Progresele ţărilor europene în privinţa etichetării alimentelor alergenice

In noiembrie 2005 au fost aprobate noile recomandări ale Uniunii Europene asupra etichetării alimentelor, prin care producătorii de ambalaje sunt solicitaţi să specifice clar prezenţa anumitor alergene cunoscute.1

O asemenea legislaţie va oferi beneficii nemijlocite numărului mare de oameni cu reacţii alergice postalimentare în antecedente şi ar putea contribui la salvarea multor vieţi, dată fiind creşterea ponderii celor ce prezintă alergii alimentare mediate IgE şi care pot dezvolta şoc anafilactic chiar şi după expuneri minime la alergen.2, 3 Iniţiative similare sunt transpuse în practică în SUA, Australia şi Noua Zeelandă, ceea ce demonstrează faptul că, în ultima vreme, cel puţin în anumite ţări, se tratează, în sfârşit, cu toată seriozitatea, starea persoanelor care trăiesc sub ameninţarea zilnică a reacţiilor alergice alimentare.4-6

Alergene alimentare specificate de noile reglementări ale Uniunii Europene

Cereale ce conţin gluten
Crustacee
Ouă
Peşte
Arahide
Soia
Lapte
Nuci
Ţelină
Muştar
Seminţe de susan
Dioxid de sulf şi sulfaţi

 

Producătorii de ambalaje pentru alimentele care conţin oricare dintre cele 12 alergene majore (vezi caseta) sunt obligaţi, începând cu 25 noiembrie 2005, să respecte prevederile Uniunii Europene cu privire la etichetarea respectivelor ingrediente. Este important faptul că noile reglementări le înlocuiesc pe cele vechi, în special pe aşa-numita "regula 25%"; aceasta nu implica obligativitatea specificării ingredientelor a căror pondere nu depăşea 25% din masa produsului final, ceea ce sporea considerabil riscul expunerilor la bucăţelele de nucă din ciocolată, de pildă.7 În prezent, pe ambalaj va fi menţionată prezenţa oricăruia dintre cele 12 ingrediente, fie el şi într-o cantitate minimă.

Cu toate că mulţi producători au şi început să aplice noile reglementări, consumatorii trebuie informaţi că pe piaţă mai pot exista alimente produse şi ambalate înaintea datei de 25 noiembrie 2005. În anumite cazuri însă, este posibil ca ingredientele care constituie mai puţin de 2% din produsul final, să nu fie menţionate pe etichetele preparatelor ce le conţin. Măsura este, însă, riscantă, întrucât sensibilizarea individuală poate fi ridicată în cazul unor fructe exotice sau curăţate de sâmburi, precum merele ori kiwi, care se folosesc, în cantităţi mici, la prepararea unor deserturi ori gemuri.8, 9

Şi mai îngrijorător este faptul că alimentele proaspăt preparate sunt excluse de sub incidenţa reglementărilor Uniunii Europene, iar cele mai severe reacţii anafilactice alimentare apar în restaurante şi cafenele.10 Persoanelor predispuse la astfel de riscuri le rămâne o singură opţiune din cele două posibile - fie să-şi asume riscul de-a întreba ce ingrediente conţin respectivele preparate şi să aibă încredere în recomandările chelnerilor, dintre care mulţi nu au fost instruiţi asupra riscurilor alergiilor alimentare, fie să mănânce cât mai rar sau aproape deloc în oraş. Uniunea Europeană ar trebui să adopte aceleaşi reglementări ca şi Australasia, unde toţi distribuitorii de alimente sunt obligaţi să pună la dispoziţia consumatorilor detalii despre ingrediente fie prin etichetarea lor pe ambalaje ori pe un prospect adiacent, fie prin explicaţii oferite la solicitarea cumpărătorilor.6

Totodată, noua legislaţie UE nu a avut în vedere faptul că, în general, o avertizare de tipul "poate conţine urme de nuci" declanşează o stare de maximă frustrare.11 Pentru protejarea eficientă a persoanelor cu alergii alimentare este necesar ca liniile de producţie industrială pentru alergenele majore să fie complet separate de celelalte linii de producţie, iar furnizorii de alimente să ofere informaţii mai exacte asupra probabilităţii existenţei urmelor de nuci sau de alte ingrediente.

Factorii de decizie, juriştii şi furnizorii de alimente trebuie să pornească de la premisa că nici supraestimarea riscurilor expunerii la alimente alergogene, nici subestimarea lor nu îi ajută defel pe cei nevoiţi să înfrunte, adesea toată viaţa, consecinţele unei asemenea condiţii generatoare de handicap. Persoanele cu alergii alimentare trebuie să beneficieze de informaţii clare, uşor de înţeles, pentru a lua decizii în cunoştinţă de cauză şi a trăi cu sentimentul reconfortant că-şi pot controla condiţia de viaţă cu totală încredere.

Mulţumim lui Sue Clarke şi lui David Reading, de la "Anaphylaxis Campaign", pentru discuţiile utile asupra subiectului în speţă.

Conflict de interese: AS are în familie persoane care suferă de alergii alimentare serioase şi lucrează pentru "Scottish Executive's Review of Allergy Services" în "Scotland Working Group". CA nu a avut conflicte de interese.

European developments in labelling allergenic foods
More still needs to be done

BMJ 2005;331:1155-6

Division of Community Health Sciences, University of Edinburgh, Edinburgh EH8 9DX
Chantelle Anandan
research fellow

Division of Community Health Sciences, University of Edinburgh, Edinburgh EH8 9DX
Aziz Sheikh
professor of primary care research and development mailto:Aziz.Sheikh@ed.ac.uk

Bibliografie

1 Directive 2003/89/EC of the European Parliament and of the Council of 10 November 2003. Official Journal of the European Union 2003;308:15-8. http://europa.eu.int/eur-lex/lex/LexUriServ/Lex%20UriServ.%20do?uri=CELEX:32003L0089:EN:HTML (accessed 9 Nov 2005).

2 Gupta R, Sheikh A, Strachan DP, Anderson HR. Increasing hospitaladmissions for systemic allergic disorders in England: analysis of national admissions data. BMJ 2003;327:1142-3.

3 Sampson HA. Update on food allergy. J Allergy Clin Immunol 2004;113:805-19.

4 US Food and Drug Administration. Food Allergen Labeling and Consumer Protection Act of 2004. http://www.cfsan.fda.gov/zdms/%20alrgact.%20html (accessed 9 Nov 2005).

5 Food Standards Australia New Zealand. Food Standards Australia New Zealand's regulatory approach to food allergens. http://www.foodstandards.gov.%20au/mediareleasespublications/speeches/speeches2004/foodlabellingandcons2357.cfm (accessed 9 Nov 2005).

6 New Zealand Food Safety Authority. What's on a food label? Allergen labelling and advisory/warning statements. http://www.nzfsa.govt.nz/consumers/%20foodsafty-topics/food-processing-labelling/food-labelling/fact-sheets/fs%20-%202003-03-allergen-labelling.htm (accessed 9 Nov 2005).

7 Sheikh A,Walker S. Food allergy. BMJ 2002;325:1337.

8 Roehr CC, Edenharter G, Reimann S, Ehlers I, Worm M, Zuberbier T, et al. Food allergy and non-allergic food hypersensitivity in children and adolescents. Clin Exp Allergy 2004;34:1534-41.

9 Lucas JS, Lewis SA, Hourihane JO. Kiwi fruit allergy: a review. Pediatr Allergy Immunol 2003;14:420-8.

10 BBC News. Eating out poses allergy risk. 2002 Sep 9. http://%20news.bbc.co.uk/1/hi/health/2245860.stm(accessed 9 Nov 2005).

11 Said M, Weiner JM. "May contain traces of. . .": hidden food allergens in Australia. More accurate food labelling would assist consumers and the food industry alike. Med J Aust 2004;181:183-4.

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Dr. Olguţa Iliescu
Autor: