Aspartamul şi efectele sale asupra sănătăţii

Populaţia europeană, care numără 375 de milioane de locuitori, consumă, anual, circa 2 000 de tone de aspartam (NutraSweet, Canderel), un îndulcitor artificial care conţine doi aminoacizi - acidul aspartic şi fenilalanina.1

Este de 180-200 de ori mai dulce decât sucroza, ceea ce înseamnă că pentru generarea aceluiaşi grad P de îndulcire ar fi nevoie de o jumătate de milion de tone de zahăr în plus. Erau, oare, oamenii chiar aşa de dornici să aibă parte de un asemenea îndulcitor şi ce impact a avut el asupra noastră? Toţi cei interesaţi să caute pe internet date despre aspartam - produs lansat în 1981, de către Monsanto, producătorul NutraSweet - vor găsi un catalog vast şi înspăimântător de relatări personale care atribuie multiple dezastre medicale acţiunii aspartamului.1 Deşi nu a avut loc nici un protest public împotriva consumului de aspartam, pe paginile web (ca, de pildă, pe www.holisticmed.com/aspartame/) au fost publicate multe articole de senzaţie. Dimpotrivă, politica de marketing a aspartamului îl înfăţişează ca pe reprezentantul unui mod sănătos de a trăi şi de-a evita obezitatea. Asemenea afirmaţii legate de riscurile şi beneficiile aspartamului sunt, oare, susţinute de dovezi?

Nu există date certe care să coreleze consumul de aspartam cu apariţia cancerului, căderea părului, depresia, demenţa, tulburările comportamentale sau oricare altă afecţiune menţionată pe internet. Agenţii precum Food Standards Agency (Agenţia pentru Standarde Alimentare), European Food Standards Authority (Autoritatea Europeană pentru Standarde Alimentare) şi Food and Drug Administration (Administraţia pentru Alimentaţie şi Medicamente) au datoria de-a monitoriza legăturile dintre consumul de alimente şi starea de sănătate a oamenilor, iar când există vreo suspiciune, ele trebuie să solicite iniţierea de cercetări suplimentare. În 1988, în cadrul European Scientific Committee on Food (Comitetul Ştiinţific European pentru Alimentaţie) a fost susţinută persuasiv siguranţa administrării aspartamului,2 dar e greu să i se demonstreze nocivitatea şi este şi mai dificil să fie convinse vocile publice ale căror opinii sunt influenţate mai mult de informaţii empirice decât de dovezi. Food Standards Agency tratează cu multă seriozitate preocupările opiniei publice şi, de aceea, a insistat ca European Scientific Committee on Food să elaboreze o nouă sinteză în care, în anul 2002, sunt analizate peste 500 de studii.

Concluzia cercetărilor clinice, biochimice şi comportamentale a fost că doza zilnică de 40 mg/kg/zi de aspartam este sigură în orice situaţie - exceptând persoanele care prezintă fenilcetonurie.3

Reprezintă, într-adevăr, consumul de aspartam o modalitate sănătoasă de viaţă şi evită el apariţia obezităţii? În majoritatea ţărilor din Europa de Vest, consumul de zahăr asigură aproximativ 10% din aportul caloric total (circa 200 kcal (837 kJ) sau 50 g zilnic).

Dacă acesta ar fi înlocuit complet cu un îndulcitor necalorigen şi nenutritiv, precum aspartamul, obezitatea ar putea fi, realmente, înlăturată - presupunând că aceste calorii n-ar fi înlocuite datorită stimulării apetitului. Consumăm anual aproape 5 grame de aspartam, echivalentul unui kilogram de sucroză care conţine 4 000 kcal (16 740 kJ) şi care ar putea duce la creşterea greutăţii cu 0,5 kg. Cu toate acestea, dovezile ce susţin că aspartamul previne creşterea în greutate şi apariţia obezităţii sunt, în general, neconcludente, 4, 5 deşi, la copii, consumul de sucuri care conţin zahăr se corelează semnificativ cu creşterea incidenţei obezităţii, iar consumul de băuturi dietetice sau de sucuri de fructe este invers asociat cu procesul de îngrăşare.6

Recomandările igieno-dietetice pentru pacienţii diabetici susţin că până la 10% din energia totală poate fi furnizată în siguranţă de consumul de glucide, dar îndulcitorii naturali ajută la evitarea creşterii în greutate.7, 8 Când este consumat ca îndulcitor, zahărul are structura chimică aidoma celui din fructe, care sunt recomandate cu atâta vehemenţă, iar atunci când este consumat în cantităţi rezonabile, chiar şi de către persoane diabetice, exercită aceleaşi efecte metabolice.8 Cele mai multe dovezi susţin că aportul de lipide este principalul factor răspunzător de apariţia obezităţii, iar unul dintre argumentele împotriva folosirii de îndulcitori sintetici în loc de zahăr face referire la faptul că dietele bogate în zahăr conţin mai puţine grăsimi.9 Întreruperea consumului de grăsimi nesaturate va aduce beneficii suplimentare, întrucât reduce riscul cardiovascular.10 Consumul unor mari cantităţi de sucroză va determina creşterea trigliceridelor sangvine, care sunt un factor cheie în apariţia sindromului metabolic şi vorbim din nou de accentuarea riscului cardiovascular. Componenta care conţine fructoză este responsabilă pentru declanşarea unor astfel de efecte periculoase.

Îndulcitorii sintetici sunt promovaţi în acţiunile de prevenire a apariţiei cariilor dentare, întrucât zahărul este principalul substrat pentru bacteriile din cavitatea bucală. Cu toate acestea, evitarea consumului de zahăr nu reduce substanţial formarea cariilor dentare în zonele în care ele au oricum o incidenţă crescută.3 Principalii factori incriminaţi sunt deficitul de fluor şi consumul de zahăr între mese. În cazurile în care copiii consumă, între mese, băuturi îndulcite sau produse dulci ce determină expunerea prelungită la efectele zahărului, pare a fi justificată înlocuirea lui cu îndulcitori sintetici. Copiii care mănâncă alimente foarte dulci dezvoltă "palat dulce", dar cei care au decis să renunţe la băuturile îndulcite s-ar putea să le prefere, ceea ce pare o soluţie mai bună.12

De ce aspartamul a fost prezentat negativ în presă şi pe numeroase site-uri de web? Monsanto a fost acuzat, în ochii publici, de furnizarea entuziastă de plante şi alimente modificate genetic. Oamenilor le displace interferenţa cu hrana, iar componentele alimentare sintetice sunt privite cu suspiciune. Totuşi, aspartamul nu conţine decât doi aminoacizi (acid aspartic şi fenilalanină). Poate prezenta el vreun risc? Fenilalanina este un aminoacid natural şi este toxic doar la pacienţii cu fenilcetonurie.

Este discutabilă prezentarea conţinutului de glucide pe etichetele cu care sunt prevăzute alimentele. În Europa este permisă utilizarea a şase îndulcitori artificiali, fiecare cu un aport zilnic acceptabil, or nu li se poate solicita consumatorilor să-şi calculeze singuri dozele cotidiene cumulative. În schimb, producătorii sunt încurajaţi să folosească amestecuri de glucide, aşa că oricui i-ar fi greu să depăşească aportul zilnic acceptabil al fiecăruia dintre îndulcitori în parte - pentru a atinge aportul zilnic acceptabil de 40 mg/kg/zi, adulţii au nevoie de cel puţin 10 căni de băutură îndulcită doar cu aspartam. Atunci când se folosesc combinaţii de îndulcitori, nici chiar consumul lor ridicat nu depăşeşte decât rareori cantitatea de 10 mg/zi. Doar un aport mai mare de 1g/zi ar determina alterarea neurotransmiţătorilor cerebrali şi apariţia convulsiilor, la maimuţe, iar studiile cu control statistic despre consumul de cantităţi mari de îndulcitori, la oameni, nu au demonstrat apariţia unor tulburări comportamentale sau a altor efecte.13, 14 Concluzia cinică este că există, probabil, prea multă "dulceaţă", dar niciodată nu este suficient de multă transparenţă, iar publicul larg ar trebui să fie protejat faţă de influenţa site-urilor de internet ce prezintă informaţii eronate.

Conflict de interese: Nici unul declarat.

Michael E J Lean, Catherine R Hankey

Aspartame and its effects on health
The sweetener has been demonized unfairly in sections of the press and several websites

BMJ 2004;329:755-6

University Department of Human Nutrition Division of Developmental Medicine, University of Glasgow, Royal Infirmary, Queen Elizabeth Building, Glasgow G31 2ER
Michael E J Lean
professormailto:mcmn1h@clinmed.gla.ac.uk
Catherine R Hankey lector

Bibliografie

1 Aspartame Information Center. http://www.aspartame.org// (accessed 28 Jul 2004).

2 European Commission. Health and Consumer Protection Directorate-General, Scientific Committee on Food. Opinion of the scientific committee on food: update on the safety of aspartame. SCF, 10 December 2002. http://europa.eu.int/comm/food/fs/sc/scf/index_en.html (accessed 17 May 2004).

3 Navia JM. Carbohydrates and dental health. Amer J Clin Nutr 1994; 59:719-27.

4 Tordoff MG, Alleva AM. Effect of drinking soda sweetened with aspartame or high fructose corn syrup on food intake and body weight. Amer J Clin Nutr 1990;51:963-9.

5 Drewnowski A. Review: intense sweeteners and energy density of foods: implications for weight control. Eur J Clin Nutr 1999;53:757-63.

6 Ludwig DS, Peterson, Gortmaker SL. Relation between consumption of sugar sweetened drinks and childhood obesity: a prospective, observational analysis. Lancet 2001;357:505-8.

7 Nutrition Sub-Committee, British Diabetic Association. Dietary recommendations for people with diabetes. An update for the 1990ĺs. J Hum Nutr Diet1991;4:393-412.

8 Diabetes and Nutrition Study Group (DNSG) of the European Association for the study of diabetes. Recommendations for the nutritional management of patients with diabetes mellitus. Eur J Clin Nutr 2000;54:353-5.

9 Bolton Smith C, Woodward M. Dietary composition and fat to sugar ratios in relation to obesity. Int J Obes 1994;18:820-8.

10 Puska P, Vartiainen E, Tuomilehto J, Salomaa V, Nissinen A. Changes in premature deaths in Finland: successful long-term prevention of cardiovascular diseases. Bull WHO 1998;76:419-2.

11 Hollenbeck CB. Dietary fructose effects on lipoprotein metabolism and risk for coronary artery disease. Am J Clin Nutr 1993;58:800s-809s.

12 Birch LL. Development of food preferences. Annu Rev Nutr 1999;19:41-62.

13 Wolraich ML, Lindgren SD, Stumbo PJ, Stegink LD, Appelbaum MI, Kiritsy MC. Effects of diets high in sucrose or aspartame on the behaviour and cognitive performance of children. N Eng J Med 1994;330:301-7.

14 Butchko HH, Stargel WW. Aspartame: scientific evaluation in the postmarketing period. Reg Toxic Pharma 2001;34:221-233

Rate this article: 
Average: 5 (1 vote)
Bibliografie: 
Traducere: 
Dr. Olguţa Iliescu
Autor: