Rezolvarea abaterilor editoriale

"Eu sunt acel editor nemernic", anunţa e-mail-ul de la Richard Smith, pe atunci editor al BMJ, e-mail adresat, în urmă cu doi ani, membrilor World Association of Medical Editors (WAME - Asociaţia Mondială a Editorilor Medicali), pe lista lor de discuţii.

Un autor căruia i-au fost încălcate drepturile a făcut o reclamaţie la comitetul de etică al WAME, la sugestia lui Smith, după ce BMJ a revenit asupra promisiunii de a publica un articol. Atunci când cazul anonim a fost pus pe lista de discuţii, opinia membrilor WAVE a fost unanimă - editorul în chestiune a greşit, iar revista trebuie să-şi onoreze angajamentul de publicare. Iar BMJ s-a conformat.

Cazul este important. Deşi de amploare diferită faţă de cazurile de conduită editorială incorectă, identificate în ultimii 10 ani,1 el poate reprezenta primul exemplu de autoreglementare efectuată de editori. Un autor a făcut o plângere, un corp de editori a răspuns şi - aşa cum au considerat acei editori - s-a făcut dreptate.

Editorii s-au bucurat, prin tradiţie, de putere, fără a avea responsabilităţi bine codificate. Ei decid ce anume se publică şi tot ei controlează drepturile autorilor la replică. Au fost făcute eforturi mari, în principal de către editori, în direcţia stabilirii comportamentului bun sau rău al autorilor şi al recenzorilor.2 Mult mai puţină atenţie s-a acordat conduitei editorilor înşişi. În timp, International Committee of Medical Journal Editors (Comitetul Internaţional al Editorilor de Reviste Medicale) a inclus ghiduri pentru editori în ale sale Uniform Requirements for BioMedical Publication,2 iar în 2001, WAME a elaborat o declaraţie cu privire la responsabilităţile editorilor.3 La începutul lunii decembrie a anului trecut, pe baza unor asemenea iniţiative, Committee on Publication Ethics (COPE - Comitetul de Etică a Publicării) a lansat un nou cod de conduită pentru editori (http://www.publicationethics.org.uk/).

Codul, iniţiat de Richard Smith şi Michael Farthing, fost editor la Gut, cuprinde un set de standarde pentru buna conduită editorială (caseta).

Codul trece, însă, responsabilităţile editoriale peste ceea ce s-ar putea denumi măsuri igienice de bază. El conferă editorilor o îndatorire nouă, cu potenţial împovărător, aceea de-a efectua controlul culpelor din cercetare. Editorii se află într-o poziţie unică şi dificilă. Ei sunt, adeseori, primii care aud despre incertitudinile legate de integritatea unui articol. Cercetătorii au posibilitatea de-a lua legătura cu revista pentru a spune că ar fi trebuit sau nu să fie incluşi printre autori. Un recenzor poate puncta faptul că un articol, sau un material foarte asemănător, a fost publicat, de aceiaşi autori, în altă parte, ori că au plagiat propria lucrare sau pe a altora, ori că autorii nu au declarat conflicte de interese importante, sau că rezultatele sunt, pur şi simplu, prea bune pentru a fi adevărate.

Editorii nu au voie să investigheze ei înşişi asemenea cazuri şi, de regulă, nici nu au la dispoziţie resursele adecvate. În consecinţă, ei ar putea fi tentaţi să adopte calea minimei rezistenţe, mai ales atunci când se fac afirmaţii în legătură cu un articol pe care îl au pe birou, dar pe care nu l-au publicat încă în revistă. Un articol publicat se află, evident, în jurisdicţia editorului, el putând fi corectat sau respins. Dar dacă acuzaţiile sunt aduse unui articol nepublicat? Decât să pornească o investigaţie cu potenţial negativ, un editor poate fi tentat, pur şi simplu, să respingă articolul din alte considerente. COPE adoptă opinia conform căreia aşa ceva este de neacceptat. Codul atrage atenţia în mod special editorilor să-şi ia în serios rolul de gardieni ai ştiinţei biomedicale şi să facă toate eforturile rezonabile pentru a se asigura că acuzaţiile, fie că privesc articole nepublicate, fie pe cele publicate, sunt corect investigate.

Sprijinirea editorilor într-un astfel de aspect dificil, dar crucial, al muncii lor este unul dintre principalele obiective ale COPE. Obiectivul este realizat prin publicarea de ghiduri şi furnizarea accesului la un forum de dezbatere în care editorii pot discuta cazuri individuale, sub rezerva anonimatului. COPE are, în prezent, 245 de reviste membre şi a audiat, de la înfiinţarea sa, în anul 1997, peste 200 de cazuri.4 Prezentarea succintă a cazurilor, împreună cu recomandările COPE, formează, la ora actuală, o arhivă unică, accesibilă publicului, pe website-ul COPE (http://www.publicationethics.org.uk/).

Un alt obiectiv major al COPE este promovarea înfiinţării, în Marea Britanie, a unei agenţii către care să poată fi trimise reclamaţiile cele mai grave, privitoare la culpa investigată. Asemenea agenţii există în Australia, Danemarca, Finlanda, Norvegia şi SUA, reflectând seriozitatea cu care ţările menţionate tratează culpa în cercetare.5 Eforturile pentru înfiinţarea unei agenţii similare în Marea Britanie au început să dea roade: universităţile, Ministerul Sănătăţii şi NHS (National Health System - Sistemul Naţional de Sănătate) conlucrează în vederea stabilirii unui plan pentru programul de integritate în cercetare. COPE speră că toate cazurile trimise către un asemenea organism vor fi tratate cu o atenţie deosebită, iar măsurile ce se impun vor fi luate rapid.

Codul - puncte esenţiale

Editorii trebuie să:

  • Asigure calitatea materialului publicat
  • Publice prezentări ale consultanţilor de specialitate şi să apeleze la instanţe superioare
  • Publice erate şi scuze dacă este necesar
  • Retragă articolele frauduloase sau eronate
  • Publice criticile îndreptăţite ale cititorilor
  • Respecte decizia de publicare dacă nu sunt identificate nereguli serioase
  • Se asigure că articolele de cercetare sunt conforme cu ghidurile de etică
  • Obţină consimţământul scris pentru publicare de la pacienţii prezentaţi în studiile de caz
  • Păstreze confidenţialitatea materialului primit
  • Separe deciziile editoriale de cele comerciale
  • Declare propriile conflicte de interese sau ale altor persoane
  • Se ocupe adecvat de reclamaţii
  • Facă toate eforturile rezonabile pentru a se asigura că reclamaţiile de culpă sunt investigate corect
  • Codul COPE nu recomandă măsuri drastice. Nu există sancţiuni pentru editorii care nu respectă codul. Am considerat că un asemenea demers ar fi fost neconstructiv şi imposibil de aplicat, deoarece COPE nu are jurisdicţie legală. Cel mult, editorii care încalcă grav codul vor fi eliminaţi de pe lista membrilor COPE. Codul furnizează, însă, un mecanism pentru cei care fac plângeri împotriva editorilor membri ai COPE. Reclamaţiile pot fi trimise de către cititori, autori, consultanţi ştiinţifici, alţi editori, dar COPE le va lua în considerare doar pe cele care vor respecta procedura de reclamare a propriilor reviste - dând membrilor un mecanism eficient de soluţionare a cazurilor nerezolvate şi dificile.

    Cele două profesii strâns legate de editarea revistelor medicale, medicina şi jurnalismul, au sisteme bine organizate pentru autoreglementare. Aceasta din urmă este, însă, un privilegiu, nu un drept. Ea aduce responsabilitatea de a stabili şi aplica standarde pentru buna practică. Codul COPE de conduită este un prim pas.

    Conflict de interese: FG este preşedintele Committee ob Publication Ethics.

    Dealing with editorial misconduct
    New code of conduct for editors is a first step in self regulation

    BMJ 2004;329:1301-2

    BMJ Publishing Group, London WC1H 9JR
    Fiona Godlee
    head of BMJ Knowledgemailto:fgodlee@bmjgroup.com

    Bibliografie

    1 Rennie D. Misconduct and journal peer review. In Godlee F, Jefferson T, eds. Peer review in health sciences. 2nd ed. London: BMJ Books, 2003.

    2 Uniform requirements for manuscripts submitted to biomedical journals: writing and editing for biomedical publication. www.icmje.org/icmje.pdf (accessed 22 Nov 2004).

    3 The responsibilities of medical editors: a statement by the World Association of Medical Editors. http://www.wame.org/wamestmt.htm (accessed 22 Nov 2004).

    4 Smith R. Misconduct in research: editors respond. BMJ 1997;315:201-2.

    5 Rennie D. An American perspective on research integrity. BMJ 1998; 316:1726-8.

    Rate this article: 
    Încă nu sunt voturi
    Bibliografie: 
    Traducere: 
    Dr. Rodica Chirculescu
    Autor: