Lecţia săptămânii

Studiile epidemiologice, efectuate pe cohorte de voluntari sănătoşi din SUA, Marea Britanie şi alte ţări europene, au arătat că prevalenţa bolii celiace la adulţi, în populaţia generală, este 1 per 100 până la 200.1-4

Cele mai frecvent utilizate sunt scanarea cu taliu, pentru evaluarea perfuziei miocardice; scanarea pentru ventilaţia perfuziei pulmonare; scanarea osoasă; scanarea pentru evaluarea încărcării cu iod; şi tratamentul cu iod radioactiv pentru afecţiunile tiroidiene. De exemplu, numai în Marea Britanie, 10 000 de pacienţi au urmat, de-a lungul unui an, o terapie cu iod radioactiv (131I) pentru tireotoxicoză.1

Asemenea proceduri determină radioactivitatea temporară a bolnavilor şi pot reprezenta o importantă sursă de alarme false în aeroporturi, prin activarea detectoarelor de radiaţii. Doctorii nu prea sunt conştienţi de existenţa unei asemenea probleme. Ca urmare, pacienţii cărora li se administrează izotopi radioactivi, în scopuri diagnostice şi terapeutice, nu sunt avertizaţi corespunzător asupra persistenţei radioactivităţii şi a precauţiilor ce trebuie luate.2 Prezentăm un caz edificator pentru problematica în cauză.

Prezentare de caz

Un pacient de sex masculin, în vârstă de 46 de ani, s-a prezentat la clinica noastră endocrinologică în iulie 2003, cu istoric de scădere în greutate, transpiraţii şi diaree. La examinare era transpirat şi prezenta un tremur uşor. Frecvenţa pulsului era de 96/min. Nu avea guşă. Investigaţiile au evidenţiat următoarele valori: T4 liber = 93 pmol/l (interval 10-24 pmol/l), T3 liber = 30 pmol/l (3,5-6,5 pmol/l) şi hormonul de supresie a stimulării tiroidei = 0,02 mU/l (0,5-5,0 mU/l). A fost tratat cu carbimazol 30 mg/zi, care a determinat ameliorarea simptomatologiei. Doza de carbimazol a fost redusă, gradat, la 5 mg/zi. Cu toate acestea, tireotoxicoza a reapărut în iulie 2004 şi pacientului i s-a recomandat din nou 30 mg carbimazol. Odată ce a devenit eutiroidian, a fost planificat tratamentul cu iod radioactiv, în vederea tireotoxicozei recurente. La începutul lui decembrie 2004 i s-au administrat 400 MBq de 131I. Departamentul nostru de medicină nucleară i-a înmânat instrucţiunile despre radionuclizi, subliniind precauţiile ce trebuie luate în mod obişnuit. Broşura respectivă nu menţiona, însă, riscul declanşării detectoarelor de radiaţii.

Şase săptămâni mai târziu, pacientul a plecat în vacanţă, în SUA. La îmbarcare, pe aeroportul din Orlando, a declanşat sistemul de alarmă. A fost imediat reţinut şi controlat amănunţit, folosindu-se şi câini dresaţi pentru astfel de operaţiuni. A urmat o anchetă îndelungată. Din fericire, pacientul avea asupra lui cardul despre radionuclizi. A fost eliberat, în cele din urmă, după o lungă întârziere şi multe complicaţii. În timp ce-şi povestea, în clinică, peripeţiile, a declarat că n-ar fi pornit spre SUA dacă ar fi ştiut ce probleme putea să aibă. Ne-am cerut scuze că nu i-am furnizat la timp, după tratamentul cu iod radioactiv, informaţiile necesare, iar incidentul a determinat operarea unor modificări în cardurile despre radionuclizi oferite pacienţilor.

  

 

Discuţii

În contextul climatului politic actual, autorităţile aeroportuare urmăresc foarte atente detectarea materialelor radioactive transportate, aşa că nu este deloc surprinzător faptul că orice caz de declanşare a alarmelor de radioactivitate va duce la iniţierea unor investigaţii şi anchete extinse. Din păcate, această posibilă problemă nu a fost comunicată adecvat pacienţilor noştri şi se constată ignorarea ei chiar şi de către unii angajaţi în sectorul de medicină nucleară.2 În literatura de specialitate au fost descrise doar patru cazuri,2-5 care scot în evidenţă importanţa problemei analizate.

În primul caz raportat (1986), doi pacienţi au încercat să intre în Casa Albă, în cadrul unei vizite publice, la patru zile după un test de efort evaluat prin scanare cu taliu. Au declanşat alarma de radiaţii şi au fost reţinuţi până când s-a stabilit cauza activării sistemului de securitate.3

În 1988, a doua zi după un test de stres cu taliu, un pacient în vârstă de 65 de ani s-a dus la bancă pentru a-şi verifica seiful. Sistemul de alarmă s-a activat în momentul intrării sale în... subsolul băncii. A continuat să declanşeze alarma în vizitele sale ulterioare, până în a noua zi după test.4

În 2004, la 25 de zile după ce a fost tratat cu 150 MBq de iod radioactiv, pentru guşă toxică multinodulară, un pacient în vârstă de 76 de ani a declanşat alarma de radiaţii în aeroportul internaţional din Viena şi a fost investigat atent. Ulterior, pentru evitarea unor astfel de neplăceri, persoanelor care urmau un tratament cu radionuclizi la Viena le-au fost oferite certificate de protecţie pentru radiaţii.2

Numărul de zile până la care pacienţii ar putea declanşa alarmele de radiaţii, după administrarea de radioizotopi

Radionuclid Număr de zile
Fluor - 18 1
Techneţiu - 99m 3
Iod - 123 3
Indiu - 111 14
Galliu - 67 30
Thaliu - 201 30
Iod - 131 95

În 2004, la două zile de la o scanare cu taliu-201 (201Tl) pentru evaluarea perfuziei miocardice, un pilot în vârstă de 55 de ani a declanşat alarma de radiaţii în timp de călătorea, ca membru al echipajului, către Moscova. A fost eliberat în cursul aceleiaşi zile, după o serie de investigaţii. După patru zile a declanşat din nou alarma, în acelaşi aeroport, şi a fost iarăşi reţinut, dar eliberat ulterior. A primit un card de la securitatea aeroportului, care explica faptul că, probabil, scanarea cu taliu putea fi cauza activării alarmelor.5

Când au studiat sensibilitatea unor sisteme de securitate detectoare de radiaţii, Zuckier şi colab. au constatat că, după primirea de radioizotopi, pacienţii ar putea declanşa alarmele de radiaţii de-a lungul unui număr variabil de zile, în funcţie de natura radioizotopului utilizat.6 Tabelul arată că subiecţii trataţi cu 131I, de pildă, pot declanşa alarma pentru o perioadă destul de lungă (până la 95 de zile), datorită valorii mari a timpului de înjumătăţire al izotopului.6

De când a avut loc cazul descris mai sus, departamentul nostru de medicină nucleară a adăugat următoarea declaraţie la cardul oferit pacientului: "Alarmele din aeroporturi pot fi declanşate până la 12 săptămâni după primirea dozei terapeutice."

Aeroporturile din întreaga lume utilizează sisteme de detectare a radiaţiilor din ce în ce mai sensibile, aşa că, dacă nu ne asumăm responsabilitatea avertizării pacienţilor noştri, ar trebui să ne aşteptăm la mai multe astfel de cazuri. De aceea, am considerat că este important să prezentăm aceste informaţii, care sperăm că vor contribui la prevenirea hărţuirii inutile a pacienţilor şi a apariţiei complicaţiilor ulterioare.

Contribuţii: PD a fost consultant în acest caz şi este garantul articolului. Toţi autorii au colaborat la prezentarea cazului. KKG a studiat literatura de specialitate, a scris prima variantă a lucrării şi a primit consimţământul pacientului pentru publicare. FS şi PD au făcut adăugiri şi au corectat lucrarea.

Conflict de interese: Nici unul declarat.

Kalyan Kumar Gangopadhyay, Francis Sundram, Parijat De

Lesson of the week
Triggering radiation alarms after radioiodine treatment

BMJ 2006;333:293-4

Department of Medicine, Diabetes, and Endocrinology, City Hospital, Birmingham B18 7QH
Kalyan Kumar Gangopadhyay
specialist registrar in diabetes and endocrinology
Parijat De consultant in medicine, diabetes, and endocrinology

Department of Nuclear Medicine, City Hospital, Birmingham
Francis Sundram specialist registrar

Correspondence to: K K Gangopadhyay, 87 Thorncroft Way, Walsall WS5 4EF mailto:jaykal69@hotmail.com

Bibliografie

1 Lazarus JH. Guidelines for the use of radioiodine in the management of hyperthyroidism: a summary. J R Coll Physicians Lond 1995;29:6:464-9.

2 Sinzinger H, Aiginger P, Neumann I, Havlik E. Radiation alarm at an airport after radioiodine therapy. Nucl Med Commun 2005;26(1):67-8.

3 Toltzis RJ, Morton DJ, Gerson MC. Problems on Pennysylvania Avenue. N Engl J Med 1986;315:836-7.

4 Levin ME, Fischer KC. Thallium stress tests and bank vaults. N Engl J Med 1988;315:587.

5 Iqbal MB, Sharma R, Underwood SR, Kaddoura S. Radioisotopes and airport security. Lancet 2005;366:342.

6 Zuckier L, Stabin M, Garabeno G, Monetti M, Lanka V. Sensitivity of personal homeland security radiation detectors to medical radionuclides and implications for counseling of nuclear medicine patients. Radiological Society of North America (RSNA), 2004 (Abstract) http://rsna2004.rsna.org/rsna2004/V2004/conference/event_display.cfm?em_id = 4407767

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Dr. Olguţa Iliescu
Autor: