ABC-ul conflictelor şi dezastrelor

Standarde pentru agenţiile umanitare

Proiectul Sphere

Persoanele afectate de catastrofe şi conflicte îşi pierd, adesea, drepturile umane elementare. Dintr-o asemenea perspectivă, un grup de organizaţii umanitare neguvernamentale şi mişcarea Crucea Roşie au lansat, în 1997, Proiectul Sphere, ce viza îmbunătăţirea calităţii asistenţei şi creşterea responsabilităţii sistemului umanitar în ceea ce priveşte reacţia faţă de dezastre, prin elaborarea unui set de standarde universale minime în zonele puternic afectate şi a unei constituţii umanitare.

 

 

Distrugeri după atacul asupra Halabja, în nordul Irakului, de către fosta guvernare locală, cu multipli agenţi de distrugere în masă, inclusiv din categoria celor care poduc leziuni nervoase şi iperită

Prezentul articol oferă informaţii generale, relevante, pentru toate situaţiile, de la atacurile teroriste din ţările dezvoltate până la conflictele din ţările lumii a treia. Agenţii ADM pot fi folosiţi pentru a teroriza şi subjuga populaţii şi pentru a provoca pagube economice. Mulţi dintre ei au preţuri de producţie mici şi pot avea diferite moduri de întrebuinţare. Pe lângă utilizarea directă, în bombe sau prin dispersare aeriană, ei pot fi folosiţi prin mijloace disimulate, prin intermediul coletelor poştale, al vectorilor animali sau prin otrăvirea apei ori a resurselor alimentare.

Ameninţări ale ADM

Scenariul clasic al utilizării ADM împotriva civililor (baza multor exerciţii obişnuite) este reprezentat de eliberarea agentului sarin, cu acţiune asupra sistemului nervos, în metroul din Tokyo. În urma respectivului atac, graţie intervenţiilor celor responsabili cu primul ajutor şi ale personalului medical, numărul final de decese n-a depăşit cifra 12. Cu toate acestea, datorită lipsei echipamentelor de protecţie, mulţi oameni s-au contaminat cu sarin, de la hainele victimelor, şi au prezentat complicaţii neurologice severe pe termen lung. Alţi agenţi - precum iperita (gaz muştar), VX, antraxul şi radiaţiile - au o remanenţă mai mare, astfel că prezintă un risc mai ridicat: se înregistrează în doze crescute la nivelul victimelor, personalul de îngrijire necesită haine de protecţie pe perioade mai lungi, iar pericolul persistă până la realizarea decontaminării complete.

Diversitatea şi gravitatea ameninţărilor sunt exemplificate de recentul atac cu antrax, la adresa Congresului SUA, prin sistemul poştal. Acesta a făcut puţine victime, mulţumită intervenţiei rapide a specialiştilor în arme biologice, dar a paralizat sistemul poştal şi a costat circa şase miliarde $.

În ultimii şapte ani am colaborat în cadrul unui program pentru soluţionarea şi investigarea efectelor imediate şi pe termen lung ale ADM asupra populaţiei din Halabja, în nordul Irakului. Experienţa acumulată ne-a permis să obţinem date legate de riscurile ADM, de decontaminare, de efectele imediate şi pe termen lung şi de măsurile de ajutorare a victimelor şi de protejare a personalului de intervenţie.

Diversitatea agenţilor de distrugere în masă

Există o gamă foarte largă de potenţiali agenţi ADM şi de mecanisme de obţinere. În privinţa armelor chimice, ca şi a celor mai moderni reprezentanţi, precum VX, extrem de toxici şi cu efect retard, agenţii mai vechi, cum este, de pildă, gazul muştar, continuă să fie foarte periculoşi şi relativ uşor de produs. Pentru agenţii biologici, esenţială este identificarea lor rapidă, astfel încât să se poată lua măsuri de contracarare înainte ca agentul să fie diseminat pe scară largă. Toxinele biologice seamănă mai degrabă cu agenţii chimici decât cu microorganismele infecţioase: ele pot reprezenta un pericol serios dar, de regulă, numai pe arii restrânse, sau pot otrăvi alimentele ori apa.

 

 

Pasagerii metroului afectaţi de gazul sarin, plasat în centrul oraşului Tokyo, îngrijiţi de echipe de prim ajutor şi de personal medical fără echipamente de protecţie

Armele radiologice includ deşeurile radioactive, folosite ca arme şi bombe, precum şi armele nucleare.

Ameninţări ale armelor de distrugere în masă

· Ameninţări directe şi disimulate

· Sistemele de eliberare includ bombele, proiectilele, pulverizatoarele, minele, grenadele de mână, vectorii animali (precum puricii)

· Ţinte strategice şi administrative - centre administrative şi centrale, animale, recolte, alimente

· Într-un singur atac pot fi folosiţi mai mulţi agenţi

În atacul de la Halabja, 5 000 de civili au decedat imediat. Întregul oraş, cu 80 000 de locuitori, a fost copleşit şi nu a avut cine să acţioneze sau să ofere îngrijiri medicale. Agenţii utilizaţi au inclus carcinogeni puternici şi remanenţi, ceea ce a făcut ca mulţi supravieţuitori să prezinte boli severe pe termen lung

Fostul guvern din Irak a folosit, adesea, în acelaşi atac, agenţi neurologici şi gaz muştar, precum şi arme chimice, împreună cu agenţi biologici, ca antraxul şi aflatoxina. Utilizarea a mai mult de un agent poate duce la dificultăţi legate de depistarea tuturor armelor implicate, la creşterea mortalităţii, la complicarea simptomatologiei şi a decontaminării

Armele chimice: agenţi şi efecte

Agenţii chimici includ iritantele (sulfurile şi iperita), agenţii cu efecte neurologice (sarin, soman, tabun şi VX) şi agenţii hematologici (cianurile).

Gazul muştar produce leziuni imediate, severe, ale tractului respirator, pielii şi ochilor, dar veziculele cutanate şi efectele asupra corneei nu sunt evidente decât după mai multe minute sau ore, astfel că semnele de alarmă precoce sunt mirosul caracteristic de usturoi şi senzaţia de arsură în gât şi la nivelul ochilor. Efectul carcinogen al iperitei începe după două-patru minute şi nu are antidot. Efectele pe termen lung includ cancerele, leziunile sistemelor respirator, imunitar şi de reproducere şi orbirea. Victimele necesită decontaminare rapidă, pentru diminuarea la maximum a efectelor.

Agenţii neurologici pot fi incolori şi inodori, existând puţine semne de avertizare legate de prezenţa lor, dar pot ucide rapid, în cantităţi minime. Efectele imediate pot fi recunoscute după acronimul DUMBELS (diaree; urinare; mioză; bradicardie, bronhoree şi bronhospasm; emesis; lăcrimare; salivaţie şi sudoare). Victimele - în special persoanele fără haine de protecţie, mască de gaze sau antidot - îşi pierd rapid conştienţa, prezintă tulburări de respiraţie şi pot să moară. Sarinul, tabunul şi somanul sunt relativ neremanente, dar tind să degaje vapori ce prezintă risc pentru cei care acordă primul ajutor. VX persistă timp de câteva zile şi este de peste 150 de ori mai toxic decât sarinul şi tabunul, fiind deosebit de periculos. Semnele de avertizare pot include simptome sau moartea animalelor, păsărilor şi insectelor. Agenţii neurologici pot avea efecte variate pe termen lung, de la aritmii cardiace la neuropatii severe.

Cianurile sunt extrem de uşoare şi se răspândesc rapid în spaţii deschise, dar sunt periculoase în concentraţii ridicate în spaţii închise.

Reacţia la ADM chimice

Un răspuns eficient la ADM chimice necesită depistarea chimică sau folosirea unor sisteme de monitorizare ori a antidoturilor, în cazul în care există aşa ceva, decontaminare rapidă şi măsuri care să garanteze că populaţia expusă nu consumă alimente sau apă contaminate şi că nu rămâne într-un mediu contaminat. Atacul cu sarin, din Tokyo, a demonstrat vulnerabilitatea populaţiei civile, a personalului de prim ajutor şi a echipelor medicale. Victimele au fost atacate cu un agent incolor, inodor, volatil; identificarea cu întârziere a agentului responsabil a permis extinderea contaminării până la spitale, unde personalul nu şi-a pus haine de protecţie şi mască de gaze.

Antidoturile pentru agenţii neurologici includ atropina, care acţionează prin blocarea acetil- -colinei la nivelul receptorului postsinaptic, contracarând, astfel, efectele muscarinice. Deoarece atropina nu influenţează sinapsele nicotinice, se administrează şi oxime, precum pralidoxime.

 

 

Vezicule cutanate caracteristice expunerii la iperită. Veziculele se vindecă, dar 30% dintre victimele gazului muştar au leziuni severe, ireversibile, ale pielii, ochilor şi plămânilor. Chiar şi cei care nu prezintă asemenea simptome sunt expuşi riscului de producere a unor tulburări severe ulterioare. Autorităţile medicale trebuie să se îngrijească de viitorul victimelor din punct de vedere al sănătăţii şi al stării de bine

Oximele leagă acetilcolinesteraza şi hidrolizează agentul neurologic, dar sunt eficace numai dacă se administrează imediat după expunere, legarea agentului neurologic devenind, altfel, ireversibilă. Întrucât agenţii neurologici acţionează rapid, cei care acordă primul ajutor trebuie să poarte, de la început, măşti de gaze şi haine de protecţie, pentru a evita propria lor îmbolnăvire.

Este important să nu se temporizeze decontaminarea. În absenţa decontaminării specifice trebuie utilizată clorura de var (hipoclorit de sodiu). Aceasta este eficace împotriva agenţilor neurologici, a gazului muştar şi a multor arme biologice, dar necesită instrucţiuni clare, referitoare la diluţia corectă (1 la 10, adică un litru de clorură de var la nouă litri de apă) şi la precauţiile speciale, cum ar fi evitarea contactului cu ochii. Deşi, în condiţii normale, nu ar fi recomandat contactul direct cu o asemenea soluţie de clorură de var, decontaminarea rapidă poate salva vieţi, în special în cazul agenţilor cu acţiune rapidă şi toxicitate mare, precum VX. În Halabja, Irak, mii de oameni au decedat imediat şi mulţi dintre supravieţuitori au avut tulburări severe pe termen lung, datorită faptului că nu s-a efectuat decontaminarea victimelor, a ambientului sau a bombelor neexplodate, care conţineau cantităţi mari de agenţi nativi neurologici şi tip iperită.

Reacţii la alimentele contaminate cu agenţi chimici (gaz muştar sau agenţi neurologici)

Alimente cu un conţinut crescut de grăsimi (unt, grăsimi, ouă, brânză, carne)

  • De evitat, dacă au fost expuse la agenţi sub formă lichidă sau de vapori

Alimente cu un conţinut redus de grăsimi

Cu grad mare de hidratare (fructe, legume, zahăr, sare)

Cu grad scăzut de hidratare (cereale, ceai, cafea, făină, pâine, orez)

  • De evitat, dacă au fost expuse la agenţi sub formă lichidă

  • Dacă au fost expuse la agenţi sub formă de vapori:

                  Se expun alimentele uscate la aer, timp de 48 de ore

                  Se spală celelalte alimente cu bicarbonat de sodiu 2%

                  Se decojesc atunci când este cazul

                  Se prepară prin fierbere

 

Variola este foarte contagioasă, iar lipsa rezistenţei naturale sau a vaccinării presupune o mortalitate ridicată

ADM chimice şi proprietăţile lor

Agent Caracteristici fizice Doza letală (LD50) Intervalul de timp până la debutul simptomelor Efectele principale
Iritanţi
Iperită Lichid uleios incolor, până la brun; miros de usturoi sau de muştar 7 g/persoană 15 minute - 4 ore Vezicule, iritaţii oculare, lăcrimare, tuse, dispnee,edem pulmonar, greaţă, vomă, diaree, anxietate
Agenţi neurologici
Tabun Lichid incolor; miros de fructe 1 g/persoană   Secunde - minute Accentuarea salivaţiei şi a secreţiilor bronşice, tuse, dispnee

Mioză, lăcrimare, greaţă, vomă, crampe abdominale, diaree,defecaţie şi micţiune involuntare

Nelinişte, cefalee, confuzie, ataxie, slăbiciune, comă, convulsii, paralizie

Sarin Lichid incolor; miros dulceag 1,7 g/persoană
Soman Lichid incolor; miros de camfor 0,35 g/persoană
VX Lichid uleios incolor sau gălbui; inodor 0,01 g/persoană
Agenţi hematologici
Cianură Solid incolor sau gri;

miros înţepător, iritant, floral

7 g/persoană Imediat Dispnee, iritaţie oculară, greaţă, vomă, depresie, cefalee, ataxie, convulsii, comă

Agenţii biologici de distrugere în masă

Agenţi cu transmitere directă de la persoană la persoană

  • Includ bolile bacteriene şi virale

  • Necesită sisteme de eliberare, arme specializate

  • E posibil ca, înainte de recunoaşterea epidemiei, să se producă infectarea mai multor contacţi şi diseminarea bolii pe scară largă

Agenţi cu transmitere rară de la persoană la persoană sau fără transmitere de la om la om

  • Includ agenţi bacterieni şi toxine biologice

  • Uşor de diseminat, pot constitui ameninţări majore, cum ar fi riscurile la care este expus personalul şi costurile decontaminării clădirilor guvernamentale americane, ulterior transmiterii antraxului prin sistemul poştal

  • Toxinele pot deriva de la diverse microorganisme şi au un spectru larg de efecte, ce variază de la mortalitatea imediată (toxina botulinică, ricinul) până la carcinogeneza pe termen lung (aflatoxina şi alte micotoxine)

Agenţii biologici de distrugere în masă (clasa A) şi proprietăţile lor

Agent Mod de transmitere Incubaţie şi letalitate Simptome Profilaxie şi tratament
Transmitere directă de la persoană la persoană
Bacterieni
Pestă (pneumonică sau bubonică) Picături aeriene sau purici ca vectori 1-6 zile. Letalitate ridicată dacă nu este tratată Febră, astenie, tuse, insuficienţă respiratorie, pneumonie

Antibiotice(streptomicina, gentamicina,tetraciclina)

Holeră Alimente şi apă contaminate Ore. 20-25% letalitate dacă nu este tratată Diaree apoasă, vomă, crampe în picioare. Decesul poate surveni în ore Vaccinuri (nu în SUA). Rehidratare rapidă. Antibiotice
Tifos Alimente şi apă contaminate 3 zile-8 săptămâni. Letalitate moderată Febră, astenie, durere, cefalee Vaccin. Antibiotice (dar, apare rezistenţa)
Virali
Variolă Contact direct, secreţiile organismului 7-17 zile. Letalitate mare Febră ridicată, rash, dureri severe, cefalee, dureri abdominale Vaccin
Febrele hemoragice virale (Ebola, Lassa, Marburg) Nosocomială (posibil rezervor animal) 2-21 zile. Letalitate mare Febră ridicată, prostraţie severă, hemoragii, peteşii, edeme, mialgii, cefalee Tratament de susţinere (necesită control strict al infecţiei, precauţii privind izolarea)
Cu transmitere sporadică sau deloc de la om la om
Bacterieni
Antrax Spori, aerosol, alimente 1-5 zile. Letalitate mare fără tratament Febră, stare alterată, tuse, şoc. Decesul poate surveni în 36 de ore Vaccin. Antibiotice (ciprofloxacin, doxicilina)
Tularemie Aerosoli, înţepături de căpuşe ori insecte, alimente şi apă contaminate 3-14 zile. Letalitate moderată fără tratament Debut brusc de boală acută febrilă, tuse, astenie Vaccin viu atenuat. Antibiotice (gentamicina, streptomicina). Protecţie împotriva înţepăturilor de artropode
Toxine biologice
Aflatoxină Aerosol, alimente şi apă contaminate Timp variabil. Letalitatea depinde de doză şi de calea de expunere Febră, wheezing, tuse. Leziuni hepatice, decese intrauterine, malformaţii la copii, cancer Testare, îndepărtarea alimentelor contaminate
Toxină botulinică Aerosol, alimente şi apă contaminate 6 ore-14 zile. Letalitate ridicată Tulburări de vedere, disfagie, astenie musculară, paralizia muşchilor respiratori Antitoxina eficace dacă este administrată rapid. Îngrijire de susţinere, ventilaţie
Enterotoxina stafilococului B Aerosol, alimente şi apă contaminate 1-6 ore.Letalitate <1% Vomă, greaţă, diaree, dureri toracice, cefalee, mialgii Fără antidot, vaccin sau antitoxină. Îngrijiri de susţinere, ventilaţie
Ricin Aerosol, alimente şi apă contaminate Ore-zile. Letalitate mare Febră, dispnee, greaţă, edem pulmonar Fără vaccin sau antitoxină. Îngrijiri de susţinere, ventilaţie în cazurile severe

Arme biologice: bacterii, virusuri şi toxine

Există mulţi agenţi biologici potenţiali, dar îi vom lua în considerare numai pe cei cu risc crescut (categoria A). Ei constituie cea mai mare ameninţare la adresa sănătăţii publice, se pot răspândi pe zone largi, au un risc însemnat de deces şi sunt transmisibili de la persoană la persoană sau sunt uşor de diseminat. Pericolele cresc atunci când nu sunt disponibile vaccinuri sau tratamente eficace.

Protecţie, profilaxie şi tratament

Armele biologice pot fi contracarate prin recunoaşterea riscurilor, prin diagnosticare corectă şi tratament rapid. Pentru majoritatea agenţilor este necesară testarea în centre specializate de sănătate publică sau în laboratoare. Pentru agenţii bacterieni trebuie iniţiate rapid vaccinarea sau tratamentul cu antibiotice ori antitoxine, în vederea prevenirii progresiei bolii şi a decesului. În cazul afecţiunilor virale, vaccinarea este principala formă de profilaxie: poate fi utilă şi administrarea medicamentelor antivirale, cărora nu li se cunoaşte, însă, nici eficacitatea, nici siguranţa.

 

Procedura de reacţie în cazul distrugerilor provocate de un incident cu ADM

Arme radiologice

Dispozitivele nucleare sunt uşor de recunoscut, datorită exploziei termice, dar cele de iradiere, precum unele bombe (dirty bombs) (explozivi convenţionali, cu izotopi radioactivi sub formă de alice sau pulbere), riscă să nu fie recunoscute imediat dacă nu se face monitorizarea cu contor Geiger. Monitorizarea (inclusiv identificarea alimentelor contaminate, a apei şi a laptelui) este esenţială în orice incident radiologic, la fel ca şi decontaminarea şi furnizarea de tablete cu iod, în cazul eliberării de iod radioactiv.

 

Efectele pe termen lung ale ADM. Ele pot fi severe, depinzând de agent, de calea de expunere, de doză şi de susceptibilitatea individuală. Acţiunea promptă, cu decontaminare, contribuie la contracararea efectelor pe termen lung asupra sănătăţii

Managementul distrugerilor în masă

Dată fiind varietatea ADM şi a mecanismelor prin care sunt obţinute, pregătirea pentru orice tip de eveniment posibil este o provocare extremă. Fundamentul unei reacţii eficiente include:

  • Staţionarea în afara razei curenţilor de aer, pe loc înalt

  • Monitorizarea pentru identificarea agenţilor (pot fi utilizaţi mai mulţi)

  • Decontaminarea sau izolarea persoanelor afectate

  • Administrarea antidoturilor adecvate pentru agenţii neurologici

  • Furnizarea de tratament pentru arme biologice (antibiotice, vaccinuri)

  • Oferirea de suport respirator, dacă este necesar (paralizia respiratorie este un eveniment primar obişnuit, chiar dacă, adesea, este temporară), fără a se uita că victimele pot reprezenta un risc pentru cei care-i ajută, dacă aceştia din urmă nu-şi iau măsurile adecvate de protecţie

  • Modalităţile eficiente de comunicare şi coordonare ale informaţiilor între farmacii, laboratoare, personalul de prim ajutor, medicii de urgenţă şi personalul coordonator medical şi de sănătate publică

  • Rezolvarea rapidă a problemei contaminării apei, alimentelor şi ambientului, pentru a preveni extinderea dezastrului dincolo de cei direct afectaţi (principalele cancere ale supravieţuitorilor bombelor atomice lansate în Japonia au fost cele de intestin, datorită ingestiei de alimente şi apă contaminate)

  • Măsurile de pregătire includ asigurarea rezervelor de apă îmbuteliată şi de alimente sigure, depozitate în containere impermeabile.

Efectele pe termen lung ale ADM

Efectele pe termen lung ale ADM asupra sănătăţii depind de agentul utilizat, de doză, de calea de expunere şi de susceptibilitatea genetică a victimelor. Bombele lansate în Japonia au avut drept consecinţe cancere, infertilitate şi tulburări în sarcină. Iperita poate produce cancere ale capului, gâtului, tractului respirator, precum şi neoplazii hematologice, disfuncţii ale sistemului imunitar, infertilitate şi malformaţii la nou-născuţi. Efectele pe termen lung ale agenţilor neurologici includ tulburările neurologice şi psihiatrice şi aritmiile cardiace.

Feţii sunt deosebit de vulnerabili deoarece, spre deosebire de copii şi adulţi, sunt lipsiţi de mecanismele de protecţie pentru metabolizarea sau protejarea faţă de agenţii ADM (aşadar, rata leucemiilor, la supravieţuitorii bombei de la Hiroshima, a fost mult mai mare pentru cei expuşi in utero, comparativ cu alte categorii de vârstă).

Există foarte puţine date ştiinţifice şi cunoştinţe referitoare la riscurile pe termen lung ale ADM, fiindcă oamenii au fost preocupaţi, aproape în exclusivitate, de complicaţiile pe termen scurt. Riscurile pe termen lung pot să fie severe şi să pună în pericol viaţa oamenilor, dar datorită nerecunoaşterii sechelelor, supravieţuitorii nu vor beneficia de ajutor.

Reducerea efectelor menţionate depinde de existenţa unor sisteme eficiente de detectare, menite să atragă atenţia asupra riscurilor ADM, de stabilirea unor reacţii de răspuns rapide, cu facilităţi legate de decontaminare şi tratament, în caz de distrugeri, de furnizarea de informaţii către populaţia afectată, precum şi de asigurarea, după atac, de alimente, apă şi ambient decontaminat.

Profesor Christine Gosden predă genetică medicală, iar Derek Gardener este reprezentant ştiinţific al laboratorului biomedical din cadrul Universităţii din Liverpool, Departamentul de Patologie, Royal Liverpool University Hospital, Liverpool.

ABC-ul conflictelor şi dezastrelor este editat de Anthony D Redmond, profesor emerit de medicină de urgenţă, Keele University, North Staffordshire; Peter F Mahoney, profesor onorific, Academic Department of Military Emergency Medicine, Royal Centre for Defence Medicine, Birmingham; James M Ryan, Leonard Cheshire profesor, University College London, Londra, şi profesor de chirurgie internaţional, Uniformed Services University of the Health Sciences (USUHS), Bethesda, MD, USA; Cara Macnab, cercetător, Leonard Cheshire Centre of Conflict Recovery, University College London, Londra. Această serie va fi publicată într-un volum, la toamnă.

Fotografia masacrului din Halabja este reprodusă cu permisiunea CNN/Getty. Fotografia atacului de la metroul din Tokyo este reprodusă cu permisiunea Chikumo Chiaki/AP/Empics. Fotografia veziculelor produse de gazul muştar este oferită de Defence Science and Technology Laboratory, Porton Down, Salisbury. Fotografia varicelei este oferită de CDC Public Health Image Library.

Conflict de interese: Nici unul declarat.

Christine Gosden, Derek Gardener

ABC of conflict and disaster
Weapons of mass destruction-threats and responses

BMJ 2005;331:397

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Dr. Raluca Darabă
Autor: