Petit guide du développement spirituel NoëlL'actu viagra viagrasansordonnancefr.com décryptéeAgirEcocitoyen J'ai fait un stage de survie en pleine nature Don, troc, partage : consommons collaboratif! Vous recherchez une formation?

SINUCIDEREA ŞI INTERNETUL

Se ştie cã relatãrile din media despre suicid şi abordãrile fenomenului din cadrul programelor de televiziune influenţeazã comportamentul suicidar, mai ales în ceea ce priveşte alegerea metodei de concretizare a unui astfel de demers.

Într-adevãr, epidemiile de sinucideri prin anumite metode au avut loc dupã descrierea respectivelor procedee în mass-media;3-5 cum unele dintre ele duc, într-o mãsurã mai mare decât altele, la rezultatul scontat,6 e posibil ca finalizarea tentativelor de sinucidere şi procentul de sinucideri la nivel naţional sã fie, de fapt, rodul unor asemenea influenţe.7

La ora actualã încã nu se ştie exact cât de puternicã este amprenta internetului asupra comportamentului suicidar, deşi este utilizat, ca sursã de informare în aceastã privinţã, de tot mai mulţi oameni, mai ales de cãtre cei care se confruntã cu probleme delicate, cum sunt, de pildã, bolile mintale; aşa se şi explicã îngrijorarea generatã de existenţa site-urilor ce încurajeazã sinuciderea.8, 9 Unii oameni au arãtat cã au fost încurajaţi sã perceapã suicidul ca pe un mod de rezolvare a problemelor de cãtre forumurile specializate de pe internet,8 iar presa, atât cea de interes general cât şi cea academicã, a difuzat numeroase cazuri de cybersuicid - tentative de suicid sau suicid influenţate de internet.9-12 Site-urile despre sinucideri au facilitat, de asemenea, stabilirea unor pacturi între persoane necunoscute care, dupã ce s-au întâlnit, şi-au planificat sinuciderea prin intermediul internetului.11

În ciuda controverselor recente, nimeni nu ştie cât de uşor este sã gãseşti site-uri despre sinucidere pe internet şi ce fel de informaţii conţin ele. Studiile recente despre cãutarea pe internet sugereazã cã majoritatea oamenilor apeleazã la un motor de cãutare, cã chestionarele sunt alcãtuite, în cea mai mare parte, din câteva cuvinte şi nu includ decât rareori operatori Boolean sau cãutare de fraze, iar utilizatorii trec foarte rar de prima paginã ce afişeazã rezultatele.13, 14 Am cãutat pe internet, în mai 2007, site-uri despre instrucţiuni şi informaţii asupra metodelor de suicid folosind cele mai populare motoare de cãutare (Google, Yahoo, MSN şi Ask15) şi 12 criterii simple de cercetare (vezi caseta).

Ce au descoperit cercetãrile

Am analizat primele 10 site-uri din fiecare serie de rezultate gãsite, care au totalizat 480. Au fost identificate 240 de site-uri diferite. Doar sub o cincime dintre ele (90) se refereau la sinucidere (vezi tabelul 1 de pe bmj.com). Am considerat cã jumãtate dintre ele încurajeazã, promoveazã sau faciliteazã suicidul; 43 conţin date despre tentativele de sinucidere personale sau ale altora, gãzduind informaţii şi discuţii pro- şi contra, dar fãrã încurajare directã; douã site-uri abordau problemele sinuciderii sau automutilãrii în termeni la modã. Alte 44 (9%) erau site-uri sau pagini care fie furnizau date concrete, reale, despre metodele de sinucidere (24), fie abordau subiectul într-o manierã comicã - parţial (12) sau complet (opt). Douãsprezece afişãri erau camere chat sau forumuri ce discutau despre metodele de sinucidere.

Site-urile ce vizeazã prevenirea suicidului sau susţinerea persoanelor tentate de un asemenea gest şi cele care îl interzic ori îl descurajeazã au fost în numãr de 62 (13%) şi, respectiv, 59 (12%).

 
Soon oferã sfaturi privitoare la prevenţie şi suport, inclusiv motive ca sã nu te sinucizi şi studii de caz

Natura site-urilor gãsite cu cele patru motoare de cãutare a fost variatã. Google şi Yahoo au identificat cel mai mare numãr de site-uri dedicate sinuciderii (Google 29, Yahoo 24, MSN 16, ASK 21), în timp ce MSN a gãsit cele mai multe site-ui de prevenţie sau de suport (21), academice ori despre liniile de conduitã (27), precum şi rezultate nerelevante sau indisponibile (31).

Site-urile ce furnizeazã informaţii concrete despre sinucidere, cele pro-suicid şi camerele chat, unde se discutã chestiuni generale pe aceastã temã, se gãsesc, cel mai adesea, în primele rezultate ale cãutãrii, ceea ce creşte probabilitatea accesãrii lor. Site-urile dedicate sinuciderii şi cele care oferã date concrete despre subiect au, frecvent, cel mai mare numãr de accesãri în cadrul cãutãrilor pe internet (25% şi, respectiv, 27% din totalitatea site-urilor cotate drept cele mai bune). Adresele care nu erau disponibile sau relevante se încadrau în treimea celor cu cele mai mari şanse sã ajungã în topul preferinţelor, poate şi datoritã unui numãr de opt referinţe cu privire la o paginã retrasã despre Satan.

În casetã figureazã primele 10 site-uri dintre cele mai frecvent cãutate, pe care le-am identificat. Cele situate pe primele trei locuri sunt toate pro-suicid. Alt Suicide Holiday (ASH), al cãrui material despre suicid a fost accesat folosind 10 adrese diferite de web, a apãrut în jumãtate din cele 48 de cãutãri ale noastre. Wikipedia a fost al patrulea ca numãr de accesãri. Site-urile de pe primele patru locuri ofereau nu doar informaţii, ci şi o evaluare a metodelor de sinucidere; erau prezentate în detaliu, de pildã, date privitoare la rapiditatea acestora, la gradul de reuşitã şi la nivelul probabil de durere asociat unei metode.

Ceva mai puţin de jumãtate din cele 480 de pagini web vizitate furnizau informaţii despre metodele de suicid. Aproape toate site-urile dedicate sinuciderii oferã astfel de date, dar este de remarcat cã o cincime (21%) dintre site-urile de suport sau de prevenţie, peste jumãtate (55%) din cele academice sau care discutã despre conduitã, precum şi toate ştirile despre sinucideri furnizeazã şi informaţii despre metodele de sinucidere. Un sfert dintre rezultatele cãutãrii ofereau o evaluare mai detaliatã a metodelor de sinucidere, cele mai multe fiind site-urile dedicate sinuciderii sau cele de informare. Camerele chat şi forumurile detaliazã, de asemenea, regulat, date privitoare la metode. O treime din rezultate se referã la spânzurare.

Studiul aratã cã este foarte uşor sã obţii date tehnice detaliate despre metodele de sinucidere, nu doar de pe site-urile dedicate care au stârnit, recent, îngrijorare, ci şi de pe cele de informare, cum este Wikipedia. Deşi site-rile dedicate sinuciderii reprezentau trei dintre cele mai frecvent accesate pagini web, cãutãrile au evidenţiat un numãr aproape egal de site-uri pentru prevenirea sinuciderii. Unele dintre ele par sã fi aplicat metode de optimizare pentru a se asigura cã site-ul respectiv este accesat preferenţial de cãtre cei care cautã informaţii despre metodele de sinucidere.

 

CÃUTAREA ŞI ANALIZA DATELOR

 

Strategii de cãutare

Ne-am strãduit sã reproducem rezultatele unei cãutãri tipice realizate de o persoanã care cautã informaţii despre metodele de sinucidere. Am utilizat cele mai populare patru motoare de cercetare din Marea Britanie şi 12 termeni de cãutare - în total, 48 de încercãri. Am folosit, cu precãdere, termenii cei mai frecvent utilizaţi de cãtre indivizii aflaţi în suferinţã, pe care i-am extras, în parte, atât din datele colectate cu ajutorul unui studiu calitativ în curs de desfãşurare, despre tentativele de suicid aproape fatale, cât şi în funcţie de sugestiile motorului de cãutare dupã introducerea unui cuvânt precum "suicid". Termenii folosiţi au fost: a) suicid; b) metode de sinucidere; c) metode sigure de sinucidere; d) cele mai eficiente metode de sinucidere; e) metode de sinucidere; f) moduri de a te sinucide; g) cum sã te sinucizi; h) cum sã-ţi iei viaţa; i) metode uşoare de sinucidere; j) cele mai bune metode de sinucidere; k) sinuciderea fãrã durere; l) sinuciderea rapidã. A fost cercetat întregul web (nu doar datele din Marea Britanie). Termenii au fost introduşi în fiecare motor de cãutare şi am examinat primele 10 rezultate gãsite (la fiecare cautare). În total, au fost examinate 480 de rezultate.

  

Analiza datelor

LB şi DG au încadrat fiecare rezultat, independent, într-una din cele 14 grupe, folosind o metodã de clasificare elaboratã şi pusã la punct pânã când a putut fi aplicatã constant:

  • Site-uri dedicate suicidului - pro-suicid; încurajeazã, promoveazã sau faciliteazã sinuciderea
  • Site-uri dedicate suicidului - descriu metodele, dar nu încurajeazã sinuciderea
  • Site-uri de informare - oferã informaţii concrete despre metodele de sinucidere
  • Site-uri de informare - parţial glumesc, dar sugereazã metode reale
  • Site-uri de informare care glumesc în totalitate - cele mai multe sau toate metodele descrise nu sunt reale
  • Site-uri contra suicidului
  • Site-uri de prevenire şi suport
  • Site-uri teoretice sau de conduitã
  • Pagini ce nu pot fi gãsite sau nu sunt relevante
  • Ştiri despre sinucideri
  • Camere chat despre metodele de sinucidere
  • Camere chat unde se discutã chestiuni generale legate de sinucidere
  • Site-uri diverse: oferã informaţii de actualitate legate de suicid.

Au repetat clasificarea pentru cele 12 cãutãri (120 rezultate) obţinute cu ajutorul primului motor de cãutare, folosind criteriile finale pentru a se asigura acestea erau concordante cu cele stabilite utlerior. A fost realizatã şi o analizã fundamentalã a tuturor rezultatelor pentru a stabili dacã site-urile ofereau informaţii despre metodele de sinucidere; includeau referiri la spânzurare, deoarece aceasta este o metodã de sinucidere din ce în ce mai des folositã; conţineau link-uri cãtre alte site-uri despre sinucidere.16

Controversele dintre LB şi DG privind clasificarea, care nu au putut fi rezolvate, au fost prezentate unui al treilea cercetãtor (JD), care le-a analizat fãrã sã ştie în ce fel erau clasificate rezultatele respective de cãtre LB şi DG. În majoritatea cazurilor, acest lucru a rezolvat problemele, dar când tot nu s-a putut lua o decizie, LB, DG şi JD au revãzut împreunã site-urile şi au analizat clasificarea pânã când au ajuns la un acord.

Dupã clasificarea tuturor site-urilor a fost analizatã frecvenţa cu care apãrea fiecare categorie de site pe parcursul cãutãrilor şi folosirea anumitor termeni şi motoare de cãutare. A fost atribuit un grad fiecãrui rezultat din fiecare cãutare: 1 pentru primul site de pe listã, 2 pentru al doilea şi aşa mai departe, pânã la 10. Acest lucru a oferit un indiciu despre importanţa fiecãrui rezultat şi, astfel, despre probabilitatea de a fi accesat de utilizator. Deoarece atribuirea gradelor pentru multe site-uri a fost modificatã, am calculat rangul mediu pentru fiecare tip de site. A fost utilizatã o clasificare suplimentarã pentru a identifica rezultatele identice. Acestea au fost definite ca situaţii în care au fost gãsite aceleaşi pagini web. Au fost identificate primele 10 dintre site-urile cele mai frecvent accesate, cãrora le-au fost catalogate rangul şi conţinutul.

În total, au fost identificate, vizitate şi examinate 480 de adrese web şi 240 de site-uri diferite (ţinând seama de duplicate). LB şi DG au cãzut de acord în ceea ce priveşte clasificarea a 89% din rezultate.

Alt Suicide Holiday (ASH) oferã detalii despre metodele de sinucidere, inclusiv spânzurarea, şi informaţii despre dozele letale de otravã şi efectele lor, precum şi despre siguranţa unei metode.

Alte influenţe

Informaţiile privitoare la metode nu reprezintã singurul mod prin care internetul poate influenţa comportamentul suicidar. E posibil ca participanţii la camerele chat sã simtã cã sunt presaţi sã se sinucidã, îi idolatrizeazã pe cei care au comis un asemenea gest şi faciliteazã pacturile pentru sinucidere.17 Asemenea discuţii pot atenua îndoielile sau temerile celor indecişi în privinţa unui atare gest. Pierre Baume şi colegii au observat cã indivizii care posteazã pe web date note despre sinucidere sunt, adesea, iniţial, şovãielnici, dar îşi schimbã atitudinea când sunt încurajaţi de alţii, iar posibilitatea de a-i determina sã se rãzgândeascã sau sã caute ajutor devine din ce în ce mai micã.

Unii oameni au arãtat cã au fost încurajaţi sã perceapã suicidul ca pe un mod de rezolvare a problemelor de cãtre forumurile specializate de pe internet

Alt Suicide Holiday (ASH) oferã atât detalii referitoare la metode de suicid specifice, inclusiv spânzurãtoarea, cât şi adnotãri privitoare la dozele letale de substanţe toxice şi la efectele lor, precum şi confirmãri ale reuşitei metodei

Internetul poate avea şi efecte benefice asupra sinuciderii. Unele site-uri le comunicã oamenilor unde pot gãsi sprijin, furnizându-le informaţii şi link-uri cãtre sursele de ajutor; ele le oferã utilizatorilor cadrul propice pentru a-şi exprima propria suferinţã şi-a o împãrtãşi şi altora, având, astfel, chiar un rol pozitiv. Mai multe site-uri gãzduiesc date, chestionare pentru screening ori sfaturi şi încurajeazã demersurile celor care cautã sprijin şi tratament. Pentru a-i ajuta pe oameni sã înfrunte depresia s-a apelat la intervenţii bazate pe folosirea internetului şi existã forumuri de susţinere care-i ajutã pe utilizatori sã-şi împãrtãşeascã unii altora strategiile de combatere a suferinţei, iar celor care se automutileazã le dau posibilitatea sã-şi spunã povestea şi sã comunice unii cu ceilalţi.18

În Anglia, procentul de sinucideri în rândul tinerilor (15-34 ani), bãrbaţi şi femei, reprezentând grupa de vârstã care utilizeazã cel mai mult internetul, a scãzut, începând de la mijlocul anilor '90, de când folosirea internetului a cunoscut o dezvoltare rapidã.19 Astfel, cazurile de suicid cauzate de internet sunt contrabalansate de potenţialele efecte benefice sau de alte activitãţi de prevenire a suicidului.


Site-urile de informare, cum este, de pildã, Wikipedia, oferã informaţii ce pot influenţa o persoanã în alegerea metodei - de exemplu, gradul de reuşitã al fiecãrei metode

Accesul controlat

Orice încercare de a reglementa promovarea suicidului trebuie sã menţinã un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia publicului, pe de-o parte, şi natura globalã a internetului, pe de altã parte.20, 21 Principalele tentative de reducere a posibilelor prejudicii provocate de site-urile despre suicid includ autoreglarea de cãtre providerii de servicii internet şi folosirea, de cãtre pãrinţi, a unui software de filtrare menit sã împiedice accesul adolescenţilor la respectivele site-uri. Principala organizaţie din Marea Britanie ce monitorizeazã conţinutul informativ al surselor de informare vehiculate prin internet, Internet Watch Foundation (http://www.iwf.org.uk/), nu supune site-urile despre suicid unor asemenea restricţii, o asemenea mãsurã urmând a fi luatã doar dacã acestea ar fi ilegale. O astfel de abordare legislativã a fost adoptatã în Australia unde, începând din 2006, este ilegalã utilizarea internetului în scopul rãspândirii ideii de sinucidere sau al furnizãrii unor detalii practice în aceastã privinţã, iar furnizorii de servicii internet din ţãri precum Japonia şi Coreea au încercat sã blocheze site-urile specifice. O altã strategie constã în a ajuta site-urile de susţinere sã aparã mai des în cadrul cãutãrilor ce folosesc termeni legaţi de sinucidere.

În mod evident se fac încercãri de a "curãţa" web-ul - de exemplu, link-urile cãtre site-ul pro-suicid Satan au fost, deseori, indisponibile. Se pare, însã, cã eforturile de excludere a unora dintre cele mai detaliate descrieri tehnice ale metodelor sunt zãdãrnicite cu uşurinţã, cãci existã site-uri ce oferã acces la fişiere aproape identice despre metodele de sinucidere, fiind suficient ca autorii lor sã dea o simplã dezminţire prin care aratã cã ei nu promoveazã suicidul. Rezultatele diferite obţinute cu cele patru motoare de cãutare aratã cã este posibil sã influenţãm rezultatele cercetãrilor. Ar putea fi mai productiv pentru furnizorii de servicii internet sã realizeze strategii de optimizare a site-urilor pentru a mãri cât mai mult şansele ca persoanele cu tendinţe suicidare sã acceseze mult mai uşor site-urile ce oferã suport, nu pe cele care le pot grãbi deciziile fatale.

Lucy Biddle research fellow, professor of epidemiology, Department of Social Medicine, University of Bristol, Bristol BS8 2PR

Jenny Donovan professor of social medicine, professor of epidemiology, Department of Social Medicine, University of Bristol, Bristol BS8 2PR

Keith Hawton professor of psychiatry, Centre for Suicide Research, University of Oxford Department of Psychiatry, Warneford Hospital, Oxford OX3 7JX

Navneet Kapur reader in psychiatry, Centre for Suicide Prevention, University of Manchester, ManchesterM13 9PL

David Gunnell professor of epidemiology, Department of Social Medicine, University of Bristol, BristolBS8 2PR

d.j.gunnell@bristol.ac.uk

  

Contribuţii: Ideea realizãrii prezentului studiu le aparţine tuturor celor cinci autori. LB s-a ocupat de navigarea pe internet; LB, DG şi JD au clasificat diferitele site-uri. LB şi DG au analizat datele şi au redactat prima variantã a articolului. Toţi autorii au contribuit la rescrierea lucrãrii. LB şi DG sunt garanţii.

Finanţare: Dr. Biddle primeşte fonduri de la Department of Health Policy Research Programme.

Conflicte de interese: Nici unul declarat.

Provenienţã şi sistem de recenzare: Articol fãrã tematicã impusã, cu recenzare externã.

1. Phillips D. The influence of suggestion on suicide: substantive and theoretical implications. Am Sociol Rev 1974;39: 340-54.

2 Hawton K, Williams K. Influences of the media on suicide. BMJ 2002;325:1374-5.

3 Pirkis J, Blood RW. Suicide and the media. Part I: reportage in nonfictional media. Crisis 2001;22:146-54.

4 Pirkis J, Blood RW. Suicide and the media. Part II: portrayal in fictional media. Crisis 2001;22:155-62.

5 Yip PSF, Lee DT. Charcoal-burning suicides and strategies for prevention. Crisis 2007;28:21-7.

6 Miller M, Azrael D, Hemenway D. The epidemiology of case fatality rates for suicide in the Northeast. Ann Emerg Med 2004;43:723-30.

7 Hawton K. Restriction of access to methods of suicide as a means of suicide prevention. In: Prevention and treatment of suicidal behaviour from science to practice. Oxford: Oxford University Press, 2005:279-91.

8 Becker K, Schmidt MH. Internet chat rooms and suicide. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry 2004;43:246-7.

9 Beatson S, Hosty G, Smith S. Suicide and the internet. Psychiatric Bull 2000;24:434.

10 Thompson S. The internet and its potential influence on suicide. Psychiatric Bull 1999;23:449-51.

11 Rajagopal S. Suicide pacts and the internet. BMJ 2004;329:1298-9.

12 Prior TI. Suicide methods from the internet. Am J Psychiatry 2004;161:1500-1.

13 Hansen D, Derry H, Resnick P, Richardson C. Adolescents searching for health information on the internet: an observational study. J Med Internet Res 2003;4:e25.

14 Eysenbach G, Kohler C. How do consumers search for and appraise health information on the world wide web? Qualitative study using focus groups, usability tests, and indepth interviews. BMJ 2002;324:573-7.

15 Ryan A, Wilson S, Greenfield S, Clifford S, McManus RJ, Pattison HM. Range of selftests available to buy in the United Kingdom: an internet survey. J Public Health 2006;28:370-4.

16 Gunnell D, Bennewith O, Hawton K, Simkin S, Kapur N. The epidemiology and prevention of suicide by hanging: a systematic review. Int J Epidemiol 2005;34:433-42.

17 Baume P, Cantor CH, Rolfe A. Cybersuicide: the role of interactive suicide notes on the internet. Crisis 1997;18:73-9.

18 Prasad V, Owens D. Using the internet as a source of self-help for people who selfharm. Psychiatric Bull 2001;25:222-5.

19 Biddle L, Brock A, Brookes S, Gunnell D. Suicides rates in young men in England and Wales in the 21st century: time trend study. BMJ 2008;336:539-42.

20 Mehlum L. The internet, suicide, and suicide prevention. Crisis 2000;21:186-8.

21 Mishara BL, Weisstub DN. Ethical, legal, and practical issues in the control and regulation of suicide promotion and assistance over the internet.

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Dr. Oana Darabã
Autor: