RECENZII - Evreii în prima Universitate din România. Vol. 2: Medici şi farmacişti 1881-1948.

Mircea Ciubotaru Prof. univ., filolog, specialist toponimie, Iaşi

Catalogul documentelor aflate în fondul I.M.F. de la Arhivele Naţionale, Direcţia judeţeană Iaşi, 1881-1948, Partea I şi Partea a II-a - Editura "Gr. T. Popa", U.M.F. Iaşi 2004, 882 p.

 

Acest nou volum, editat pentru a marca aniversarea a 125 de ani de învăţământ medical superior ieşean, este a treia apariţie, într-un timp extrem de scurt, dintr-o serie documentară, concretizată de cataloagele similare ca tehnică a redactării, concepţie arhivistică şi volum de informaţie, Evreii în prima Universitate din România.(1) Catalogul documentelor aflate în Fondul Rectorat de la Arhivele Naţionale, Direcţia Judeţeană Iaşi. 1860-1948, I-II, Iaşi, 2001, şi Întreprinzători evrei din Moldova. Catalogul documentelor aflate în Fondul Camerei de Comerţ şi Industrie de la Arhivele Naţionale, Direcţia Judeţeană Iaşi, 1879-1950, I-II, Iaşi, 2003, realizate de acelaşi autor şi deja epuizate, în ţară şi în străinătate (acestea pot fi citite, însă, pe orice maşină de căutare pe internet, scriind numele autorului Iancu Brauştein).

Primul fapt ce impresionează este masivitatea celor cinci tomuri apărute şi cantitatea de muncă pe care intuiţia o poate aproxima doar în cunoştinţă de cauză. Sprijinit numai tehnic şi "logistic", domnul Iancu Brauştein face cu adevărat "muncă voluntară", fiindcă demersul său cronofag şi ruinător al sănătăţii fizice are doar o răsplată morală: recunoaşterea priceperii şi preţuirea efortului. Nu am cunoştinţă de existenţa, acum şi în trecut, a unui om din afara sistemului instituţional al arhivelor (oricare ar fi ele) care să-şi fi asumat, fără vreo obligaţie profesională şi doar în limitele timpului pe care el însuşi şi l-a gestionat cu parcimonie, sarcina de-a foileta câteva mii de dosare prăfuite, de a întocmi zeci de mii de fişe şi de-a redacta, în doar câţiva ani, aceşti "monştri" tipografici, însumând peste 3 000 de pagini (corp 8) şi comunicând, în 67 125 de menţiuni documentare, o cantitate de informaţii copleşitoare. Şi această evaluare cantitativă nu circumscrie singurul şi nici cel din urmă merit.

Tema arhivistică abordată este de mare actualitate - nu în sensul unei campanii, intense şi de scurtă respiraţie -, dar şi de viitor, în perspectiva unei datorii istoriografice presante: recuperarea memoriei trecutului, pentru împlinirea altei obligaţii a contemporanilor noştri, şi anume, reconcilierea prin asumarea adevărului. Informaţia trunchiată, cu sau fără vreo intenţie, clişeele care manipulează (totdeauna cu rea ţintă!), pris-parti-urile deformatoare nu au, din perspectiva istoricului, decât un singur adversar redutabil: documentul. Aşadar, catalogul oferă o imagine globală, deocamdată, a prezenţei şi contribuţiei medicilor şi farmaciştilor evrei în istoria Universităţii ieşene. Câteva chestiuni se evidenţiază cu pregnanţă din bogatul material arhivistic rezumat aici.

Mai întâi, avem lista tuturor absolvenţilor evrei din perioada delimitată, astfel încât eventualii biografi ai unor personalităţi medicale vor avea indicii şi cote pentru dosarele ce cuprind, printre altele, date de stare civilă şi profesionale (data naşterii, studii liceale, transferuri, stagiu militar, scutiri de taxe, teze de licenţă etc.). Pentru starea generală şi valoarea de ansamblu a învăţământului la Facultatea de Medicină şi Farmacie, alte aspecte apar cu pregnanţă. Cu adevărat spectaculoasă este constatarea unui mare număr de medici şi farmacişti (666 de nume!) cu diplome obţinute la universităţi din străinătate şi echivalate la Universitatea din Iaşi, între anii 1920 şi 1937 (nr. 4278-4944, 11629-12353). Explicăm acest adevărat fenomen, care pare cel puţin neobişnuit, în comparaţie cu închiderea ulterioară a lumii universitare (şi a ţării întregi) după cortina de fier, ca efect al politicii antisemite în centrul şi apusul Europei, înainte ca ea să devină evidentă şi în România. Este posibil ca unii dintre acei medici să fi fost evrei din România, dar cei mai mulţi sunt, după nume, refugiaţi politici din Austria, Italia, Germania, Ungaria ş.a. Din alt punct de vedere, tagma medicală se vădeşte a fi cea mai "cosmopolită" dintre toate profesiunile intelectuale. Iată lista universităţilor menţionate: Toulouse, Viena, Breslau/Bratislava, Praga, Zürich, Paris, Bologna, Ličge, Lipsca, Padova, Budapesta, Gand, Graz, Lausanne, Palermo, Florenţa, Berna, Pecs, Seghedin, Brün, Nancy, Modena, Geneva, Pavia, Strasbourg, Siena, Bruxelles, Basel, Pisa, Roma, Napoli, Montpellier, Genova, Torino, Insbruck, Berlin, Bari, Balle, Tübingen, Roma, Kiel, Hamburg, Lyon şi Odesa.

Studenţii evrei, născuţi în multe târguri şi oraşe moldoveneşti, erau absolvenţi îndeosebi ai liceelor din Galaţi, Cernăuţi, Focşani, Bârlad, Bacău, Botoşani, Vaslui, Tecuci ş.a. Majoritatea covârşitoare a ieşenilor provenea de la Liceul Naţional (înainte şi imediat după primul război mondial). Un catalog din anii 1920-1 înregistrează un număr covârşitor de studenţi evrei basarabeni în anul I, mulţi şi în anii următori şi puţini în anul V de studii (nr. 3710-4263). Statistica temelor tezelor de licenţă în medicină şi chirurgie dintre anii 1887 şi 1938 (nr. 7-45, 6488-6588, 7903-8000, 9199-9284, 11480-11554, 16978-17060) evidenţiază principalele preocupări şi specializări medicale la Universitatea ieşeană, iar adeverinţele de practică a farmaciştilor stagiari în farmacii din sate, târguri şi oraşe (9642-9660 etc.) poate da o imagine de ansamblu a stării sanitare din zona de control a Universităţii (Moldova şi Basarabia).

Desigur, statisticile confesionale au semnificaţiile lor generale, care scapă analizei de detaliu. Reţin atenţia cele din anii 1924 (nr. 6629), 1923-4, 1924-5 şi 1925-6 (nr. 8912), 1926-7 şi 1927-8 (nr. 9640), 1927-8 (nr. 9394) şi 1928 (nr. 9380). Examinarea lor sumară şi comparativă relevă câteva tendinţe evidente, în afară de aceea permanentă şi normală: faţă de numărul mare al studenţilor înscrişi în anul I, numărul absolvenţilor şi al licenţiaţilor este mult redus, adesea la jumătate sau chiar mai puţin, desigur în urma abandonului, transferurilor şi exigenţelor fireşti în domeniu. Astfel, constatăm că, dacă în anul 1923, numărul studenţilor evrei de la medicină, înscrişi în anul I şi existenţi în anul II, este mult mai mare decât al studenţilor români, în anii următori, proporţiile tind să se egalizeze, în timp ce la farmacie evreii sunt aproape constant majoritari (îndeosebi la categoria studentelor), fenomen ce se accentuează până în 1928. Din această situaţie concurenţială se alimentează, desigur, reacţiile şi ideologia antisemite, atât de pregnante la Iaşi, în acei ani, la Facultatea de Medicină şi Farmacie (ca şi la Drept). De altfel, tematica rasială este copios documentată în numeroase dosare ale acestui fond.

Un litigiu important, cu motivaţie religioasă, apare începând din anii 1922-3, când se acutizează conflictul în problema cadavrelor pentru disecţie. S-a ajuns la blocarea, de către studenţii români, a sălilor de disecţie, la suspendarea cursurilor şi amânarea examenelor de anatomie, ba chiar la intervenţia armatei. O soluţie a fost segregarea: românii trebuiau să practice disecţia pe cadavrele unor creştini, iar evreii erau obligaţi să-şi procure alte cadavre. Într-o atare situaţie tensionată, profesorul C. Şumuleanu apare ca un instigator, în timp ce profesorul Vasile Răşcanu încerca să tempereze excesele şovine şi să ţină sub control situaţia (nr. 4985-4989, 5357, 5364-5369). Desigur, conflictul nu s-a stins nici în 1924 (nr. 6637), încât au trebuit decise exmatriculări şi eliminări pe timp de un an, în 1925, pentru dezordini (nr. 7857-7865). Alte dosare documentează recrudescenţa manifestărilor antisemite în anii 1929-30, cu sancţiuni severe pentru studenţi şi profesori implicaţi în tulburări (nr. 11404, 11431, 11436, 11453, 11463, 12797, 12798, 12896, 12984, 13057, 14957). După asemenea măsuri disciplinare şi chiar penale, urmau doar perioade de acalmie, întrucât conflictul răbufnea periodic (în 1933-1934, nr. 15000, 18224), cu acuzaţii reciproce de instigare (studenţii evrei erau învinuiţi de calomnie în 1933 şi de agitaţie comunistă în 1934: nr. 16968 şi 18219). În 1934, 40 de studenţi evrei nu şi-au putut susţine examenul de anatomie, lipsind cadavrele pentru disecţie (nr. 18192; chestiunea a fost reluată în anul 1939: nr. 19156), iar alţii, numeroşi, se retrag din facultate sau cer transferul la Universitatea din Bucureşti, în acelaşi an.

Situaţia evreilor din anii războiului transpare relativ puţin în documentele acestui fond, cel puţin din motivul unei rezumări foarte sumare. Constatăm doar unele restricţii în problema acordării de titluri academice sau a titularizărilor, în urma adoptării legislaţiei rasiale (nr. 20191, 2022 şi alte câteva), mai consistente fiind dosarele relative la prestarea obligatorie a unor munci de folos obştesc, de către muncitori evrei sau personal auxiliar de la Universitate (nr. 20293, 20299-20308, 20318, din anii 1943-1944).

Catalogul acesta va contribui în mod decisiv, prin informaţia nouă şi prin facilitatea sa ca instrument de lucru, la rescrierea unui important capitol din istoria Universităţii din Iaşi, demers imperios necesar în perspectiva unor noi aniversări ale instituţiei. Autorul, tenace şi motivat de succesul meritat al întreprinderii sale, va deschide, desigur, un nou şantier de lucru arhivistic, pe care am fi bucuroşi să-l vizităm din nou, la încheierea sa, cât mai curând.

Bibliografie

1 Iancu Brauştein: Evreii în prima Universitate din România. Vol. 2: Medici şi farmacişti 1881-1948.

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Autor: