Funcţiile globale ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii

La mijlocul lunii mai a.c. a fost programată, la Geneva, o întrunire a delegaţilor celor 191 de state membre, menită a revizui propunerea de buget a OMS pentru 2006-7 şi a stabili funcţiile principale ale organizaţiei.

Aşadar, un moment potrivit pentru abordarea echilibrului optim între rolul global al OMS în promovarea, supravegherea, stabilirea standardelor de cercetare, pe de-o parte, şi acţiunile operative în ţările şi regiunile specifice, pe de altă parte.

Accelerarea globalizării a schimbat considerabil contextul în care lucrează OMS, oferind atât oportunităţi cât şi provocări pentru sănătate şi pentru promovarea ei.1 Transferul cunoştinţelor şi tehnologiei şi punerea la dispoziţie a celor mai bune tehnici, tratamente şi strategii pentru sănătate aduc avantaje reale populaţiilor ce nu avuseseră, anterior, astfel de servicii.2 Toate ţările pot beneficia de standardele internaţionale pentru sănătate şi de o pledoarie susţinută în numele acestora. Globalizarea poate avea şi un efect pozitiv indirect, prin promovarea egalităţii sexelor3 şi a drepturilor omului,4 ca şi prin oferirea de perspective mai bune pentru comerţ, tehnologie şi creştere economică.5 

   Combate tuberculoza pe plan local, dar nu uita că M din OMS reprezintă Mondial

Globalizarea a dus, însă, şi la răspândirea bolilor infecţioase. Mai mult, unele aspecte ale afacerilor mondiale au promovat comportamente nesănătoase, precum consumul de alimente nocive şi tabagismul. O preocupare majoră, legată de globalizare, rămâne inechitatea existentă la nivelul stării de sănătate6 şi al altor indicatori economici şi sociali,7 atât în cadrul unei ţări cât şi între diferite state.

Activitatea şi funcţiile OMS sunt definite prin constituţie şi pot fi clasificate ca globale, naţionale şi internaţionale. La nivel global, OMS poate să stabilească standarde, să elaboreze şi să dea curs iniţiativelor internaţionale, să ofere management profesionist, să efectueze transferuri financiare şi să înfiinţeze centre de cercetare, ori să promoveze bunuri ale sănătăţii publice de care poate beneficia oricine, cum sunt, de pildă, conducerea şi promovarea sănătăţii, instrumentele pentru protejarea drepturilor omului şi a bioeticii, metodele de supraveghere a bolilor şi aplicarea standardelor.8 Exemplele includ rolul de lider al OMS în dezvoltarea International Code of Marketing of Breastmilk Substitutes (Codul Internaţional pentru Comercializarea Substitutelor de Lapte Matern) şi Framework Convention on Tobacco Control (Convenţia Cadru pentru Controlul Tabagismului).

Pluralismul în sănătatea internaţională

Cadrul sănătăţii internaţionale nu mai este dominat de câteva organizaţii şi include, în prezent, numeroşi jucători. Întrunirile Group of Eight Industrialized Nations (G8 - Grupul celor Opt Naţiuni Industrializate) şi alte reuniuni multilaterale organizează, cu regularitate, dezbateri despre sănătate. Discuţii pe această temă au avut loc şi la World Economic Forum (Forumul Economic Mondial), subiectele variind de la vaccinuri şi HIV/SIDA până la tabagism şi obezitate. Sectorul privat şi non-profit a devenit o forţă considerabilă pentru sănătatea internaţională, în condiţiile în care a crescut tot mai mult rolul noilor organizaţii, precum Global Fund for Aids, Malaria and TB (Fondul Global pentru SIDA, Malarie şi Tuberculoză), Fundaţia Bill şi Melinda Gates şi companiile farmaceutice. Pentru a răspunde unor provocări specifice au fost create peste 50 de parteneriate public private, cum este, de pildă, Global Alliance for Vaccines and Immunization (Alianţa Globală pentru Vaccinare şi Imunizare). Organizaţiile internaţionale neguvernamentale, printre care Médecins Sans Frontieres, Oxfam şi CARE, lucrează, în prezent, împreună, pentru rezolvarea urgenţelor medicale şi a dezastrelor şi iau parte la elaborarea strategiilor, iar Banca Mondială a jucat, în ultimele două decade, un rol mai mare în dezvoltarea sectorului sanitar.9

Asemenea schimbări au adus multe beneficii sănătăţii peste tot în lume. Pluralismul a generat, însă, şi o creştere a fragmentării şi a inechităţii programelor de măsuri destinate sănătăţii internaţionale, a căror aprobare şi coordonare impune o nouă conducere. Într-un astfel de context, OMS are o funcţie de coordonare unică. Propria sa constituţie îi conferă autoritatea de a dezvolta şi aplica singură standardele şi iniţiativele internaţionale pentru îmbunătăţirea sănătăţii.

OMS se orientează spre activităţile operative

În prezent, însă, pe fondul accentuării necesităţii de-a găsi soluţii globale, preocupările curente ale OMS reflectă un alt pol de interese. Pentru a depăşi natura glacială a acţiunii de livrare a medicamentelor către pacienţii cu SIDA şi tuberculoză, directorul general al OMS, dr. Lee Jong-wook, urmăreşte să trimită, în ţările respective, personal specializat, care să se implice în îmbunătăţirea distribuţiei tratamentelor şi înfiinţarea de sedii locale. Un exemplu al unei asemenea abordări îl reprezintă iniţiativa OMS denumită "3 până în 5" - un efort admirabil, de creştere, până în 2005, a accesului la medicaţie antiretrovirală pentru trei milioane de persoane cu HIV, din ţările mai slab dezvoltate.

Iniţiativa "3 până în 5" semnifică o reorientare clară a mandatului mai general al OMS către strategii ce vizează nu atât promovarea sănătăţii cât administrarea de tratamente. Ea scoate în evidenţă importanţa activităţilor operative ce se desfăşoară la nivelul unei ţări, chiar dacă ele sunt deja demarate.

În mod similar, propunerea de buget a OMS pentru 2006-7 se axează pe intervenţiile pentru sănătate din fiecare ţară şi susţine realocarea resurselor de la centru către regiuni şi reprezentanţe locale ale OMS.10 O asemenea schimbare semnifică faptul că OMS va deveni mai operativă şi mai puţin globală.

Un mandat de lider

O excepţie notabilă de la tendinţele menţionate o reprezintă WHO Commission on Social Determinants of Health (Comisia OMS pentru Factorii Sociali ai Sănătăţii),4 care reuneşte cadre didactice şi practicieni angrenaţi în efortul de-a evalua stadiul cunoştinţelor în domeniu şi a promova politicile de reducere a inegalităţilor ce afectează sănătatea, la nivel global. Comisia îndeplineşte rolul OMS de stabilire a agendei de lucru, problema în speţă fiind considerată drept o prioritate pentru cooperarea internaţională şi pentru acţiunile desfăşurate la nivel naţional.

În viitor, succesul concretizării mandatului global al OMS va depinde de investiţiile masive în expertiza internă, cum este cea legată de Codex Alimentarius Commission (Comisia Codex Alimentarius), în cadrul căreia OMS şi UN Food and Agriculture Organization (Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimente şi Agricultură) vor stabili standardele internaţionale pentru alimente, următorii paşi determinanţi ai Framework Convention on Tobacco Control,12 impactul acordurilor comerciale asupra sănătăţii, eforturile de aplicare a Global Strategy on Diet and Physical Activity (Strategia Globală pentru Dietă şi Activitate Fizică).

Este necesară consolidarea urgentă a domeniilor de activitate menţionate şi a altora, iar OMS trebuie să-şi reafirme rolul în integrarea, coordonarea şi îmbunătăţirea agendei internaţionale pentru sănătate. În lunile următoare, comitetul executiv va stabili, printr-o discuţie deschisă şi riguroasă, funcţiile principale şi mandatul OMS, iar comunitatea globală a sănătăţii îi va aştepta cu nerăbdare concluziile.

Conflict de interese: JR a lucrat la Banca Mondială până în 2004. DZ este finanţat de Novo Nordisk A/S pentru realizarea unui studiu privind prevenţia bolilor cronice şi este fost director executiv al OMS.

Global functions at the World Heath Organizaton
WHO must reassert its role in integrating, coordonating, and advancing the worldwide agenda on health

BMJ 2005;330:1099-100

Yale University School of Medicine, PO Box 208034, New Haven, CT 06520-8034, USA
Jennifer Prah Ruger
assistant professormailto:jennifer.ruger@yale.edu
Derek Yach professor

Bibliografie

1 Yach D, Bettcher D. The globalization of public health. 1: threats and opportunities. Am J Public Health 1998;88:735-8.

2 World Bank. World development report 2000-1: attacking poverty. Washington, DC: Oxford University Press, 2001.

3 Hartigan P. Communicable diseases, gender and equity in health. July 1999. www.hsph.harvard.edu/hcpds/wpweb/gender/hartigan.html (accessed 16 Jan 2003).

4 United Nations Development Program. Human development report: globalization with a human face. 1999. http://hdr.undp.org/reports/global/%201999/en/ (accessed 9 May 2005).

5 Savedoff W, Schultz, TP, eds.Wealth from health: linking social investments to earnings in Latin America.Washington, DC: Inter-American Development Bank, 2000.

6 Ruger JP. Health and social justice. Lancet 2004;365:1075-80.

7 Ruger JP. Ethics of the social determinants of health. Lancet 2004;365:1092-7.

8 Chen L, Bell D, Bates L.World health and institutional change. Presented at Pocantico Retreat: Enhancing the Performance of International Health Institutions, Pocantico, NY, February 1-3, 1996.

9 Ruger JP. Changing role of the World Bank in global health. Am J Public Health 2005;95:60-70.

10 World Health Organization. Proposed programme budget, 2006-2007. www.who.int/gb/ebwha/pdf_files/PPB2006/e%20part%20I.pdf (accessed 13 Mar 2005).

11 Marmot M. Social determinants of health inequalities. Lancet 2005;365:1099-104.

12 Yach D. Injecting greater urgency into global tobacco control. Tobacco Control 2005;14:1145-8. http://tc.bmjjournals.com/misc/yachkeynote.%20pdf (accessed 9 May 2005).

   
Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Dr. Raluca Mihăescu
Autor: