Diareea şi malnutriţia la copil

Cel de-al optulea congres al Commonwealth-ului, dedicat bolii diareice şi malnutriţiei, care a avut loc în cursul acestei luni (februarie a.c., n. red.), la Dhaka, Bangladej, a ridicat problema eficienţei măsurilor de combatere, la copii, a afecţiunilor menţionate.

Concluzia a fost că s-ar putea obţine rezultate optime dacă ar urma să fie transpuse în practică, pe scară largă, cele mai recente realizări în domeniul maladiilor în speţă, ca şi cele referitoare la suplimentele cu oligoelemente, în special cu zinc.

Majoritatea episoadelor diareice au o etiologie infecţioasă, fiind provocate de bacterii, virusuri şi paraziţi.w1 Cauza principală de deces o reprezintă deshidratarea - consecinţă imediată a diareii. Adoptarea pe scară largă a terapiei de rehidratare enterală a redus semnificativ mortalitatea datorată acestei clase de afecţiuni.w2

În ciuda aplicării sus-menţionatului tratament, boala diareică este, şi în prezent, la nivel mondial, cauza principală de mortalitate şi morbiditate infantilă. Anual decedează aproximativ 10 milioane de copii cu vârste sub cinci ani, jumătate din respectivele cazuri fiind asociate cu subnutriţia, iar două milioane, cu boala diareică (dintr-un total de 2,5 miliarde de episoade de maladie diareică).1, w3 Mortalitatea corelată cu boala diareică se înregistrează, cu precădere, în ţările slab dezvoltate, frecvenţa cea mai mare având-o cazurile asociate cu subnutriţia.1 Letalitatea este maximă la copiii din grupa de vârstă 6-12 luni, grupă caracterizată printr-un sistem imun încă neajuns la maturitate, o activitate din ce în ce mai slabă a anticorpilor materni şi riscul ca alimentele utilizate la diversificarea hranei, exclusiv naturală, să fie contaminate.

Timp de peste trei decade a fost folosită o soluţie de rehidratare enterală, pe bază de sodiu 90 mmol/l şi glucoză 111 mmol/l, care a salvat, la nivel mondial, milioane de vieţi omeneşti. Recent, OMS şi Unicef au recomandat o nouă formulă, cu o concentraţie osmotică redusă, de numai 245 mmol/l, conţinând sodiu 75 mmol/l şi glucoză 75 mmol/l.2 Noul preparat s-a dovedit a fi cel puţin la fel de eficient ca şi soluţia standard, iar o metaanaliză a demonstrat că a redus necesarul de terapie parenterală cu 33%, volumul scaunelor cu 20% şi incidenţa vărsăturilor cu 30%.w4

Deşi a fost confirmată eficienţa tratamentului enteral, doar 20% dintre copiii afectaţi de boala diareică beneficiază, la ora actuală, de aplicarea lui corectă.3 Totodată, se înregistrează un declin al nivelurilor de cunoaştere şi de utilizare ale remediilor simple pentru rezolvarea episoadelor diareice. Ghidurile pediatrice nu prea sunt respectate, deoarece terapia de rehidratare enterală nu reduce durata episodului diareic, fapt ce determină, adesea, utilizarea antibioticelor sau a altor terapii cu o eficienţă insuficient sau deloc dovedită. Valorile mari şi relativ constante ale morbidităţii, mortalităţii şi malnutriţiei, asociate bolii diareice, au stimulat eforturile de identificare a unor tratamente alternative.

Numeroase studii clinice cu control statistic au atestat beneficiile terapeutice ale administrării de compuşi cu zinc în cursul episoadelor diareice,w5 w6 OMS şi Unicef recomandând utilizarea lor, timp de 10-14 zile, în doze de 10 mg zilnic, pentru pacienţii sub şase luni şi, respectiv, de 20 mg pe zi, pentru cei cu vârste mai mari decât cea menţionată.2 Este în curs de evaluare eficienţa diferitelor forme şi căi de administrare ale zincului.

Astfel, abordarea unui episod diareic acut presupune patru componente: compensarea pierderilor de fluide şi electroliţi, terapia cu zinc, tratamentul cu antibiotice (la nevoie), şi continuarea alimentaţiei, pentru asigurarea metabolismului bazal şi a necesităţilor crescute, generate de infecţie şi de malabsorbţie.w1

Aproximativ 10% dintre episoadele diareice, înregistrate în ţările slab dezvoltate, s-au caracterizat printr-o simptomatologie persistentă, cu o durată de peste două săptămâni, ce a impus, pe lângă rehidratare, instituirea unui tratament de specialitate. Deşi deshidratarea este cea mai rapidă şi cea mai spectaculoasă consecinţă a episodului diareic, apar numeroase alte tulburări nutriţionale, potenţial fatale, dacă nu este administrată terapia adecvată. Subnutriţia creşte incidenţa şi severitatea etapelor de boală diareică, iar maladia, la rândul ei, are un efect negativ asupra statusului nutriţional.4 Mai mult chiar, infecţia şi deficitul de oligoelemente, inclusiv cel de zinc, pot determina apariţia imunodeficienţei la copiii care au o stare de sănătate normală, crescând susceptibilitatea faţă de diaree şi de alte afecţiuni infecţioase.5

Bolile diareice sunt, la nivel mondial, responsabile pentru 10-80% dintre cazurile de stagnare ponderală din primii ani de viaţă; este posibil ca impactul lor să fie influenţat şi de alţi factori, cum ar fi etiologia, tratamentul, obiceiurile alimentare etc.6 Înţelegerea mecanismelor fiziopatologice ale subnutriţiei induse de boala diareică şi ale tratamentului acestei entităţi nosologice este importantă pentru rezolvarea episodului acut şi pentru optimizarea evoluţiei pe termen lung.

Conflict de interese: Nici unul declarat.

Diarrhoea and malnutrition in children
Replacing fluid and minerals, particularly zinc, remains vital

BMJ 2006;332:378

Department of International Health, Johns Hopkins Bloomberg School of Public Health, Johns Hopkins University, Baltimore, MD 21205, USA
Abdullah H Baqui
associate professor mailto:abaqui@jhsph.edu

Nutrition Programme, International Centre for Diarrhoeal Disease Research, Bangladesh, Mohakhali, Dhaka 1212, Bangladesh
Tahmeed Ahmed
head

Bibliografie

1 Black RE, Morris SS, Bryce J. Where and why are 10 million children dying every year? Lancet 2003;361:2226-34.

2 Clinical management of acute diarrhoea. WHO/Unicef joint statement. United Nations Children's Fund, World Health Organization, 2004. (WHO/FCH/CAH/04.7.) http://www.unicef.org/publications/files/%20ENAcute_%20Diarrhoea_reprint.pdf (accessed 8 Feb 2006).

3 Jones G, Steketee RW, Black RE, Bhutta ZA, Morris SS, Bellagio Child Survival Study Group. How many child deaths can we prevent this year? Lancet 2003;362:65-71.

4 Scrimshaw NS. Historical concepts of interactions, synergism and antagonism between nutrition and infection. J Nutr 2003;133:316-21S.

5 Baqui AH, Black RE, Sack RB, Chowdhury HR, Yunus M, Siddique AK. Malnutrition, cell-mediated immune deficiency and diarrhoea: a community-based longitudinal study in rural Bangladeshi children. Am J Epidemiol 1993;137:355-65.

6 Lutter CK, Habicht JP, Rivera JA, Martorell R. The relationship between energy intake and diarrhoeal disease in their effects on child growth: biological model, evidence, and implications for public health policy. Food Nutr Bull 1992;14(1). http://www.unu.edu/unupress/food/%208f141e/%208F141E09.htm (accessed 10 Feb 2006).

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Dr. Andrei Cernomaz
Autor: