Comentariu: Incertitudinile, consultaţia şi contextul îngrijirilor medicale

Ascendentul medicinei bazate pe dovezi pune în umbră incertitudinile inerente din îngrijirea pacienţilor, dar ele rămân un fapt definitoriu pentru viaţa medicală. Griffiths şi colaboratorii i-au ascultat pe specialişti şi au identificat trei tipuri distincte de abordări utilizate în cadrul consultaţiilor - ei au apreciat că două dintre ele subevaluau nivelul de risc al pacientului1 şi au făcut recomandarea ca specialiştii să se instruiască în domeniul comunicării cu pacienţii, fără a recurge la mitul certitudinilor medicale.

Autorii au realizat o distribuţie a abordărilor la nivelul mai multor specialişti, unităţi medicale şi probleme de sănătate, găsind unele interferenţe care intrigă. Datele lor au generat şi întrebări pentru cercetări viitoare, mai ales legate de relaţia dintre contextul îngrijirii medicale şi strategiile utilizate de specialişti în consultaţie. Potenţialul de îmbunătăţire a comunicării riscului prin instruire poate fi subminat de factori externi relaţiei medic-pacient - în special, prin activităţile extraclinice ale sistemului sanitar. De exemplu, în cazul mamografiei sau al altor teste screening, în care nivelul de anxietate al pacienţilor este, adesea, ridicat, abordarea tulburătoare "certitudine pentru momentul de faţă" este, cu siguranţă, o încercare de liniştire a pacientului, aşa cum sugerează Griffiths şi colaboratorii. O asemenea atitudine poate, de fapt, să amelioreze o situaţie dificilă atât pentru pacient cât şi pentru specialist. În plus, este posibil ca promisiunea certitudinii (şi, în majoritatea cazurilor, liniştirea) să motiveze femeile să efectueze screeningul. Presupunând că încearcă să încurajeze femeile să facă mamografia, medicii (şi oficialităţile din sistemul sanitar) nu oferă, oare, siguranţa aflării rezultatului ca recompensă pentru anxietatea (şi, pentru unele paciente, disconfortul sau cheltuielile) produsă de test? Cu alte cuvinte, alegerea unei abordări nesatisfăcătoare în cadrul consultaţiei poate fi, dintr-o perspectivă a sănătăţii populaţiei, o formă de strategie. O asemenea retorică particulară poate servi, în primul rând, la aducerea femeilor la cabinetul de consultaţii.

La fel, aşa cum subliniază autorii, accesul permanent la medicii generalişti pare a fi o condiţie pentru abordarea preferată de "recunoaştere a incertitudinilor" în comunicarea riscurilor. Cu toate acestea, datele din studiu arată că, indiferent dacă utilizează sau nu strategii non-optimale, medicii generalişti vor recunoaşte incertitudinile cu ocazia consultaţiei pentru revizuirea utilizării terapiei de substituţie hormonală sau pentru reluarea tratamentului după pauză. Aşadar, de ce controlul periodic duce la recunoaşterea incertitudinilor, ceea ce, aparent, nu e valabil în cazul efectuării screeningului la anumite intervale de timp? E posibil ca, prin implicaţiile pe care le are distribuţia rezultatelor testelor de screening, atât medicii cât şi pacienţii să le crediteze cu o mai mare certitudine. Screeningul sortează pacienţii în categorii - nu numai pentru planificarea tratamentului, ci şi pentru alocarea resurselor limitate din sănătate. Screeningul, cu alte cuvinte, serveşte drept "paznic" pentru multe sisteme sanitare şi legitimează distribuţia îngrijirii medicale la nivelul pacienţilor a căror condiţie medicală, în unele privinţe, nu are cum să fie cunoscută.

Griffiths şi colaboratorii sugerează multe direcţii ale cercetărilor viitoare. Prin axarea pe context, demonstrată şi de întrebările analizate anterior, s-ar putea descoperi că, de fapt, comunicarea incertitudinilor este modelată de funcţiile mult mai complexe ale sistemului sanitar, ceea ce ar complica, dar în nici un caz n-ar împiedica, instruirea specialiştilor în domeniul explicării riscurilor.

Conflict de interese: Nici unul declarat.

Commentary: Uncertainty, consultation, and the context of medical care

BMJ 2005;330:515

School of Public Health, Ohio State University, 246 Atwell Hall, 1583 Perry Street, Columbus, OH 43210, USA
Sandra J Tanenbaum
associate professormailto:tanenbaum.1@osu.edu

1 Griffiths F, Green E, Tsouroufli M. The nature of medical evidence and its inherent uncertainty for the clinical consultation: qualitative study. BMJ 2005;330:511-5.

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Dr. Rodica Chirculescu
Autor: