Un pacient ciudat

În 1964 lucram într-un cabinet medical în sud-estul Londrei. Partenerul meu avea o fire atât de prietenoasă încât, deşi eu eram cel care acumulase mai multă experienţă şi care înfiinţase acel cabinet, pe el îl căutau cel mai des pacienţii.

Aşa că n-am fost deloc surprins să aud cum, într-o seară, o femeie în vârstă, surdă, striga din răsputeri că dorea să-l vadă. M-a mirat, însă, răspunsul dat asistentei care-i spusese cât putuse de tare că nu era tura colegului meu şi că eu dădeam consultaţii în acea zi: "Nu vreau să-l văd pe acel dr. Crown, nu-i bun de nimic."

Am fost şocat. O cunoşteam bine pe pacientă şi o vizitasem cu regularitate, de-a lungul timpului, la domiciliu, situat la o aruncătură de băţ de cabinet. Era o bătrânică simpatică şi cârcotaşă, surdă ca un toc de uşă, dar cu care am avut relaţii prieteneşti şi nu ne-am certat niciodată.

După o mulţime de comentarii, i-a strigat, până la urmă, asistentei că, deşi nu era mulţumită de serviciile mele şi mă ura, se vedea nevoită să mă consulte pentru că trebuia neapărat să discute cu un medic.

În ciuda faptului că nu cred să fi existat cineva în sala de aşteptare care să nu-i fi auzit comentariile, pacienţii schimbând care mai de care zâmbete între ei, m-am simţit obligat să mă prefac că nu auzisem nimic atunci când am rugat-o, surâzător, să poftească în cabinet. Mi-a spus, în schimb: "Vă urăsc, să ştiţi. Vreţi să ştiţi de ce? Fiindcă l-aţi ţinut în viaţă pe moşul meu, de-aia."

Abia atunci am înţeles. Sărmanul ei soţ avusese un atac de cord cu opt săptămâni înainte, iar tratamentul meu îi salvase viaţa.

An awkward patient

BMJ 2004;329:1440

Forest Hill, London
Isidore W Crown
semi-retired general practitioner

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Dr. Rodica Chirculescu
Autor: