Revalidarea doctorilor

Cererea actuala pentru revalidarea periodica a doctorilor este inevitabila. Traditia absolvirii unui program de instruire si obtinerea unei licente pentru toata viata pare naiva, in acest secol, in care calitatea asistentei pe care o asiguram este atat de dependenta de eforturile noastre de a ne mentine la zi.

Aceste consideratii au facut ca Britain's General Medical Council sa inceapa discutiile cu Academy of Royal Colleges, precum si cu alte asociatii profesionale, asupra conceptului de revalidare periodica a doctorilor specialisti si generalisti.

Obiectivele revalidarii periodice sunt incurajarea respectarii de catre doctori a schimbarilor valorilor sociale si integrarea, in practica lor, a inovatiilor ce imbunatatesc asistenta sociala, precum si recunoasterea doctorilor care ating standarde nationale de competenta si performanta. Sunt de inteles intarzieri in stabilirea unor astfel de sisteme. In multe tari, lipsa regionala de specialisti si de doctori, pentru asistenta medicala primara, va complica inevitabil realizarea revalidarii doctorilor ce lucreaza in aceste regiuni. Mai mult, standardele de competenta si performanta incorporate in procesul de revalidare trebuie sa fie suficient de riguroase, pentru a face diferente clare intre cei care trebuie si cei care nu trebuie sa aiba grija de bolnavi.

Douazeci si doua din cele 24 de comitete ale American Board of Medical Specialists au limitat validitatea certificatelor, pentru perioade cuprinse intre 7 si 10 ani.1 Desi diferite pentru fiecare specialitate, in cea mai mare parte procesele de revalidare implica testarea cunostintelor doctorului si a capacitatilor sale in rezolvarea problemelor, prin utilizarea intrebarilor cu raspunsuri multiple. Testul de verificare a cunostintelor, dupa Weed,2 incurajeaza memorarea faptelor, o practica ce ar trebui descurajata, in special fata de cresterea continua a cantitatii de informatii. In locul acesteia, Weed recomanda evaluarea doctorilor, avand in vedere capacitatea lor de a gasi, de a integra in practica si de a comunica informatii specializate - "un nou ansamblu de insusiri, denumit literatura informationala".3 Costurile administrative mari si necesitatea de a demonstra ca sunt corecte si eficiente au impiedicat comisiile din Statele Unite sa introduca metode de verificare a rationamentelor clinice si a capacitatilor de comunicare.

Dimpotriva, colegiile postuniversitare din Australia si Canada au ales sa nu introduca examinari formale in procesele de revalidare, pe motiv ca examinarile ce pot fi aparate legal evalueaza un numar redus de competente. De asemenea, procesul initial de certificare, luand in considerare evaluari cumulative, pe mai multi ani de pregatire, include mai multe examinari. In schimb, mentinerea certificatului se bazeaza pe participarea la activitatile educationale si de imbunatatire a calitatii. Traditional, educatia continua, furnizata centralizat si care aduce la zi cunostintele medicale ale doctorilor, este inlocuita de activitati de invatare continua, care faciliteaza invatarea in echipa si cresterea performantei in programe practice multidisciplinare.4 "The Royal Australasian College of Physicians" a deschis drumul in ceea ce priveste includerea criteriilor care se refera mai mult la performanta doctorului decat la activitatile traditionale de educatie medicala continua. Participarea la activitati de imbunatatire a calitatii, cum ar fi verificarile practice si programul de verificare a doctorului, efectuat de catre colegiu, este esentiala pentru certificarea continuitatii.

In acest secol al calculelor si al mobilitatii doctorului, ideea inregistrarii, intr-un sistem de monitorizare cuprinzator, experientele din timpul studiilor si cele postuniversitare, certificarile de specialitate sau cele pentru generalisti si activitatile utilizate de doctori pentru dezvoltarea lor profesionala, sunt atractive. Un program recent initiat, American Medical Accreditation Program (AMAP),5 ajuta doctorii sa evite repetarea furnizarii de date profesionale pentru multiple organizatii. Desi inca in curs de dezvoltare, AMAP recunoaste necesitatea trecerii de la evenimentul traditional singular, verificarea "snap-shot", la monitorizarea continua a competentelor si performantelor de-a lungul timpului.

Intr-un studiu realizat in Canada, am propus un program de recertificare sau revalidare continua, care se bazeaza pe date acumulate din practica doctorilor.1 In acest sistem, la intervale regulate, doctorii vor trebui sa prezinte pacientii alesi din datele inscrise pe calculator. Reflectand problemele de sanatate locala, conditiile clinice selectate se pot schimba, de la an la an. Verificarile prin intermediul pacientilor si prin testari vor fi utilizate pentru a evalua capacitatile de comunicare doctor-pacient si cele interpersonale. Fisele asupra activitatilor individuale ale doctorilor, pentru imbunatatirea practicii, constituie a doua componenta a sistemului de revalidare propus. Doctorii vor trebui sa utilizeze simulatoare pentru autotestari, ce acopera o gama larga de calificari, selectate pe baza unui profil practic, derivand din bazele de date ale pacientilor avuti. Elwyn spune ca planurile de dezvoltare profesionala si practica, o propunere aflata inca la inceput,6 vor necesita refacerea metodelor de invatare pentru toate echipele (doctori, asistente, echipa manageriala).7 Ca si furnizarea de documentatii pentru revalidarea periodica, datele pentru invatarea electronica, deja folosite in programul MOCOMP, in Canada,8 vor facilita legatura intre invatarea continua si cresterea performantei. Un avantaj al sistemului de revalidare propus este faptul ca sprijinul educational dirijat poate fi oferit intr-un stadiu incipient, pentru doctorii care nu reusesc sa atinga standardele de practica acceptate.

Progresele in tehnica computerizata ar trebui sa faca relativ simpla programarea revalidarilor periodice. O optiune este stabilirea unei perioade de 5 ani, pentru medicii specialisti, pentru a furniza rapoarte computerizate asupra experientei practice. Programarea poate fi automatizata si specialistii isi vor aminti automat ce informatii sunt necesare si cum sa le trimita.

Este probabil ca revalidarile periodice sa fie introduse in cele mai multe tari, in anii urmatori, chiar inainte ca sistemele sa arate amplificarea asistentei pacientului. Provocarea este reprezentata de gasirea unor cai de monitorizare a competentelor care vor fi cerute doctorilor in urmatorul mileniu, pastrand in minte sfatul intelept, dat de Cameron9: "Nu tot ceea ce conteaza poate fi numarat si nu tot ceea ce poate fi numarat conteaza."

John Parboosingh Director, professional development
Royal College of Physicians and Surgeons of Canada, Ottawa, Canada K1S 5N8

Revalidation for doctors
Should reflect doctors' performance and continuing professional development
BMJ 1998; 317: 1094-5

Bibliografie

1. Bashook P, Parboosingh J. Recertification and the maintenance of competence. BMJ 1998;316:545-8.

2. Weed LL. New connections between medical knowledge and patient care. BMJ 1997;315:231-5.

3. Information Literacy in an Information Society. ERIC Digest 1994; May. http://www.ed.gov/databases/ERIC_Digests/ed372756.html.

4. Young Y, Brigley S, Littlejohns P, McEwan J. Continuing education for public health medicine: is it just another paper exercise? J Pub Health Med 1996;18:357-63.

5. American Medical Accreditation Program (AMAP). Standards and criteria. Chicago, IL: American Medical Association, 1997.

6. Elwyn GJ. Professional and practice development plans for primary care teams. BMJ 1998;316:1619-20.

7. Parboosingh J. Learning portfolios: potential to assist health professionals with self-directed learning. J Cont Educ Hlth Prof 1996;16:75-81.

8. Campbell C, Parboosingh J, Gondocz T, Babitskya G, Lindsay E, De Guzman R, et al. Study of physicians' use of a software program to create a portfolio of their self-directed learning. Academic Medicine 1996;71:49-51.

9. Cameron WB. Informal sociology: a casual introduction to sociological thinking. New York: Random House, 1963.

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Dr Oana DARABA
Autor: