Reflectii in prag de mileniu

Istoricii fac profetii groaznice, a spus, cândva, A J P Taylor si presupun ca nici aceia care se ocupa de istoria medicinei, ca mine, nu fac exceptie. Toate profetiile despre viitor sunt superficiale. Dar nu exista dovezi care sa sustina faptul ca medicii sunt cu ceva mai buni atunci când vine vorba despre "privitul in globul de cristal".

De exemplu, cu numai 130 de ani in urma, distinsul chirurg Sir John Erichsen, de la University College Hospital a afirmat ca "abdomenul, toracele si creierul vor fi intotdeauna zavorâte in fata intruziunii chirurgului prudent si uman".

Mai increzator, Sir Crisp English i-a informat pe cititorii BMJ, in 1936, ca in urmatorii 20 de ani "va fi ceva banal ca pacientii sa fie vizitati cu aeroplanul". "Telefoanele cu televizor vor fi utilizate in mod curent", a prezis el: "medicul va vedea pe ecranul televizorului limba si amigdalele pacientilor...va vedea si onorariul, dar nu-l va putea lua." Cu un ton mai optimist, William Sargant, poate cel mai de seama psihiatru britanic din vremea sa, a prezis, plin de incredere, in 1960, ca, gratie revolutiei psiho-farmacologiei, bolile mentale vor disparea complet pâna la sfârsitul secolului.

Si totusi, sunt momente in care se face bilantul, iar cumpana dintre milenii este unul dintre ele, la fel de bun ca oricare altul, pentru a privi spre trecut si spre viitor, in lumina experientei anterioare. In acest fel putem fi, insa, indusi in eroare. Daca traversezi cu masina o trecatoare montana, când ajungi sa zaresti peisajul ce se dezvaluie privirii, acesta poate fi complet diferit de cel pe care tocmai l-ai traversat.

Extrapolarea prudenta a tendintelor, in maniera lui Erichsen este, adesea, calea sigura de a nu vedea schimbarile decisive. Spre sfârsitul secolului XIX, Oliver Wendell Holmes a facut o afirmatie grozava: "Cred, cu toata convingerea, ca daca toata materia medica utilizata in prezent ar putea fi scufundata pe fundul marii, ar fi doar spre binele omenirii - si numai in dauna pestilor." Dar, din câte stiu, nu a prezis nicaieri ca inertia anilor 2000 va continua sa aiba o influenta negativa asupra viitorului.

Asa ca s-ar putea sa fie prematur sa facem supozitii ce par plauzibile. In Ascensiunea si decaderea medicinei moderne, publicata anul trecut, John LeFanu arata ca, dupa minunile revolutiei farmacologiei, de la jumatatea secolului XIX, in ultimele decenii am progresat intr-un ritm ceva mai alert decât cel al melcului.1 Dar, daca are dreptate, iar descoperirile stiintifice privind medicamentele s-au facut, in mare parte datorita norocului, intâmplarii si mintilor deschise, cine este in masura sa spuna la ce ne-am mai putea astepta?

Daca e sa ne luam dupa experienta, uneori pare mai lipsit de riscuri sa mizezi pe ceea ce este sigur ca nu se va intâmpla. M-as mira daca, in ciuda entuziasmului, proiectul genomului uman si screeningul, terapiile de substitutie si biotehnologiile asociate ar transforma intr-un mod impresionant profilul practicii medicale sau ar imbunatati spectaculos calitatea sanatatii umane. Am argumentul multor ani de istoriografie medicala: afirmatii similare s-au facut mult prea des in trecut.

In era revolutiei stiintifice, fizica si matematica au fost considerate esentiale pentru medicina viitorului: toate bolile erau probleme de hidraulica si hidrostatica ale organismului. Pe termen scurt, "iatromatematica" si "iatrofizica" nu au avut nici un viitor. Un secol mai târziu, revolutia declansata de Lavoisier in chimie, indeosebi in chimia gazelor, i-a convins pe cercetatori ca noile gaze descoperite vor fi specifice pentru boli pulmonare, precum tuberculoza: zadarnic. Un secol mai târziu, era destul de raspândita parerea ca toate bolile au o origine bacteriologica si ca vor fi solutionate prin imunologie.

Toate afirmatiile anterioare se bazeaza pe aceeasi eroare frecventa. Ele adopta opinia reductionista conform careia sanatatea si boala sunt unitare in natura lor. Eroarea este atât de elementara si contrara experientei incât este greu de imaginat ca poate fi repetata, dar asemenea pretentii razbat inca din tabara geneticienilor si din rândul neo-darwinistilor.

Trei lucruri pot fi spuse cu siguranta despre medicina generatiilor viitoare. In primul rând, ca va fi mai dinamica, cuprinzând domenii mult mai variate, elaborând noi subspecialitati bazate pe noi modalitati de interactiune si aplicând o abundenta de proceduri noi, mai mult sau mai putin valoroase. Chiar fara sa apelam la oracole, ne putem da seama ca guvernele si companiile multinationale vor continua sa finanteze medicina, iar anvergura progresului va ramâne extraordinara.

In al doilea rând, revolutia comunicatiilor electronice este inca la inceput si va fi utilizata pentru transformarea practicii medicinei clinice intr-o maniera fara precedent. Aparitia tiparului in Renastere a avut un oarecare impact, dar clinicienii cei mai buni s-au bazat mai mult pe experienta decât pe citirea cartilor. Tehnologiile noi de diagnostic, cum ar fi cele cu raze X au modificat anumite aspecte. Dar, in curând, volumul imens de informatii la care are acces echipa medicala va duce la redefinirea abilitatilor pe care un clinician poate afirma ca le poseda, pe lânga cele conferite de bazele de date si de software-ul sofisticat. Este evident ca patrundem intr-o lume noua, in care realizarea unui profil complet al starii de sanatate a unui pacient sau a unui diagnostic rapid, de certitudine, vor reprezenta, pentru prima data, o conditie elementara a practicii medicale.

A treia schimbare va fi cea mai tulburatoare. Aspiratiile si obiectivele medicinei vor deveni din ce in ce mai diversificate, pe masura ce vom inainta in viitor. Tot mai multe proceduri ale chirurgilor vor deveni de electie. Clientii tot mi numerosi ai medicinei vor ridica din ce in ce mai multe pretentii, nu numai legate de vindecarea bolilor, ci si de modificarea aspectului propriilor lor corpuri si a starii lor de constienta; si, atunci, fie isi vor spune cuvântul banii, fie se va face apel la compasiune si la atitudinea indreptatita de a actiona in consecinta. Unii medici vor opune rezistenta fata de ceea ce considera a fi o decadere sau o prostituare a artei hipocratice, dar majoritatea, ca intotdeauna, se va adapta vremurilor. Astfel ca medicina va deveni mai comerciala si mai "tintita pe pacient" - desi asemenea cuvinte vor implica o multime de presiuni comerciale, sociale si psihologice. Atitudinea responsabila in fata acestei schimbari reprezinta cea mai importanta provocare pe care profesia medicala o are de infruntat in noul mileniu.

Millennial musings
Are almost certainly bound to be wrong
BMJ 2000;321:1092-3

Roy Porter professor in the social history of medicine
Wellcome Institute for the History of Medicine, London NW1 2BE
(r.porter@wellcome.ac.uk)

Bibliografie

1 LeFanu J. Rise and fall of modern medicine. New York: Little Brown, 1999.

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Dr Rodica Chirculescu
Autor: