Tratamentul precoce al epilepsiei reduce doar pe termen scurt riscul producerii de convulsii

Există probabilitatea ca persoanele care au prezentat doar una sau două crize convulsive epileptice să nu le mai repete niciodată; de aceea, poate fi foarte dificilă decizia de-a le administra sau nu medicamente antiepileptice, a căror potenţială toxicitate nu este de neglijat.

 

Cel mai recent studiu clinic cu control statistic - printre puţinele care au avut o durată lungă de desfăşurare -, în care se compara iniţierea precoce cu cea tardivă a tratamentului, a arătat că medicaţia timpurie a ajutat, în primul rând, la prevenirea apariţiei convulsiilor, dar nu a influenţat deloc remisia pe termen lung. La cinci ani de la repartizarea în cadrul celor două grupuri de tratament, aproximativ trei sferturi dintre subiecţii ambelor loturi nu au prezentat convulsii timp de doi ani (76% versus 77%). Beneficiile precoce ale medicaţiei cu antiepileptice au fost diminuate de creşterea frecvenţei reacţiilor adverse, iar momentul iniţierii tratamentului nu a influenţat în nici un fel calitatea vieţii pacienţilor sau capacitatea lor de muncă.

În studiu au fost incluşi 1 443 de participanţi (în special adolescenţi şi adulţi tineri) cu antecedente recente de una sau mai multe crize epileptice. La jumătate dintre ei, tratamentul a fost instituit imediat, de regulă, cu carbamazepină (46%) sau cu valproat (46%). La restul, terapia a fost amânată până când atât pacientul cât şi medicul au decis că este necesară iniţierea ei. Aproximativ jumătate dintre participanţi au prezentat un episod convulsiv pe perioada de urmărire.

În ciuda faptului că nu s-a reuşit recrutarea numărului necesar de 3 000 de pacienţi, autorii apreciază că studiul este suficient de cuprinzător şi de elocvent pentru a-i convinge pe medicii neurologi şi pe pacienţii lor că întârzierea iniţierii tratamentului după un prim episod convulsiv nu va creşte riscul de instalare a epilepsiei cronice.

Early treatment of epilepsy reduces short term but not long term risk of seizures

BMJ 2005;330:1469-70

Alison Tonks
associate editormailto:atonks@bmj.com

Lancet 2005;365:2007-13

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Dr. Olguţa Iliescu
Autor: