Eficacitatea tratamentului antipsihotic în schizofrenie

Antipsihoticele atipice (de generaţia a doua) sunt cel mai adesea folosite, în prezent, pentru tratamentul schizofreniei, cu toate că nu există suficiente trialuri care să le fi comparat eficacitatea şi tolerabilitatea comparativ cu ale antipsihoticelor de primă generaţie.

Studiul CATIE, realizat pe 1 493 de pacienţi cu schizofrenie, s-a adresat acestei probleme, comparând un antipsihotic din generaţia I (perfenazina) cu patru antipsihotice din generaţia a doua (olanzapina, quetiapina, risperidona şi ziprasidona). Pacienţii au fost timp de urmăriţi 18 luni, iar obiectivul primar a fost eficacitatea antipsihotică a celor cinci braţe de tratament. La sfârşitul perioadei de urmărire, aproape trei sferturi dintre pacienţi au renunţat la medicaţie din diverse motive, incluzând lipsa de eficacitate sau reacţiile adverse. În această privinţă, olanzapina a avut cea mai redusă rată de abandon (64%), faţă de restul antipsihoticelor (75% pentru perfenazină, 82% pentru quetiapină, 74% pentru risperidonă şi 79% pentru ziprasidonă). Intervalul de timp de tratament până la abandon a fost, de asemenea, mai lung în cazul olanzapinei, comparativ cu quetiapina şi risperidona (p=0,002), dar nu şi faţă de perfenazină şi ziprasidonă. Olanzapina a dus la o rată mai mare de abandon, datorită efectelor metabolice (lipidice şi glucidice) şi a creşterii în greutate, iar perfenazina, datorită efectelor extrapiramidale. În concluzie, în cazul schizofreniei, majoritatea pacienţilor renunţă la tratament după 18 luni. Olanzapina este cea mai eficientă medicaţie din punct de vedere al ratei de abandon. Antipsihoticele din prima generaţie (perfenazina) par a avea o eficacitate şi un profil de siguranţă asemănătoare cu ale antipsihoticelor atipice, cu excepţia olanzapinei.

Prof.Dr.Mircea Cinteză, Dr.Andrei Mărgulescu

Rate this article: 
Average: 5 (1 vote)
Bibliografie: 
Traducere: 
Autor: