"Trebuie simplificatã rezolvarea cazurilor de malpraxis"

Colegiul Medicilor din România nu susţine proiectul de modificare a legislaţiei malpraxisului propus de Ministerul Sãnãtãţii, având în vedere complexitatea problemei, precum şi faptul cã, în loc sã clarifice anumite neclaritãţi şi aspecte procedurale, acest proiect de lege mai mult complicã lucrurile.

Colegiul Medicilor din România (CMR) a trimis Ministerului Sãnãtãţii Publice (MSP) un document cu observaţii la proiectul de modificare a legislaţiei în materie de malpraxis. Este vorba despre aceleaşi observaţii fãcute şi în discuţiile avute la sediul ministerului, atunci când oficialii CMR au fost consultaţi în procesul de elaborare a proiectului de lege.

"Nu mai este nevoie de un tribunal extrardinar care sã judece cazurile de malpraxis, acesta fiind neconstituţional. Rolul acestei comisii ar trebui sã fie acela de mediere între pacient şi medic, cum este, de altfel, în toatã Europa civilizatã şi de a lua decizii acceptabile pentru ambele pãrţi", a declarat prof. dr. Vasile Astãrãstoae, preşedintele CMR.

"Cazurile grave de malpraxis ar trebui sã fie soluţionate de cãtre Comisia Superioarã de Disciplinã din cadrul CMR. Cu alte cuvinte, ar trebui sã existe o diferenţiere în planul competenţei comisiilor de disciplinã. În proiectul propus de MSP existã o suprapunere a atribuţiilor şi competenţelor în materie a organelor abilitate sã "gestioneze problema malpraxisului ca abatere profesionalã. Susţinem simplificarea procedurilor de rezolvare a reclamaţiilor de malpraxis", a adãugat preşedintele CMR.

Potrivit prof. dr. Astãrãstoae, comisia specialã de anchetã a cazurilor grave de malpraxis ar trebui sã fie formatã din şapte membri, dintre care doi desemnaţi de MSP (proiectul propune ca respectiva comisie sã aibã 11 membri, dintre care cinci sã fie numiţi de MSP).

Observaţiile CMR trimise Ministerului Sãnãtãţii Publice:

1. Existã o suprapunere a atribuţiilor şi a competenţelor în materia organelor abilitate sã "gestioneze" problema malpraxisului, ca abatere profesionalã;

2. Atribuţiile, competenţele organismelor implicate, în special ale Comisiei de malpraxis de la nivelul autoritãţilor de sãnãtate publicã, nu sunt clar precizate;

3. Înfiinţarea unei comisii speciale de anchetã a cazurilor grave de malpraxis, alcãtuitã din 11 membri, dintre care cinci de la Ministerul Sanatatii Publice, este de asemenea inutilã.

De ce este nevoie de înfiinţarea unei asemenea comisii la nivelul CMR când existã deja Comisia Superioarã de Disciplinã? Într-un atare context, este mult mai logic ca acestei comisii sã-i fie stabilite atribuţiile şi competenţele de a cerceta cazurile grave de malpraxis şi, eventual, sã-i fie modificatã atât structura cât şi numãrul de membri. În orice caz, comisia are, şi în prezent, cinci membri, precum şi un reprezentant al MSP care a participat la judecarea tuturor cazurilor de malpraxis.

În plus, dacã se înfiinţeazã o astfel de comisie formatã din 11 membri, dintre care cinci de la MSP, cu drept de veto, se ridicã problema sustenabilitãţii financiare. Cine, cum se suportã, cum se împart costurile legate de funcţionarea acestei comisii? Nici procedura dreptului de vot a reprezentanţilor MSP nu este viabilã şi funcţionalã.

4. Modificãrile propuse nu aduc nici o noutate în planul accelerãrii procedurilor de soluţionare a eventualelor cazuri de malpraxis;

5. Nu putem fi de acord cu atribuţia comisiei de malpraxis de a sesiza organele de urmãrire penalã, deoarece acest lucru ar putea expune în mod nejustificat membrii comisiei, medici, în situaţia în care s-ar constata, ulterior, fie cã decizia comisiei a fost anulatã de cãtre o instanţã de judecatã, fie cã sesizarea nu a fost întemeiatã. Decizia unei comisii de disciplinã, fie ea şi superioarã, nu este definitivã şi irevocabilã; ea poate fi contestatã fie de cãtre medic, fie de cãtre pacient, şi atunci se pune problema ce se întâmplã dacã ulterior este anulatã de instanţa de judecatã.

6. Pe mai departe, nu sunt rezolvate problemele medicilor implicaţi într-un eventual caz de malpraxis. Ei nu sunt protejaţi în faţa presiunii pe care mass media o exercitã atât asupra lor cât şi asupra comisiilor de judecatã, rolul asiguratorului nu este unul activ, acesta având doar statutul de invitat, nu se recunoaşte posibilitatea de împãcare a pãrţilor şi de stingere totalã a oricãrui litigiu etc.

7. Sesizarea unui caz de malpraxis este o chestiune personalã, ce poate privi doar persoana vãtãmatã sau pe urmaşii ori aparţinãtorii legali ai acesteia.

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Autor: