Sinteza sistematică şi metaanaliza strategiilor de diagnosticare a suspiciunii de embolism pulmonar

Rezumat

Obiective: Evaluarea rapoartelor de probabilitate pentru strategiile de diagnostic în embolismul pulmonar şi determinarea aplicabilităţii lor clinice în conformitate cu probabilitatea pretestării.

Sursele de informaţii: Medline, Embase şi Biomed Pascal şi documentarea clasică pentru identificarea articolelor publicate din ianuarie 1990 până în septembrie 2003.

Selectarea studiilor: Studiile care au evaluat testele diagnostice pentru confirmarea sau excluderea suspiciunii de embolism pulmonar.

Extragerea informaţiilor: Rapoartele de probabilitate pozitive, care au confirmat un diagnostic de embolism pulmonar, şi cele de probabilitate negative, pentru strategiile de diagnostic ce au exclus respectivul diagnostic.

Sinteza datelor: Au fost incluse 48 de articole din 1 012. Rapoartele de probabilitate pozitive pentru testele de diagnostic au fost: probabilitate ridicată a ventilaţiei pulmonare prin tomografie 18,3 (interval de încredere 95% de la 10,3 până la 32,5), tomografia computerizată spirală 24,1 (de la 12,4 până la 46,7) şi ecografia venelor membrelor inferioare 16,2 (de la 5,6 până la 46,7). La pacienţii în cazul cărora pretestarea indica oprobabilitate moderată sau mare, datele menţionate au fost asociate cu o probabilitate crescută, de 85%, a post-testelor de identificare a emboliei pulmonare. Rapoartele de probabilitate negative au fost: aspect normal, sau aproape normal, pe tomografiile pulmonare 0,05 (de la 0,03 la 0,10), rezultat negativ la tomografia computerizată spirală împreună cu un rezultat negativ al ecografiei 0,04 (de la 0,03 la 0,06) şi o concentraţie a D-dimerilor < 500 mg/l, determinată prin ELISA, de 0,08 (de la 0,04 la 0,18). La pacienţii cu probabilitate moderată a pretestelor, datele s-au asociat cu o probabilitate de embolism pulmonar post-test mai mică de 5%. Tomografia computerizată spirală singură, probabilitatea scăzută a ventilaţiei prin tomografie, angiografia prin rezonanţă magnetică nucleară, un test cantitativ al D-dimerului pe latex şi D-dimerii de hemaglutinare au avut valori mai ridicate ale rapoartelor de probabilitate negative, aşa încât ele au doar rolul de-a exclude embolismul pulmonar la pacienţii cu o probabilitate redusă la pretestare.

Concluzii: Acurateţea testelor pentru determinarea suspiciunii de embolism pulmonar variază foarte mult, dar e posibil ca ele să estimeze aria de variabilitate a probabilităţilor pretestelor, faţă de care fiecare test ori strategie poate confirma sau exclude boala în speţă.

Systematic review and meta-analysis of strategies for the diagnosis of suspected pulmonary embolism

BMJ 2005;331:259-63

Emergency Department, Centre Hospitalier Universitaire, 49033 Angers cedex 01, France
Pierre-Marie Roy
physician

Department of Clinical Epidemiology, INSERM U 729, Université Paris V, Assistance Publique Hopitaux de Paris, Hôpital Européen Georges Pompidou, Paris, France
Isabelle Colombet
physician
Pierre Durieux physician
Gilles Chatellier professor

Department of Respiratory and Intensive Care, Université Paris V
Herv Sors
professor
Guy Meyer professor

Correspondence to: G Meyer, Service de Pneumologie-soins intensifs, Hôpital Européen Georges Pompidou, 20 rue Leblanc, 75015 Paris, France mailto:guy.meyer@hop.egp.ap-hopparis.fr

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Dr. Genoveva Matei
Autor: