Comentariu: putem să evităm ideile preconcepute?

Procesele cognitive pe care le folosim în stabilirea unui diagnostic sunt caracterizate prin euristică şi idei preconcepute, similare celor pe care se bazează multe decizii umane.1

Deşi sunt supuse erorii, procesele respective au evoluat ca modalităţi rapide şi eficiente de luare a deciziilor, în condiţii de nesiguranţă, şi sunt impregnate profund în psihicul nostru. Reducerea erorilor cognitive poate fi dificilă, iar unii, mai sceptici, chiar se îndoiesc de posibilitatea reală a diminuării lor.

Cu toate acestea, au fost propuse strategii care să vizeze direct erorile cognitive, iar elaborarea lor merită să fie analizată şi testată cu mai multă atenţie.2 Ele implică, adesea, conceptul de "ştergere a prejudecăţilor". Simplul fapt că suntem conştienţi de modul cum lucrează procesele noastre cognitive şi de tipurile de capcane la care suntem predispuşi ar trebui, teoretic, să ne îmbunătăţească deciziile. Este, de altfel, o formă de meta-cunoaştere (sau de gândire despre gândire), care a fost susţinută ca antidot pentru prejudecăţile cognitive. Uneori sunt utilizate ca strategii de îndepărtare a ideilor preconcepute şi alte instrumente, cum ar fi algoritmii, îndrumările şi sistemele diagnostice asistate pe computer, deşi ele au, mai degrabă, rolul de-a suplini, sprijini şi amplifica procesele noastre cognitive, nu de-a le îmbunătăţi.3

O intruziune mai directă în felul nostru tipic de-a gândi este subînţeleasă în strategiile de forţare a cunoaşterii,4 cum este, de exemplu, străduinţa permanentă de-a lua în calcul un al doilea diagnostic, chiar şi atunci când cazul pare a fi foarte sugestiv pentru diagnosticul iniţial, sau de-a gândi întotdeauna, după stabilirea unui diagnostic, "Ar mai putea fi şi altceva?" Recunoscând faptul că diagnosticul se bazează fundamental pe aplicarea teoriei probabilităţii Bayesian, alţii i-au antrenat rapid pe medici în analiza bayesiană sau le-au oferit echipamente computerizate ca să o efectueze, în timp real, pentru estimarea mai clară a probabilităţilor de diagnostic. Unii experţi în luarea deciziilor nu prea au încredere în capacitatea medicilor de a-şi depăşi prejudecăţile cognitive şi insistă asupra instalării unor sisteme de siguranţă şi a unor mecanisme de verificare, care fie vor preveni erorile cognitive, fie le vor depista şi le vor corecta.

Minimalizarea erorilor

Este contestat vehement potenţialul înţelegerii psihologiei cognitive pentru ameliorarea capacităţilor diagnostice ale medicilor, iar câteva dintre tehnicile sugerate se bazează, în special, pe date empirice. Este criticat şi faptul că majoritatea deciziilor clinice, stabilite de specialişti experimentaţi, nu rezultă din tipul de procese cognitive în care apar erori cum sunt de pildă, ideile de confirmare preconcepute, ci în urma unui proces mult mai rapid, înrudit cu modul de recunoaştere.5 Cu toate acestea, procesele cognitive bazate pe luarea euristică a deciziilor şi înclinate către tipul de prejudecăţi descrise de Klein1 sunt aplicate şi în prezent, atât de către clinicieni, atunci când au de luat hotărâri dificile, cât şi de către începători. Probabil că ar fi utilă o analiză a meta-cunoaşterii şi primirea unui feedback, iar examinarea atentă a erorilor comise ar fi în măsură să îmbunătăţească, în viitor, capacitatea de luare a deciziilor. La patul bolnavului, faptul că te întrebi dacă diagnosticul iniţial este sau nu singura posibilitate reprezintă o strategie cognitivă de forţare, care nu consumă prea mult timp şi nici nu este taxată, însă care ar putea fi benefică.

Conflict de interese: Nici unul declarat.

Commentary: Can we avoid bias?

BMJ 2005;330:784

University College Cork, Cork, Ireland
Colin P Bradley
professor of general practicemailto:c.bradley@ucc.ie

Bibliografie

1 Klein J. Five pitfalls in diagnosis and prescribing. BMJ 2005;330:781-3.

2 Croskerry P. The importance of cognitive errors in diagnosis and strategies to minimise them. Acad Med 2003;78:775-80.

3 Elstein AS, McNutt R. Can metacognition minimize cognitive biases? şElectronic response to Croskerry P, Acad Med 2003;78:775-80ţ Acad Med 2003;78 www.academicmedicine.org/cgi/eletters/78/8/775 (accessed 23 Feb 2005).

4 Croskerry P. Cognitive forcing strategies in clinical decision making. Ann Emer Med 2003;41:110-20.

5 Elstein AS, Schwarz A. Clinical problem solving and diagnostic decision making: selective review of the cognitive literature. BMJ 2002;324:729-32.

Rate this article: 
Average: 5 (1 vote)
Bibliografie: 
Traducere: 
Dr. Raluca Darabă
Autor: