic şi divergenţele de evaluare clinică fac dificilă alegerea tratamentului.3, w2-w5 Prezentul articol propune o abordare bazată pe dovezi, folosind o clasificare simplificată a patologiei umărului, care include tehnici de diagnostic aplicabile în cadrul unei consultaţii de medicină generală, precum şi un sistem "de alarmă" pentru identificarea unor boli potenţial grave.

Surse şi criterii de selecţie

Am făcut referire la cel mai recent consens, extras din sintezele sistematice şi publicaţiile găsite în literatură, pe baza datelor identificate în cadrul Medline, CINAHL, AMED, Cochrane Library (Central, CDSR, HTA, DARE), Clinical Evidence, Best Evidence, Embase, British Nursing Index, PEDro,w6 Web of Science (indexări ale referinţelor din cercetare şi din ştiinţele sociale) şi bmj.com. Strategia de căutare a inclus termenii "durere de umăr", "sindromul rotatorilor", "ruptură de rotatori", "umăr îngheţat" şi "îngrijire primară".

Am găsit publicate şase sinteze sistematice cu privire la intervenţiile pentru afecţiunile umărului şi o estimare amănunţită a tehnologiei medicale pentru testele diagnostice care evaluează durerea de umăr.4-10 Prin căutarea după subiect, în cadrul Clinical Evidence, am ajuns la secţiunea "Durerea de umăr".11 Am identificat şi evaluat critic alte articole cheie din jurnalele de profil recenzate, care erau de interes pentru îngrijirea primară sau care au apărut după data publicării celor mai recente sinteze sistematice.w7

Idei principale

Suferinţele intricate ale umărului sunt simple, iar diferenţierea prea riguroasă a categoriilor de diagnostic nu influenţează semnificativ managementul în îngrijirea primară

Prescrierile de analgezice trebuie să fie însoţite de recomandări privitoare la conduita proprie a pacientului, ce include odihna relativă şi acordarea unei atenţii mărite factorilor legaţi de profesie, de practicarea unui sport sau a altor activităţi, tot de natură fizică

Sunt relativ insuficient susţinute intervenţiile obişnuite, precum administrarea steroizilor sau fizioterapia

Fizioterapia poate reduce frecvenţa consultaţiilor repetate de medicină generală pentru sindromul rotatorilor, în timp ce injecţiile cu steroizi pot avea un efect limitat şi de scurtă durată asupra durerii

Prognosticul prost se corelează cu: înaintarea în vârstă, sexul feminin, simptomele severe sau recurente în momentul prezentării la medic şi asocierea cu durerea cervicală

Atunci când metodele conservatoare sunt ineficiente va fi luată în considerare oportunitatea intervenţiei chirurgicale

 

Diagnosticul afecţiunilor umărului. Adaptate, cu permisiune, după algoritmul de diagnosticare al durerii de umăr: http://www.oxfordshoulderandelbowclinic.org.uk/

Evaluarea durerii de umăr

Diagnosticul trebuie să fie pragmatic şi bazat pe o evaluare clinică (caseta 1), care grupează pacienţii după cea mai comună cauză a solicitării consultaţiei de medicină generală (figura). Este puţin probabil ca o abordare foarte sofisticată a diagnosticului să modifice managementul conservator din îngrijirea primară.12

Cele mai frecvente patru cauze generatoare ale durerii de umăr şi incapacităţii de activitate fizică, depistate la nivelul îngrijirii primare, sunt: sindromul rotatorilor, boala glenohumerală, afecţiunea articulaţiei acromioclaviculare şi durerea cervicală iradiată (caseta 2).

Un studiu efectuat la nivelul îngrijirii primare, care a folosit teste clinice standardizate pentru afecţiunile umărului, a identificat suferinţa tendoanelor rotatorilor la 85% dintre pacienţi, dar la 77% dintre ei a fost stabilit un diagnostic clinic pentru mai multe suferinţe ale umărului - de exemplu, tendinita şi strivirea tendoanelor (57%); tendinita, strivirea tendoanelor, boala acromioclaviculară şi capsulita adezivă (6%).13 Testele de sânge şi radiografia sunt indicate numai dacă apar indicatori de "alarmă" precum simptomelele şi semnele de boală sistemică (pierdere ponderală, dureri articulare generalizate, febră, limfadenopatie, simptome respiratorii nou apărute); istoric de cancer; sau aspecte locale îngrijorătoare, precum o leziune de masă, sensibilitate osoasă ori umflătură (caseta 3).

Sindromul rotatorilor (vârsta, 35-75 de ani)

Tendinopatia sindromului rotatorilor este cea mai comună cauză a durerii de umăr. Din istoricul profesiei poate reieşi faptul că pacientul a ridicat greutăţi sau a efectuat mişcări repetate, mai ales deasupra nivelului umărului.w1 Deşi legată de activitate, afecţiunea apare, adesea, la braţul nedominant şi la persoanele a căror meserie nu le solicită folosirea intensă a mâinilor. Dovezile sugerează existenţa, la unele familii, a unei susceptibilităţi genetice.w8 Distrugerea poate fi prezentă la examinare; mişcările active sau cele în care se opune rezistenţă sunt dureroase şi pot fi parţial restricţionate, în timp ce mişcările pasive sunt complete, chiar dacă sunt dureroase. Deşi un arc dureros nu este nici sensibil, nici specific, ca un semn clinic, prezenţa lui susţine diagnosticul de sindrom al rotatorilor.14

Ruptura unui tendon al rotatorilor este evidenţiată, de obicei, destul de clar, de anamneză: la oamenii tineri, ea poate să fie consecinţa unui traumatism, iar la vârstnici apare şi din alte motive (uzura proeminenţelor osoase aflate sub suprafaţa acromionului sau degenerarea intrinsecă a tendoanelor). E posibil ca, la examinare, să fie dificilă diferenţierea rupturilor parţiale de tendinopatia rotatorilor; dificultatea efectuării mişcărilor în care se opune rezistenţă poate apărea în oricare dintre afecţiunile sus-citate. Mai multe studii sugerează că nu există nici o corelaţie între simptome şi pierderea funcţiei în prezenţa rupturilor complete de supraspinos, că rupturile rotatorului inferior (m. infraspinos - n. trad.) pot provoca o incapacitate de rotaţie mai amplă de 20° şi că rupturile parţiale sau complete sunt identificate, de regulă, la persoanele asimptomatice, în timpul examinărilor imagistice.15-17 "Testul căderii braţului" poate fi folosit pentru detectarea rupturilor largi sau complete (s-a observat că, la persoanele care beneficiază de servicii medicale în sistemul de îngrijiri secundare, testul are specificitate mare şi sensibilitate redusă).14

Caseta 1: Istoricul şi examenul fizic al articulaţiei umărului

Istoric

· Debut, caracteristici şi impactul funcţional al durerii de umăr?

· Mâna dominantă/non-dominantă?

· Durerea apare la repaus, la mişcare sau în ambele cazuri?

· Durerea este prezentă noaptea?

· Durerea afectează poziţia de somn?

· Există orice altă durere, cervicală, toracică sau a celuilalt membru superior?

· Istoric de traumatism recent, durere de umăr sau instabilitate (articulaţii dizlocate ori temerea că umărul s-ar putea dizloca în timpul anumitor mişcări)?

· Profesia sau activităţile sportive?

· Alte articulaţii afectate?

· Simptome sistemice de boală (febră, scădere ponderală, rash, simptome respiratorii)?

· Comorbiditate semnificativă (diabet; accident cerebral; cancer; boală respiratorie, gastrointestinală sau renală; boală cardiacă ischemică; psoriazis)?

· Tratament medicamentos curent şi reacţii adverse la medicamente?

Examenul fizic

· Examinaţi gâtul, axila şi peretele toracic

· Evaluaţi gradul de mobilitate al coloanei cervicale

· Examinaţi umerii pentru umflături, topirea maselor musculare, diformităţi

· Palpaţi articulaţia sternoclaviculară, acromioclaviculară, glenohumerală pentru sensibilitate dureroasă, umflătură, căldură locală, crepitaţii

· Comparaţi forţa, stabilitatea articulaţiei şi amploarea mişcărilor (active, pasive, rezistente) în ambii umeri

· Căutaţi arcul dureros (abducţie activă la 70-120°)

· Testaţi rotaţia externă pasivă

· "Testul căderii braţului": pacientul coboară uşor spre şold braţul aflat în abducţie

Boala glenohumerală (capsulita adezivă: vârsta, 40-65 de ani, vârsta medie, 50-55 de ani; osteoartroză: vârsta, 60 de ani)

Capsulita adezivă ("umărul îngheţat") şi adevărata artrită glenohumerală sunt precedate, adesea, de un istoric de simptome de capsulită non-adezivă, caracterizată prin dureri articulare profunde şi limitarea unor activităţi, precum îmbrăcarea unei jachete (afectarea rotaţiei externe). Capsulita adezivă este mai frecventă la persoanele cu diabet, dar poate apărea şi după imobilizare prelungită. La examenul general, durerea este prezentă alături de limitarea tuturor mişcărilor, fie ele active ori pasive.

Boala acromioclaviculară (de la adolescenţă până la vârsta de 50 de ani)

De regulă, boala acromioclaviculară este secundară traumatismului sau osteoartritei; dizlocarea articulară dramatică poate surveni după accident (adolescenţi, până la 30 de ani). În această articulaţie apar durerea, sensibilitatea şi, uneori, edemul, alături de limitarea aducţiei orizontale, pasive (flexia) umerilor, cu extensia cotului de-a lungul corpului. Osteoartrita acromioclaviculară poate să provoace şi strivirea tendoanelor subacromiale.

Durerea cervicală iradiată, de cauză mecanică (comună)

În mod tipic, există durere şi sensibilitate în partea inferioară a cefei şi în zona subscapulară, care iradiază în umeri şi în membrele superioare; mişcările umerilor pot fi limitate. Mobilizarea coloanei cervicale şi a umerilor duce la generalizarea durerii la nivelul umerilor, gâtului şi regiunii superioare a spatelui. Este posibilă instalarea paresteziei membrului superior.18 Tratamentul constă în odihnă relativă şi analgezie şi trebuie încurajată reluarea activităţilor normale. Poate fi utilă şi fizioterapia.

Tratamentul

Pentru motivarea pacienţilor şi încurajarea reabilitării este importantă abordarea funcţională holistică a durerii de umăr, inclusiv a analgeziei adecvate.

Caseta 2: Cauzele durerii de umăr

Durerea cu origine în umăr

· Sindromul rotatorilor: tendinopatia rotatorilor, strivirea, bursitele subacromiale, rupturile rotatorilor

· Afecţiunile glenohumerale: capsulitele ("umărul îngheţat"), artrozele

· Boala acromioclaviculară

· Infecţiile (rare)

· Dislocările traumatice

Durerea de altă origine

· Durerea iradiată: durerea cervicală, ischemia miocardică, durerea diafragmatică iradiată

· Polimialgia reumatică

· Malignitatea: cancerul de apex pulmonar, metastazele

Nu există, însă, suficiente dovezi în sprijinul intervenţiilor uzuale din îngrijirea primară, inclusiv în ceea ce priveşte injecţiile cu steroizi.6 Medicii generalişti ar trebui să decidă dacă durerea este generată de umăr; dacă are o altă origine, este necesar ca pacientul să beneficieze de tratament corespunzător şi de trimitere la specialist.

Dacă durerea are originea în umăr, este ea provocată de prezenţa sindromului rotatorilor sau a unei afecţiuni articulare glenohumerale? Pentru cele două afecţiuni sus-menţionate este necesar să fie recomandate analgezice (ideal ar fi paracetamolul; antiinflamatoarele nesteroidiene vor fi folosite intermitent, ca linie secundară, dacă nu există contraindicaţii), să fie încurajată activitatea fizică şi să se ofere materiale informative scrise (de exemplu, broşura pacientului, promovată în cadrul campaniei de cercetare a artritei).

Sindromul rotatorilor (cu referire la posibilele rupturi minore)

Sindromul rotatorilor trebuie să fie tratat prin repausul relativ al umerilor. Este bine ca pacientul să revină, cât de curând posibil, la activitatea normală sau temporar modificată,w1 luând în considerare limitele de dizabilitate şi durere. În tot cazul, sintezele sistematice şi multe dintre studiile recente sugerează pentru tratamentul afecţiunilor de umăr existenţa unor beneficii echivalente, pe termen scurt, ale fizioterapiei (şi anume, exerciţiile efectuate sub supraveghere) şi ale injecţiilor cu steroizi.6, 7, 10 În cadrul unei populaţii care acuza suferinţe ale umărului de cauză nediferenţiată, monitorizate la nivelul sistemului de îngrijire primară, participanţii incluşi în grupul tratat prin fizioterapie au solicitat mai rar o nouă consultaţie medicală, comparativ cu cei cărora le-au fost administrate doar injecţii cu steroizi.12

Caseta 3: Semne de alarmă

· Istoric de cancer; simptome şi semne de cancer; diformităţi neexplicate, mase sau umflături: tumoră?

· Piele roşie, febră, stare de rău general: infecţie?

· Traumă, criză de epilepsie, şoc electric; pierdere a capacităţii de rotaţie a braţului şi deformarea acestuia: dizlocare care nu a fost redusă?

· Traumă, durere acută, generatoare de invaliditate şi diminuare nesemnificativă a forţei musculare, testul de cădere a braţului pozitiv: ruptură acută de rotatori?

· Deficit motor sau senzitiv important şi neexplicat: leziune neurologică?

Un singur studiu recent a semnalat faptul că, pentru toţi parametrii specifici, evaluaţi în decurs de două săptămâni, injectarea subacromială de xilină a avut o eficienţă similară cu cea a pulsterapiei cu steroizi, pacienţii fiind evaluaţi la şase, 12 şi 24 de săptămâni.w9 Unii practicieni recomandă administrarea unor volume injectabile mari, de până la 10 ml, deoarece există beneficii teoretice ale hidrodilatării bursei subacromiale, însă dovezile desprinse în urma evaluării rezultatelor terapeutice, în funcţie de variabilitatea volumelor injectate, nu sunt deloc concludente.19 Aşadar, pentru calmarea pe termen scurt a durerii şi facilitarea reabilitării trebuie să fie luate în considerare injecţiile subacromiale, de până la 10 ml, cu corticosteroizi. Dacă răspunsul iniţial este bun, ele vor fi repetate de trei ori, la un interval de şase săptămâni. Nu există dovezi care să ateste eficienţa sau nocivitatea steroizilor în prezenţa rupturii rotatorilor, ceea ce sugerează evitarea administrării lor dacă testul de cădere al braţului este pozitiv.5, w10

Afecţiunile glenohumerale

Şcoala tradiţională arată că istoricul natural al "umărului îngheţat" include recuperarea de-a lungul a doi ani; simptomele pot persista, însă, timp de trei ani sau mai mult, mai ales în cazul pacienţilor cu diabet zaharat. Injecţiile cu corticosteroizi (intraarticulare, abord anterior) pot fi eficiente pentru atenuarea durerii în faza precoce.10 Nu există nici o dovadă care să ateste faptul că numai fizioterapia este benefică pentru capsulita adezivă; când articulaţia este foarte dureroasă, mişcarea generează suferinţă şi nu este neapărat salutară.7 Pe termen scurt pot fi eficiente injecţiile intraarticulare cu corticosteroizi şi fizioterapia începută la o săptămână după injecţie.20 În prezentul studiu, însă, injecţia intraarticulară a avut rolul unei tehnici de orientare a conduitei, pe bază de fluoroscopie, ceea ce limitează utilizarea datelor obţinute doar la nivelul îngrijirii primare.

Afecţiunile acromioclaviculare

Afecţiunile acromioclaviculare se rezolvă, de obicei, cu odihnă şi analgezie simplă, dacă nu este prezentă o dizlocare traumatică semnificativă. Dacă simptomele persistă, poate fi utilă o injecţie locală cu steroizi.

Intervenţii biopsihosociale şi complementare

Factorii psihosociali individuali, precum stilul pasiv de depăşire a dificultăţilor, teama de mişcare şi starea generală de suferinţă psihologică, influenţează riscul de cronicizare a simptomelor de la nivelul regiunii inferioare a spatelui şi durerea cervicală. Aşadar, intervenţiile ţintite pentru modificarea acestora şi a factorilor profesionali au fost sugerate şi pentru afecţiunile umărului.w1 O sinteză sistematică a conchis, însă, pe baza dovezilor insuficiente, că nu a fost atestat, până în prezent, în ceea ce priveşte tratamentul afecţiunilor umerilor, la adulţii care încă lucrează, faptul că reabilitarea biopsihosocială multidisciplinară ar fi mai eficientă decât "îngrijirile curente".9

Singura terapie complementară despre care există date este acupunctura. Studiile identificate de sintezele sistematice au avut dimensiuni reduse şi metodologii variate şi au furnizat foarte puţine date care să susţină sau să infirme eficienţa acupuncturii pentru afecţiunile umărului.5, 8 Autorii au ajuns la concluzia că acupunctura poate ameliora, pe termen scurt, durerea şi funcţionalitatea umărului (între două şi patru săptămâni).8

Analize ulterioare

S-a arătat că examenul cu ultrasunete şi rezonanţa magnetică sunt instrumente de diagnostic utile în îngrijirile de specialitate şi pot creşte specificitatea diagnosticului.3, 21, 22, w2 Este, însă, puţin probabil ca accesul precoce la respectivele investigaţii să îmbunătăţească managementul unui grup heterogen de afecţiuni ale umărului care ar trebui, de obicei, să fie tratate într-o manieră conservatoare şi pentru care intervenţiile chirurgicale (documentate de tehnici imagistice sofisticate) sunt rareori indicate. Defectele structurale sunt prezente, uneori, şi la pacienţii asimptomatici,15 aşa că investigaţiile precoce pot, în mod paradoxal, să crească frecvenţa trimiterilor la specialist.w11

Criterii de trimitere

Pacientul trebuie să fie trimis la ortoped dacă există:

· Durere şi impotenţă de mişcare severă ce persistă mai mult de şase luni, chiar şi după ce s-a acordat atenţie factorilor profesionali şi a celor din activitatea fizică, şi s-au efectuat şedinţele recomandate de fizioterapie şi injecţiile cu steroizi

· Istoric de instabilitate ("V-a ieşit vreodată umărul din articulaţie, parţial sau total?", "Sunteţi îngrijoraţi că umărul dumneavoastră se poate luxa în cazul anumitor mişcări?") sau de durere acromioclaviculară acută, severă, posttraumatică

· Criteriile de alarmă sau de diagnostic incert prezentate în caseta 3.

Punctul de vedere al pacientului

Am sesizat disconfortul la nivelul umărului (dreptul) cu aproximativ şase luni în urmă; cred că l-am perceput după ce stătusem într-o poziţie foarte incomodă, în timp ce ajutam la îngrijirea tatălui meu. Durerea a devenit, treptat, mai puternică şi mi-a afectat somnul, după care nici n-am mai putut să-mi ridic braţul sau să-l duc la spate. Reuşeam doar să îmbrac numai haine care se închideau în faţă întrucât aveam dureri la răsucirea braţului spre interior. Când a trebuit să merg la toaletă n-am putut să-mi deschei pantalonii sau să-mi dau jos hainele repede.

Sunt dreptace, aşa că toate activităţile zilnice, cum ar fi spălatul pe dinţi sau mâncatul, sunt încă dificile şi dureroase, luându-mi mult timp să le efectuez. La condus am dureri când privesc peste umărul drept şi când îmi pun centura. Am fost prudentă când trebuia să ies din casă dacă strada era alunecoasă, deoarece, dacă aş fi căzut, mi-aş fi pus automat mâna dreaptă jos, ceea ce mi-ar fi produs o durere extremă. Munca îmi este afectată pentru că folosesc computerul; utilizarea mouse-ului devine dificilă şi îmi produce dureri la mână. Am avut un "umăr îngheţat" înainte, cu trei ani în urmă (la celălalt braţ); a fost mai puţin dureros şi a trecut de la sine, în aproximativ 18 luni. De data asta am decis să merg la un fizioterapeut. Sunt acum la a patra şedinţă; a folosit acupunctura şi multiple tehnici de mobilizare a articulaţiilor şi ţesuturilor moi, iar eu am făcut şi exerciţii fizice. Durerea din jurul umărului s-a diminuat treptat şi, cu toate că nu mi-am recăpătat mobilitatea, sunt încrezătoare că voi reuşi.

F, femeie în vârstă de 50 de ani, cu durere de umăr

Progrese şi intervenţii chirurgicale viitoare

Chirurgia este utilizată în managementul urgenţelor, precum dizlocările care nu au fost reduse, infecţiile şi rupturile acute, de cauză traumatică, ale rotatorilor. Rolul ei este mai puţin clar în abordarea terapeutică a umărului îngheţat, motiv pentru care unii chirurgi pledează pentru intervenţia sub anestezie şi detensionarea pe cale artroscopică.23

 Un studiu recent a obţinut la pacienţii cu sindromul rotatorilor, rezultate echivalente cu cele ale programelor de fizioterapie supravegheată, efectuată treptat, şi ale decomprimărilor artroscopice.24 Pentru invaliditatea semnificativă şi persistentă, asociată cu ruptura rotatorilor, chirurgia poate fi eficientă în calmarea durerii şi în restabilirea funcţiei, la pacienţii la care tratamentul conservator a eşuat. Studiile publicate implică, însă, eşantioane mici de participanţi a căror urmărire pe termen lung a fost limitată.5 Există controverse cu privire la tratamentul rupturii rotatorilor cu simptome moderate. După cum se poate demonstra, micile rupturi trebuie să fie reparate pentru a calma simptomele şi a preveni infirmitatea, dar există puţine dovezi în sprijinul susţinerii unui atare punct de vedere. Pentru durerile persistente ale articulaţiei acromioclaviculare o excizie artroscopică a claviculei în regiunea distală este o procedură eficientă şi cu risc redus. Chirurgia rămâne principala speranţă de tratament pentru cele mai multe cazuri de umăr instabil recurent; acele cazuri care nu impun intervenţie chirurgicală vor necesita fizioterapie de specialitate şi pot fi o problemă dificilă, greu de rezolvat. Terapia osteoartritei şi artritei reumatoide s-a îmbunătăţit considerabil, în ultimii ani, iar chirurgia de refacere articulară a umărului, ca şi în cazul oricăror articulaţii, asigură atenuarea durerii în stadiul final al evoluţiei bolii.

Concluzii

Durerea de umăr este o afecţiune osteo-musculară frecventă şi de interes major. Tratamentul ei trebuie să fie multidisciplinar şi să includă sfaturi de autoîngrijire, analgezice, odihnă relativă şi acces la fizioterapie. Administrarea parenterală de corticosteroizi nu aduce decât un beneficiu marginal, pe termen scurt, pentru alinarea durerii.

Prognosticul prost se asociază cu vârsta înaintată, sexul feminin, recurenţa simptomelor severe sau moderate şi durerea cervicală. Traumatismul moderat sau suprasolicitarea anterioare debutului durerii, prezentarea precoce şi debutul acut au un prognostic mult mai favorabil.3, 25, w12 Nu există dovezi care să susţină faptul că intervenţiile ortopedice precoce îmbunătăţesc prognosticul pentru cele mai multe afecţiuni ale rotatorilor sau ale articulaţiei glenohumerale. În situaţiile în care măsurile conservatoare nu mai au efect trebuie luată în considerare intervenţia chirurgicală.

Resurse educaţionale suplimentare

Resurse profesionale

· Arthritis Research Campaign. In Practice Series 4. Hazleman B. Shoulder problems in general practice (poate fi procurată prin poştă sau la adresa www.arc.org.uk/about_arth/med_reports/series4/ip/6502/6502.htm) - una dintre cele mai accesibile serii de broşuri de educaţie osteo-musculară, adresate medicilor generalişti; bine scrise şi cu informaţii complete pentru pacienţi

· Nuffield Orthopaedic Centre, Oxford (http://www.oxfordshoulderandelbowclinic.org.uk/) - conţine un algoritm clinic de evaluare corelat cu un plan de management, recomandări de fizioterapie pentru tratamentul perioperativ în caz de intervenţii chirurgicale şi informaţii pentru pacienţi

· Carr AJ, Hamilton WH, eds. Orthopaedics in primary care. 2nd ed. Butterworth Heinemann, 2005 - include instrucţiuni şi videoclipuri gratuite cu privire la tehnicile de injectare la nivelul umărului şi diagnosticele diferenţiale şi de management ale unor studii de caz; fiecare plan al capitolului a fost revăzut de autori împreună cu un grup de generalişti

· Frozen shoulder (adhesive capsulitis). BMJ Learning (http://www.bmjlearning.com/) - un modul de instruire online, care conţine un test scurt şi un formular de includere în planul de dezvoltare individuală

Resurse pentru pacienţi

· Arthritis Research Campaign. The painful shoulder (broşură pentru pacient, disponibilă prin poştă şi la adresa http://www.arc.org.uk/) - utilă pentru un management individual, înainte de a fi consultat de un generalist; menţionează şi redoarea cefei ca o posibilă cauză a suferinţei umărului

· NHS Direct (http://www.nhsdirect.nhs.uk/) - bogată în informaţii despre "umărul îngheţat;" nu există date separate despre sindromul rotatorilor sau despre intervenţiile chirurgicale

Colaboratori: CM, AA, şi EH au avut ideea acestui articol. CM a revăzut literatura. Toţi autorii au contribuit la redactarea lucrării. CM este garant.

Conflict de interese: Nici unul declarat.

Shoulder pain: diagnosis and management in primary care

BMJ 2005;331:1124-8

Institute of General Practice and Primary Care, School of Health and Related Research (ScHARR), University of Sheffield, Northern General Hospital, Sheffield S5 7AU
Caroline Mitchell
senior clinical lecturer

Academic Rheumatology Group, Division of Genomic Medicine, University of Sheffield Medical School, Sheffield S10 2RX
Ade Adebajo
honorary senior lecturer

Primary Care Sciences Research Centre, Keele University, Keele ST5 5BG
Elaine Hay
professor of community rheumatology

Nuffield Department of Orthopaedic Surgery, University of Oxford, Oxford OX3 7LD
Andrew Carr
Nuffield professor of orthopaedic surgery

Correspondence to: C Mitchell mailto:c.mitchell@sheffield.ac.uk

Bibliografie

1 Urwin M, Symmons D, Allison T, Brammah T, Busby H, Roxby M, et al. Estimating the burden of musculoskeletal disorders in the community: the comparative prevalence of symptoms at different anatomical sites, and the relation to social deprivation. Ann Rheum Dis 1998;57:649-55.

2 Winters JC, Sobel JS, Groenier KH, Arendzen JH, Meyboom-de Jong B. The long-term course of shoulder complaints: a prospective study in general practice. Rheumatology 1999;38:160-3.

3 Van der Windt DA, Koes BW, Boeke AJ, Deville W, De Jong BA, Bouter LM. Shoulder disorders in general practice: prognostic indicators of outcome. Br J Gen Pract 1996;46:519-23.

4 Dinnes J, Loveman E, McIntyre L, Waugh N. The effectiveness of diagnostic tests for assessment of shoulder pain due to soft tissue disorders: a systematic review. Health Technol Assess 2003;7(29):iii, 1-166.

5 Ejnisman B, Andreoli CV, Soares BG, Fallopa F, Peccin MS, Abdalla RJ, et al. Interventions for tears of the rotator cuff in adults. Cochrane Database Syst Rev 2003;(4):CD002758.

6 Green S, Buchbinder R, Glazier R, Forbes A. Interventions for shoulder pain. Cochrane Database Syst Rev 1999;(2):CD001156.

7 Green S, Buchbinder R, Hetrick S. Physiotherapy interventions for shoulder pain. Cochrane Database Syst Rev 2003;(2):CD004258.

8 Green S, Buchbinder R, Hetrick S. Acupuncture for shoulder pain. Cochrane Database Syst Rev 2005;(2):CD005319.

9 Karjalainen K, Malmivaara A, van Tulder M, Roine R, Jauhiainen M, Hurri H, et al. Multidisciplinary biopsychosocial rehabilitation for neck and shoulder pain amongst working age adults. Cochrane Database Syst Rev 2001(3):CD002193.

10 Buchbinder R, Green S, Youd JM. Corticosteroid injections for shoulder pain. Cochrane Database Syst Rev 2003(1):CD004016.

11 Speed C, Hazleman B. Shoulder pain. Clin Evid 2004;(12):1735-54.

12 Hay EM, Thomas E, Paterson SM, Dziedzic K, Croft PR. A pragmatic randomised controlled trial of local corticosteroid injection and physiotherapy for the treatment of new episodes of unilateral shoulder pain in primary care. Ann Rheum Dis 2003;62:394-9.

13 Ostor AJ, Richards CA, Prevost AT, Speed CA, Hazleman BL. Diagnosis and relation to general health of shoulder disorders presenting to primary care. Rheumatology 2005;44:800-5.

14 Calis M, Akgun K, Birtane M, Karacan I, Calis H, Tuzun F. Diagnostic values of clinical diagnostic tests in subacromial impingement syndrome. Ann Rheum Dis 2000;59:44-7.

15 Sher JS, Uribe JW, Posada A, Murphy BJ, Zlatkin MB. Abnormal findings on magnetic resonance images of asymptomatic shoulders. J Bone Joint Surg Am 1995;77:10-5.

16 Miniaci A, Mascia AT, Salonen DC, Becker EJ. Magnetic resonance imaging of the shoulder in asymptomatic professional pitchers. Am J Sports Med 2002;30:66-73.

17 Milgrom C, Schaffler M, Gilbert S, van Holsbeeck M. Rotator-cuff changes in asymptomatic adults: the effect of age, hand dominance and gender. J Bone Joint Surg Br 1995;77:296-8.

18 Daigneault J, Cooney LM Jr. Shoulder pain in older people. J Am Geriatr Soc 1998;46:1144-51.

19 Green S, Buchbinder R, Glazier R, Forbes A. Systematic review of randomised controlled trials of interventions for painful shoulder: selection criteria, outcome assessment, and efficacy. BMJ 1998;316:354-60.

20 Carette S, Moffet H, Tardif J, Bessette L, Morin F, Fremont P, et al. Intraarticular corticosteroids, supervised physiotherapy, or a combination of the two in the treatment of adhesive capsulitis of the shoulder: a placebocontrolled trial. Arthritis Rheum 2003;48:829-38.

21 Alasaarela E, Takalo R, Tervonen O, Hakala M, Suramo I. Sonography and MRI in the evaluation of painful arthritic shoulder. Br J Rheumatol 1997;36:996-1000.

22 Ostor AJ, Richards CA, Prevost AT, Hazleman BL, Speed CA. Interrater reproducibility of clinical tests for rotator cuff lesions. Ann Rheum Dis 2004;63:1288-92.

23 Chambler AF, Carr AJ. The role of surgery in frozen shoulder. J Bone Joint Surg Br 2003;85:789-95.

24 Haahr JP, Ostergaard S, Dalsgaard J, Norup K, Frost P, Lausen S, et al. Exercise versus arthroscopic decompression in patients with subacromial impingement: a randomised, controlled study in 90 cases with a one year follow up. Ann Rheum Dis 2005;64:760-4.

25 Thomas E, van der Windt DA, Hay EM, Smidt N, Dziedzic K, Bouter LM, et al. Two pragmatic trials of treatment for shoulder disorders in primary care: generalisability, course, and prognostic indicators. Ann Rheum Dis 2005;64:1056-61.

Rate this article: 
Average: 5 (2 votes)
Bibliografie: 
Traducere: 
Dr. Genoveva Matei
Autor: