Petit guide du développement spirituel NoëlL'actu viagra viagrasansordonnancefr.com décryptéeAgirEcocitoyen J'ai fait un stage de survie en pleine nature Don, troc, partage : consommons collaboratif! Vous recherchez une formation?

Asistentele medicale, ca factori esenţiali ai serviciilor de îngrijire a bolilor cronice

Modelul de îngrijire pentru bolile cronice este acceptat, în mare măsură, ca standard pentru îmbunătăţirea asistenţei acordate pacienţilor cu astfel de afectiuni.1 În SUA, proiectele de punere în practică al unui asemenea model se concentrează, adesea, în jurul doctorilor.

Cu toate acestea, literatura privitoare la îngrijirile acordate bolnavilor cronici şi experienţa dobândită în urma eforturilor de perfecţionare al unui atare tip de servicii arată că asistentele medicale, şi nu doctorii, reprezintă cheia aplicării modelului în discuţie, într-o echipă ce are ca element central pacientul. Prin natura educaţiei şi a rolului lor, asistentele sunt în postura de a lupta pentru transformarea modelului propus. În multe ţări, cu excepţia SUA, ele şi-au asumat, de mai multe decenii, un asemenea rol principal.w1

Esenţa modelului este interacţiunea dintre un pacient informat, stimulat, şi o echipă pregătită, gata de acţiune.w2 Într-adevăr, aproape întotdeauna este necesar ca o astfel de echipă să-i ofere bolnavului o informare adecvată şi motivată. Ce reuşesc doctorii să facă în ceea ce priveşte informarea şi stimularea pacienţilor?

Un studiu, efectuat pe un eşantion de medici de familie din SUA, a arătat că bolnavii care vorbeau pentru prima dată despre problema lor au fost întrerupţi de doctor, în medie, după 23 de secunde.2 La sfârşitul consultaţiei, jumătate dintre ei nu înţeleseseră ce le-a spus medicul.3 Cel mai frecvent motiv pentru care bolnavii nu-şi iau medicamentele conform prescrierii este reprezentat de comunicarea deficitară dintre ei şi doctor.w3 Într-un studiu despre deciziile terapeutice din peste 1 000 de consultaţii ambulatorii, înregistrate audio, s-a constatat că, în 91% dintre cazuri, pacienţii n-au fost implicaţi în luarea deciziei.4 În cazul bolnavilor pasivi, prost informaţi, s-au observat o probabilitate mai mică de adoptare al unui mod de viaţă sănătos şi un prognostic clinic mai prost decât al celor informaţi, stimulati.5

Asemenea eşecuri sunt, adesea, consecinţa interacţiunii între anumiţi medici şi un sistem nefuncţional. Unii doctori pot fi doar nepăsători sau condescendenţi. Aproape toţi, însă, devin mai puţin cooperanţi atunci când rămân cu aproximativ două ore peste programul normal de consultaţii. Din cauza exigenţelor multiple, solicitante, cei mai mulţi medici de medicină generală, oricât ar fi ei de competenţi şi de bine intenţionaţi, nu pot realiza, în decurs de numai 15 minute, o consultaţie completă şi în concordanţă cu ghidurile de practică.6, w4 Lipsa de timp este un obstacol important, care-i împiedica pe doctori să le ofere bolnavilor informaţii suficiente şi care le afectează capacitatea decizională.7, w5-w7

Numeroase studii arată rolul esenţial al asistentelor în transpunerea în practică a elementelor modelului de îngrijire al bolilor cronice, mai ales în cazul consultaţiilor programate, periodice. În studiul Kaiser Permanente, referitor la consultaţiile stabilite pentru grupuri de pacienţi cu diabet zaharat, supravegheaţi de o asistentă, participanţii aveau niveluri ale hemoglobinei glicozilate semnificativ mai reduse şi internări mai puţine, comparativ cu grupul de control.8 Un alt studiu a arătat că şi bolnavii care se adresau unei clinici pentru consultaţii similare, tot cu supraveghere asigurată de asistente, aveau niveluri ale hemoglobinei glicozilate mai reduse decât cei care beneficiau doar de îngrijirea obisnuită.9, 10 Într-un alt studiu s-a observat, după o urmărire, în medie, de şapte ani, că pacienţii care se adresau unei clinici de diabet, tot cu supraveghere acordată de o asistentă medicală, comparativ cu cei care primeau numai îngrijirea uzuală, aveau o mortalitate mai redusă şi o incidenţă mai scăzută a complicaţiilor (infarct miocardic, angina, procedee de restabilire a vascularizaţiei, afecţiuni renale în stadiu terminal).11 Analiza Cochrane a arătat că, în cazul pacienţilor cu diabet, consultaţiile programate le pot îmbunătăţi comportamentul şi prognosticul; concluzia este că asistentele "pot chiar să înlocuiască medicii în multe etape din îngrijirea acordată în diabetul zaharat, dacă sunt disponibile elemente detaliate ale protocolului sau dacă au fost instruite în acest sens."12

Multe dintre rezultatele pozitive ale consultaţiilor programate, sub supravegherea asistentelor, s-ar putea datora comunicării mai bune dintre acestea şi bolnav. Într-un studiu statistic, realizat pe pacienţi cu diabet, analiza discuţiilor înregistrate a arătat că asistentele au acoperit mai multe aspecte în cadrul consultaţiei şi au menţionat dieta, consumul de alcool, fumatul şi greutatea, mai frecvent decât au făcut-o medicii. Probabilitatea ca bolnavii să preia conducerea discuţiei privitoare la modificările de comportament era mai mare atunci când se adresau asistentelor decât când vorbeau cu doctorii.w8 În grupurile ţintă, subiecţii cu diabet au preferat, în proporţie de aproape 6 la 1, îngrijirile supravegheate de asistentă, în defavoarea celor urmărite de medic.w9,w10

Cu toate că dovezile şi exemplele evidenţiază rolul esenţial al asistentelor în îmbunătăţirea îngrijirii bolilor cronice, există câteva obstacole ce împiedică răspândirea, în SUA, a programelor conduse de asistente (vezi bmj.com). Deficitul lor numeric face ca disponibilitatea acestora să fie scăzută; puţine tipuri de asigurare plătesc pentru îngrijirea acordată de asistente; în SUA, educaţia asistentelor nu pune accent pe rolul pe care-l pot avea ele în managementul afecţiunilor cronice. În cadrul anumitor sisteme de sănătate, asistentele sunt solicitate la un nivel sub potenţialul lor, doar pentru recoltări de sânge şi pentru a conduce pacienţii în saloane, în loc să-i instruiască şi să-i încurajeze, pe cei cu boli cronice, să se descurce singuri. Până la depăşirea unor asemenea bariere, s-ar putea să fie zădărnicite oportunităţile oferite asistentelor din SUA de a conduce, la nivel naţional, eforturile de îmbunătăţire al serviciilor de îngrijire a bolilor cronice.

Conflict de interese: Nici unul declarat.

Nurses as leaders in chronic care
Their role is pivotal in improving care for chronic diseases

BMJ 2005;330:612-3

Department of Family and Community Medicine, University of California at San Francisco, San Francisco General Hospital, San Francisco, că 94110, USA
Thomas Bodenheimer
adjunct professor mailto:Tbodenheimer@medsch.ucsf.edu
Kate MacGregor research director
Whatcom County Pursuing Perfection Project, Bellingham, WA 98225, USA
Nancy Stothart
clinical care specialist

Bibliografie

1 Wagner EH, Austin BT, Davis C, Hindmarsh M, Schaefer J, Bonomi A. Improving chronic illness care: translating evidence into action. Health Affairs 2001;20(6):64-78.

2 Marvel MK, Epstein RM, Flowers K, Beckman HB. Soliciting the patient's agenda. JAMA 1999;281:283-7.

3 Roter DL, Hall JA. Studies of doctor-patient interaction. Annual Rev Public Health 1989;10:163-80.

4 Braddock CH, Edwards KA, Hasenberg NM, Laidley TL, Levinson W. Informed decision making in outpatient practice. JAMA 1999;282:2313-20.

5 Heisler M, Bouknight RR, Hayward RA, Smith DM, Kerr EA. The relative importance of physician communication, participatory decision making, and patient understanding in diabetes self-management. J Gen Intern Med 2002;17:243-52.

6 Yarnell KSH, Pollak KI, Ostbye T, Krause KM, Michener JL. Primary care: is there enough time for prevention? Am J Public Health 2003;93:635-41.

7 Kaplan SH, Gandek B, Greenfield S, Rogers WH, Ware JE. Patient and visit characteristics related to physicians' participatory decision-making style. Med Care 1995;33:1176-87.

8 Sadur CN, Moline N, Costa M, Michalik D, Mendlowitz D, Roller S, et al. Diabetes management in a health maintenance organization. Efficacy of care management using cluster visits. Diabetes Care 1999;22:2011-7.

9 Peters AL, Davidson MB. Application of a diabetes managed care program. Diabetes Care 1998;21:1037-43.

10 Aubert RE, Herman WH,Waters J, MooreW, Sutton D, Peterson BL, et al. Nurse case management to improve glycemic control in diabetic patients in a health maintenance organization. Ann Intern Med 1998;129:605-12.

11 So WY, Tong PC, Ko GT, Leung WY, Chow CC, Yeung VT, et al. Effects of protocol-driven care versus usual outpatient clinic care on survival rates in patients with type 2 diabetes. Am J Manag Care 2003;9:606-15.

12 Renders CM, Valk GD, Griffin S, Wagner EH, Eijk JT, Assendelft WJ. Interventions to improve the management of diabetes mellitus in primary care, outpatient and community settings. Cochrane Database Syst Rev 2001;(1):CD001481.

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Dr. Oana Daraba
Autor: