Democratizarea consultaţiei ştiinţifice

Consiliile de consultanţă ştiinţifică din ţările din vestul Europei se confruntă din ce în ce mai des cu cereri care sunt, de obicei, rezervate sferei politice.1, 2 Iată două astfel de solicitări: asigurarea transparenţei şi participarea publică.

Deşi acestea par a fi cereri legitime, care au fost deja acceptate de guverne în majoritatea ţărilor democratice, este neclar modul în care vor fi ele adoptate sau care vor fi efectele lor asupra procesului de consultanţă. Procedurile închise sau deschise sunt, în mod convenţional, percepute în opoziţie.3, 4 Considerăm că între ele există o relaţie dialectică şi că nu se exclud mutual, aşa cum o demonstrează exemplul oferit de Health Council of the Netherlands (Consiliul de Sănătate din Olanda).

Este nevoie de mai multă transparenţă

Există multe argumente în favoarea democratizării procesului de consultanţă. Primul a fost identificat în 1937, când Gulick a afirmat că "istoria ne arată că omul de rând este un mai bun judecător al nevoilor sale pe o perioadă îndelungată de timp decât orice grup de experţi".5 Au fost prezentate argumente normative şi instrumentale.6 Argumentul normativ susţine că cetăţenii au dreptul democratic de a fi implicaţi în luarea deciziilor ce le influenţează viaţa. Argumentul instrumental, care este, probabil, cel mai important, este că excluderea cetăţenilor din procesul de consultanţă va împiedica regularizarea. Camera Lorzilor a solicitat comitetului de ştiinţă şi tehnică rezultatele prezentate în cel de-al treilea raport despre ştiinţă şi societate: "încadrarea greşită a problemei, prin excluderea aspectelor morale, sociale, etice, conduce la ostilitate."7

Rolul consiliului

Consiliul de Sănătate din Olanda informează guvernul olandez despre nivelul cunoştinţelor medicale şi acoperă o arie largă a politicilor sanitară, alimentară şi de mediu. Consiliul este alcătuit din aproximativ 200 de membri, dar lucrează pe baza unui comitet ad-hoc alcătuit şi din experţi care nu sunt membri ai consiliului. Este unul dintre cele mai influente comitete de consultanţă ştiinţifică din Olanda.8 În articolul de faţă prezentăm materiale dintr-un studiu calitativ despre impactul social al lucrărilor consiliului de consultanţă, în care am analizat zece rapoarte ale acestui for.9 Asemenea studii de caz au inclus analizarea tuturor documentelor relevante arhivate la sediul consiliului sau în alte instituţii. Am efectuat aproximativ 80 de interviuri, care au fost transcrise şi codificate. Concluziile preliminare ale studiilor de caz au fost validate în nouă sesiuni, pe grupuri de lucru.

 

Asigurarea transparenţei

Rapoartele de consultanţă ale consiliului medical au fost întotdeauna făcute publice, la fel ca şi componenţa comitetelor. Din 1997, i se mai poate solicita comitetului şi furnizarea de informaţii despre membrii săi, precum şi despre procesul de desfăşurare al întâlnirilor. Ca răspuns la solicitare, consiliul a elaborat mai multe măsuri pentru a menţine o distincţie clară între aspectele de largă audienţă şi cele confidenţiale - de exemplu, făcând publice rezumate ale stenogramelor şi menţinând secret conţinutul lor complet.

Întâlnirile comitetului sunt confidenţiale, fapt pe deplin justificat. Unul dintre secretarii consiliului a declarat: "Întotdeauna am fost foarte deschişi. Nu dorim, totuşi, ca lucrurile să fie cunoscute înainte de-a fi date publicităţii ... Este o modalitate de-a rezista influenţelor de tip lobby. Ne asigurăm, astfel, de confidenţialitatea membrilor."

Cum se descurcă consiliul cu o asemenea aparentă contradicţie? Cum poate avea el o atitudine deschisă şi, în acelaşi timp, confidenţială? Răspunsul este că împarte transparenţa în două forme: procedurală şi de conţinut.

Din punct de vedere procedural, consiliul asigură transparenţa procedurilor generale ale grupului de consultanţă. Sunt disponibile informaţii despre organizarea procedurilor de consultanţă şi referitoare la membrii comitetului de consultanţă. Deliberările din cadrul comitetului, însă, nu sunt publice. Ca şi în teatru, lucrările consiliului de consultanţă din culise pot fi analizate în funcţie de performanţa de pe scenă. Şi tot ca în teatru, activităţile din spatele scenei nu pot fi expuse fără modificarea radicală a semnificaţiei performanţei.10-12

Deşi existenţa unor "discuţii în culise" pare să contrazică noţiunea de transparenţă, este esenţială funcţionarea corpului de consultanţă ştiinţifică. Membrii comitetului de consultanţă sunt cu toţii experţi, dar au orientări diferite, ei nerăspunzând automat exigenţelor impuse de procesul de consultanţă. Socializarea experţilor şi mobilizarea diferitelor forme de expertiză sunt etape esenţiale pentru a permite colaborarea interdisciplinară din comitete şi nu pot fi efectuate în public. În plus, pentru menţinerea credibilităţii corpului de consultanţă ştiinţifică, consiliul are nevoie de unitate. Cu toate acestea, disensiunile temporale sunt esenţiale pentru dezbaterea ştiinţifică şi pentru formularea unor recomandări ştiinţifice robuste. Expunerea neînţelegerilor temporare în public ar altera comunicarea consensului. Activităţile de culise sunt, aşadar, esenţiale pentru minimalizarea politizării lucrărilor consiliului şi pentru amplificarea componentei de operare ştiinţifică.

Nu înseamnă, totuşi, că acest consiliu elaborează declaraţii ştiinţifice sigilate ermetic. Transparenţa procedurală este limitată, dar cea fundamentală este creată din activităţile publice ale consiliului. Un asemenea tip de transparenţă are ca scop implicarea cititorului în evaluarea dovezilor ştiinţifice, în furnizarea de argumente ştiinţifice şi, astfel, în formularea de concluzii asupra sfaturilor ştiinţifice. Scopul este de a-l lăsa pe cititor să urmărească etapele pe care le parcurge comitetul până la formularea concluziei finale. Ideal ar fi să i se permită consiliului să micşoreze distanţa dintre relatarea obiectivă a problemelor medicale şi aspectele sociale puse în discuţie. De exemplu, pentru consultanţă în dislexie, consiliul a identificat, iniţial, problema cu ajutorul unei definiţii descriptive a dislexiei. Ulterior, în structura narativă a raportului a fost încorporată intervenţia socială, cu ajutorul grupurilor profesionale implicate în observaţie, diagnostic şi tratament (profesori, psihologi, neurologi etc.).13 Limitarea transparenţei procedurale îi permite consiliului asigurarea transparenţei fundamentale. Faptul că informaţia nu e supusă opiniei publice nu vine, prin urmare, în contradicţie cu funcţia democratică a consiliului ci, este, mai degrabă, o condiţie necesară.

Asigurarea tipurilor de expertiză

Pentru a încorpora opiniile publicului în procedurile comitetului, consiliul subliniază diferenţa dintre expertiza ştiinţifică şi ignoranţa celor neprofesionişti. Trei tipuri de expertiză sunt identificate, aprobate şi, astfel, legalizate: fundamentală, experimentală şi consecvenţială (aceştia sunt termenii noştri).

Expertiza fundamentală este expertiza ştiinţifică, teoretică, a soluţiilor dezbătute.14 Un asemenea tip de expertiză este atribuit, de obicei, oamenilor de ştiinţă, care sunt selectaţi dintre membrii comitetului. Astfel de experţi sunt, în majoritate, profesori la universităţile olandeze, dar pot fi şi cercetători renumiţi din comunitatea ştiinţifică. Uneori, un atare tip de expertiză se realizează prin chestionarea specialiştilor.

Expertiza experimentală se bazează pe experienţa personală, cum ar fi prezenţa unei anumite afecţiuni. Consiliul atribuie o astfel de expertiză pacienţilor. Referitor la aceasta, fostul preşedinte al consiliului, Jan Sixma, declara: "Dacă le ceri unor medici să discute cu pacienţii, adesea refuză, deoarece ei ştiu totul. Acest lucru nu este adevărat. De cele mai multe ori, nu ştiu." Expertiza experimentală este realizată, în principal, prin discutarea cu reprezentanţii grupurilor. În cazuri excepţionale, este invitat să ia parte la întrunirea comitetului un membru al unei organizaţii a pacienţilor. Potenţialii reprezentanţi ai pacienţilor au, mai întâi, un interviu cu preşedintele consiliului, pentru a le valida expertiza experimentală şi a le explica rolul pe care-l vor avea în comitet.

Expertiza consecvenţială este, de asemenea, obţinută în urma consultaţiilor orale (şi, în cazuri speciale, prin consultaţii scrise) cu reprezentanţii organizaţiilor ce vor fi afectate de hotărârile luate - de exemplu, inspectoratul sanitar şi industrial sau asociaţiile pacienţilor. Principalul scop al consultaţiilor este să exploreze cunoştinţele despre potenţialele consecinţe care nu sunt citate în literatură, dar care sunt esenţiale pentru formularea unor concluzii corecte. Asemenea consultaţii sunt structurate atent; sunt evitate discuţiile dintre comitet şi invitaţi, iar aceştia din urmă sunt selectaţi cu grijă, pentru a prezenta tipul de expertiză solicitat. Invitaţii, de regulă, expun percepţia organizaţiei pe care o reprezintă asupra problemei dezbătute, iar informaţiile obţinute îi permit comitetului să-şi adapteze recomandările în funcţie de problemele cu care se confruntă în practică.

Idei principale

Consiliul de consultanţă ştiinţifică primeşte din ce în ce mai multe solicitări pentru a fi transparent şi pentru a permite participarea publică

Consiliul de consultanţă ştiinţifică trebuie să asigure nu atât transparenţa procedurală cât pe cea fundamentală

Transparenţa fundamentală presupune ca anumite părţi ale procesului de consultanţă să nu fie făcute publice

Asigurarea expertizei experimentale şi a celei consecvenţiale permite exprimarea, în procesul de consultanţă, a opiniilor celor neiniţiaţi

Concluzii

Pentru a asigura publicului o consultanţă ştiinţifică adecvată, consiliul trebuie să se detaşeze de multiplele părţi interesate, dar să li se şi adreseze, în acelaşi timp. Am dezbătut două dintre modalităţile prin care se poate realiza acest lucru. Ambele sunt esenţiale dacă dorim ca sfatul ştiinţific să deţină un rol în democraţia modernă. Dimpotrivă, asigurarea transparenţei sau simpla includere a reprezentanţilor interesaţi de procesul de consultanţă va conduce la luarea de decizii nedemocratice şi neştiinţifice.

Contribuţii şi surse: RB deţine experienţă în cercetarea soluţiilor ştiinţifice şi guvernamentale. WEB a contribuit la redactarea studiilor sociale ştiinţifice şi tehnice. RH este specializat în studierea practicilor şi tehnologiei sanitare. Ambii autorii au avut contribuţii egale la cercetarea şi documentarea pentru articol. RB a redactat prima versiune şi toţi autorii au contribuit la rescrierea articolului. RB este garantul lucrării.

Conflict de interese: Studiul care stă la baza articolului a fost finanţat de Health Council of the Netherlands.

Democratisation of scientific advice

BMJ 2004;329:1339-41

Department of Health Policy and Management, Erasmus University Medical Centre, PO Box 1738, 3000 DR Rotterdam, Netherlands
Roland Bal
assistant professormailto:r.bal@bmg.eur.nl
Faculty of Arts and Culture, University of Maastricht, PO Box 616, 6200 MD Maastricht, Netherlands
Wiebe E Bijker
professor of technology and society studies
Ruud Hendriks assistant professor of philosophy
Correspondence to: R Bal mailto:r.bal@bmg.eur.nl

Experienţa olandeză arată modalităţile prin care membrii corpului de consultanţă pot face faţă numărului tot mai mare de cereri pentru asigurarea transparenţei şi a participării persoanelor neexperimentate, fără a le fi compromisă funcţia

Bibliografie

1 Weingart P. Scientific expertise and political accountability: paradoxes of science in politics. Sci Public Policy 1999;26:151-61.

2 Jasanoff S. Harmonization: the politics of reasoning together. In: Bal R, HalffmanW, eds. The politics of chemical risk. Dordrecht: Kluwer Academic, 1998:173-94.

3 Woodhouse EJ, Nieusma DA. Democratic expertise: integrating knowledge, power, and participation. In: Hisschemöller M, Hoppe R, Dunn WN, Ravetz JR, eds. Knowledge, power, and participation in environmental policy analysis. New Brunswick: Transaction Publishers, 2001:73-95.

4 Trusnet Framework. A new perspective on risk governance. Brussels: European Commission, 2000. (Report No EUR 19150 EN.)

5 Gulick L. Notes on the theory of organization. In: Gulick L, Urwick L, eds. Papers on the science of administration. New York: Institute of Public Administration, 1937:3-13.

6 Fiorino DJ. Citizen participation and environmental risk: a survey of institutional mechanisms. Sci Technol Hum Values 1990;15:226-43.

7 House of Lords Select Committee on Science and Technology. Science and society. London: Stationery Office, 2000.

8 Fortuyn WSP. Ordening door ontvlechting. Een advies over de adviesstructuur in de volksgezondheid. Rijswijk: Ministerie van WVC, 1990.

9 Bal R, Bijker WE, Hendriks R. Paradox van wetenschappelijk gezag. Over de maatschappelijke invloed van adviezen van de Gezondheidsraad, 1985-2001. The Hague: Gezondheidsraad, 2002.

10 Goffman E. The presentation of self in everyday life. 8th ed. London: Penguin, 1990.

11 Hilgartner S. Science on stage: expert advice as public drama. Stanford, CA: Stanford University Press, 2000.

12 Hindmarsh J, Pilnick A. The tacit order of teamwork: collaboration and embodied conduct in anesthesia. Sociol Q 2002;43:139-64.

13 Gezondheidsraad. Dyslexie. Afbakening en behandeling. The Hague: Gezondheidsraad, 1995. ( Report No 1995/15.)

14 Collins HM, Evans R. The third wave of science studies: studies of expertise and experience. Soc Stud Sci 2002;32:235-96.

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Dr. Olguţa Iliescu
Autor: