Ghid practic pentru cercetarea prin chestionar

Pentru a obţine un răspuns adecvat la un chestionar este esenţial să vă cunoaşteţi grupul de cercetare; o altă problemă importantă o reprezintă modul de abordare a datelor obţinute

Primul pas în realizarea unei bune cercetări pe bază de chestionar este conceperea unui text adecvat.1 Cu toate acestea, nici chiar cel mai bun chestionar nu va duce la rezultatele scontate dacă nu va fi folosit corect. Articolul de faţă este axat pe modul în care trebuie efectuate faza pilot, cea de testare, fazele de distribuire şi administrare a chestionarului, ca şi modul de recuperare, analizare şi de prezentare în vederea publicării. Intenţia materialului este de-a completa îndrumările publicate cu privire la chestionarul de cercetare, ţinând cont de faptul că trei sferturi dintre ele sunt axate pe conţinut şi pe protocolul de studiu.2

 

Faza pilot

Chestionarele au tendinţa să se finalizeze printr-un eşec pentru că participanţii nu le înţeleg, nu le pot completa, se plictisesc, devin iritaţi din pricina lor sau le displace modul cum sunt prezentate.

Deşi pot da o mână de ajutor pentru verificarea scrierii, a gramaticii şi a prezentării, prietenii şi colegii nu au cum să prefigureze cu exactitate reacţiile emoţionale sau problemele de înţelegere ale altor grupuri.
Fie că vă elaboraţi propriul chestionar, fie că folosiţi un instrument existent, testaţi-l întotdeauna folosind participanţi reprezentativi pentru eşantionul dumneavoastră final. În această fază, elaborarea este limitată de timp şi se impune obţinerea aprobării comitetului de etică.
Pe durata fazei pilot, notaţi-vă în detaliu modul în care reacţionează participanţii atât la formatul general al instrumentului cât şi la întrebările specifice. Cât timp le ia oamenilor să-l completeze? Este necesar ca o întrebare să fie repetată sau explicată? Cum indică participanţii faptul că au ajuns la un răspuns? Se arată ei nelămuriţi sau surprinşi faţă de un anumit răspuns - dacă da, de ce? Întrebările scurte, trunchiate, pot atrage după sine, neintenţionat, răspunsuri scurte, trunchiate. Faza pilot oferă îndrumare cu privire la reformularea întrebărilor astfel încât să invite la un răspuns mai amplu (caseta 1).

Caseta 1: Ar trebui optat pentru preferinţa pacienţilor

Am lucrat la un studiu privind sănătatea sexuală, în care, iniţial, am planificat să prezentăm chestionarul pe computer, deoarece am citit că se presupune că oamenii "discută" mai confortabil cu un computer. Deşi aceasta părea să fie situaţia în cazul cabinetelor cu pacienţi din clasa de mijloc, am avut dificultăţi în recrutarea subiecţilor la cabinetele în care participanţii erau mai puţin familiarizaţi cu computerele. Refuzul lor nu avea legătură cu tema de cercetare, ci cu faptul că, după părerea lor, laptop-urile noastre erau obiecte pe care le-ar fi putut distruge din greşeală, care i-ar fi putut pune într-o lumină nefavorabilă sau care "alimentau" direct internetul (care, în mintea unora, era legat indisolubil de computere). Am constatat că oferirea posibilităţii de-a opta între completarea versiunii tipărite ori pe laptop a chestionarului a crescut mult rata de răspuns.

Planificarea colectării datelor

Trebuie să fiţi la curent cu legislaţia privind protecţia datelor relevante (pentru Marea Britanie vezi http://www.informationcommissioner.gov.uk/) şi să vă asiguraţi că respectaţi codurile interne de practică din instituţia dumneavoastră - de exemplu, prin obţinerea şi completarea unui formular de la funcţionarul responsabil cu protecţia datelor. Nu includeţi nume, adrese sau alte elemente de identificare în baza de date electronică, cu excepţia unui număr de participanţi introduşi într-un fişier protejat.

Faza pilot trebuie să includă planificarea şi testarea unei strategii pentru distribuirea şi recuperarea chestionarului - de exemplu, pe cine invitaţi să-l completeze (stabilirea eşantionului), cine a acceptat participarea (rata de răspuns), cine a returnat chestionare utilizabile (rata de completare), dacă şi când trebuie să trimiteţi o scrisoare de rapel. În cazul în care angajaţi cercetători pentru furnizarea şi colectarea chestionarului, este important ca aceştia să ştie exact cum să procedeze.4

Erorile administrative pot pune în pericol desfăşurarea cercetării dumneavoastră. Iată câteva exemple reale: cercetătorii au dat chestionarele altui grup de participanţi decât celui pentru care erau prevăzute (de exemplu, un chestionar adresat bărbaţilor este dat femeilor); au fost oferite instrucţiuni incomplete despre modul de completare a chestionarului (de exemplu, participanţii nu ştiau dacă să bifeze unul sau mai multe răspunsuri); s-au trimis prin poştă plicuri din care lipseau chestionarele; s-a efectuat un studiu cu peste 3 000 de participanţi, în care chestionarul a fost trimis fără a se specifica adresa de răspuns.

Administrarea chestionarului

Alegerea modului în care se administrează un chestionar se face prea frecvent pe baza convenienţei sau a costurilor (vezi tabelul A pe bmj.com). Consideraţiile ştiinţifice şi etice trebuie să includă:

  • Nevoile şi preferinţele participanţilor, care trebuie să înţeleagă ce anume li se solicită, să-şi păstreze interesul şi spiritul de cooperare pe tot parcursul completării formularului, să aibă de răspuns la întrebări adecvate, să beneficieze de o înregistrare riguroasă a răspunsurilor şi să primească sprijin corespunzător în timpul şi după completarea chestionarului

  • Calităţile şi resursele de care dispune echipa de cercetare

  • Natura studiului - de exemplu, proiecte de fezabilitate pe termen scurt, experimente clinice sau supravegheri pe scară largă.

Creşterea la maximum a ratei de răspuns

Trimiterea a sute de chestionare este o sarcină ingrată, uneori fiind greu să se acorde atenţie detaliilor minore, care se combină în vederea creşterii ratei de răspuns şi a ratei de completare. Există multe dovezi în sprijinul celei mai bune practici (caseta 2), iar investigatorii principali trebuie să se asigure că oferă personalului timpul şi resursele de care au nevoie pentru a le aplica. Cu toate acestea, trebuie să reţinem că este mai bine să colectăm mai puţine chestionare cu răspunsuri de bună calitate decât un număr mare de chestionare inexacte sau incomplete. Al treilea articol din această serie prezintă modul în care se poate creşte rata de răspuns în grupurile a căror investigare este greoaie.15

Răspunderea pentru cei care refuză participarea

Studiile de cercetare tind să se axeze pe oamenii care s-au încadrat în ele. Şi totuşi, cei care nu au participat sunt la fel de importanţi din punct de vedere ştiinţific, iar detaliile despre ei ar trebui şi ele înregistrate (nu uitaţi să cereţi aprobarea etică pentru aceasta).4, 16, 17
O modalitate de a reduce rata de refuz şi de răspunsuri incomplete este de a vă stabili, încă de la începutul cercetării, criterii stricte de excludere.

Caseta 2: Factori care au confirmat creşterea ratei de răspuns

  • Chestionarul este clar conceput şi are o prezentare simplă5
  • Se oferă participanţilor recompense sau premii pentru completare
  • Chestionarul a fost controlat şi testat cu atenţie5
  • Participanţii sunt informaţi despre studiu înainte, printr-o invitaţie personalizată7
  • Scopul studiului şi mijloacele de completare ale chestionarului sunt explicate clar8, 9
  • Este disponibil un cercetător pentru a răspunde la întrebări şi a colecta chestionarele completate10
  • Dacă se utilizează un chestionar trimis prin poştă, se include un plic timbrat cu adresa de răspuns7
  • Participantul are sentimentul că este un colaborator al studiului11
  • Întrebările sunt astfel exprimate încât suscită atenţia participanţilor11
  • Chestionarele sunt concise şi au un scop clar7, 8, 11
  • Chestionarele sunt atractive,12 ca şi cercetătorii13
  • Dacă este cazul, chestionarul este furnizat electronic14
  • De exemplu, din motive practice, multe studii exclud participanţii care nu sunt capabili să citească sau să scrie în limba în care este scris chestionarul, precum şi pe cei cu unele handicapuri fizice sau psihice care ar putea interfera cu acordarea consimţământului informat, cooperarea cu cercetătorul sau cu înţelegerea întrebărilor puse. Din ce în ce mai frecvent, însă, cercetările ce exclud sistematic grupurile cu care se colaborează greu sunt considerate a fi lipsite de etică, astfel încât s-ar putea ca, încă de la început, să aveţi nevoie, în protocolul de studiu, de strategii şi resurse suplimentare.15 Păstraţi înregistrarea tuturor participanţilor care se încadrează în diferitele categorii de excludere (vezi bmj.com).

    Colectarea datelor pentru neparticipanţi vă va permite şi ea să monitorizaţi procesul de cercetare. De exemplu, puteţi să observaţi că anumiţi cercetători par să aibă o proporţie mai mare de refuzuri din partea participanţilor, iar dacă aşa stau lucrurile, va trebui să lucraţi cu ei individual, pentru a îmbunătăţi modul în care prezintă cercetarea sau obţin consimţământul informat. În plus, dacă refuzurile de la început par să fie neobişnuit de multe, s-ar putea să fie necesară regândirea întregii abordări.10

    Introducerea, controlul şi prelucrarea datelor

    Cercetătorii începători presupun, adeseori, că odată ce au selectat, elaborat şi distribuit chestionarul, munca lor este aproape finalizată. În realitate, introducerea, controlul şi prelucrarea datelor reprezintă o mare parte din volumul de muncă. Unele principii pentru menţinerea datelor cantitative prelucrate sunt listate pe bmj.com.

    Chiar dacă baza de date este concepută de o echipă de specialişti, cercetătorii trebuie să ştie cum să introducă, să unifice, să codifice şi să salveze informaţiile, iar sistemul de operare să fie acceptat şi înţeles de către toţi. Înainte de a începe să lucraţi cu datele, obţineţi consensul pentru programul statistic pe care doriţi să-l utilizaţi (cum ar fi SPSS, Stata, EpiInfo, Excel sau Acces) şi decideţi care va fi sistemul de codificare.

    Este o practică bună introducerea datelor într-o bază de date electronică pe parcursul desfăşurării studiului, comparativ cu efortul de-a introduce o cantitate imensă la sfârşitul acestuia. În mod normal, coordonatorul de proiect trebuie să-şi asume responsabilitatea pentru coordonarea şi controlul unui asemenea proces şi să se asigure că toţi cercetătorii îşi cunosc rolul în gestionarea datelor.

    Aceasta, ca şi alte sarcini legate de coordonare consumă timp şi trebuie prevăzute în protocolul de studiu şi în buget. Includeţi introducerea datelor şi codificarea în orice studiu pilot pentru a obţine estimarea timpului necesar şi a eventualelor probleme potenţiale ce pot apărea.

    Analizarea datelor

    Este bine ca, încă din etapa de planificare a studiului, să prefiguraţi tipul de analiză necesar pentru examinarea diferitelor aspecte abordate în chestionar, ceea ce implică analiza structurii fiecărei întrebări şi posibila distribuţie a răspunsurilor (caseta 3).1 Tabelul B de pe bmj.com arată unele exemple de metode de analiză a datelor pentru diferite tipuri de răspunsuri.18, 19, w1

    Caseta 3: Surpriză supărătoare de la un chestionar simplu

    Moshe a ales să utilizeze în cercetările sale o determinare standard a stării de bine emoţional, care părea simplu de completat, iar participanţii au răspuns prompt. Când a ajuns la analizarea datelor, a descoperit că, în loc să acorde un scor direct fiecărui răspuns, aşa cum era indicat pe chestionar, trebuia creat un algoritm complicat pe computer, fapt ce l-a şocat. A găsit un statistician care să-l ajute la înregistrare şi a realizat că, pentru studiile viitoare, ar fi o idee bună să verifice în prealabil, înainte de efectuarea selecţiei, atât variabilele cât şi sistemul de acordare a scorurilor.

    Redactarea şi prezentarea

    După ce aţi terminat analiza datelor trebuie să gândiţi creator în legătură cu modul cel mai explicit şi succint de a vă formula şi prezenta observaţiile. Veţi observa, cu siguranţă, că aveţi de introdus prea multe date pentru un articol standard de revistă, o disertaţie sau un raport de cercetare, aşa că este crucial să decideţi care date trebuie introduse şi care omise. Solicitaţi consultanţă statistică de la începutul studiului. Astfel puteţi rămâne axat pe ipoteza sau întrebarea pe care o testaţi şi pe rezultatele importante ale studiului dumneavoastră (şi, prin urmare, veţi putea selecta mai uşor tabelele şi graficele pe care le veţi prezenta).

    Secţiunea metode

    Secţiunea metode trebuie să furnizeze detalii despre criteriile de excludere şi să discute implicaţiile lor pentru generalizarea datelor observate. Informaţiile cu privire la refuzuri şi la participanţii necorespunzători trebuie şi ele prezentate şi discutate, de preferat prin folosirea unei diagrame de selectare.w2 În sfârşit, menţionaţi şi justificaţi analizele statistice sau calitative utilizate.18, 19, w2

    Secţiunea rezulte

    Când compilaţi secţiunea rezultate este necesar să reveniţi la întrebarea iniţială a cercetării şi să stabiliţi datele care-i răspund. Cu alte cuvinte, asiguraţi-vă că rezultatele dumneavoastră derivă din ipoteză. Nu vă temeţi să comunicaţi rezultate nesemnificative care, în realitate, sunt, adesea, la fel de importante ca şi cele semnificative - de exemplu, dacă participanţii nu prezintă anxietate într-o situaţie particulară (caseta 4).

    Nu faceţi analiza şi raportul fiecărei întrebări din chestionar.
    Pentru grafice, alegeţi formatul vizual cel mai adecvat şi atrăgător (tabel).w3

    Caseta 4: Un rezultat neaşteptat

    Priti, specialist în hepatologie, a realizat un chestionar referitor la atitudini, la pacienţii care au efectuat transplant hepatic şi la cei care erau încă în aşteptarea unui donator. Spera să descopere că aceia care primiseră un ficat nou erau mai mulţumiţi decât cei care aşteptau găsirea unui donator. Cu toate acestea, scala pentru moral, utilizată în chestionarul ei, a arătat că grupul cu transplant nu a avut scoruri pentru moral semnificativ mai bune. Priti a avut sentimentul că merita să fie efectuate noi investigaţii cu privire la datele negative.

    Exemple ale modurilor de prezentare a datelor şi când anume trebuie folosite

      Când se folosesc Când trebuie evitate
    Tabel cu date Dacă trebuie să elaboraţi ceva simplu şi rapid, cu costuri reduse de publicare pentru reviste. Dacă doriţi ca datele să devină accesibile pentru cititorii interesaţi, în vederea unor prelucrări ulterioare Nu-l utilizaţi dacă vreţi ca modul de prezentare să fie atrăgător. Prea multe tabele pot încărca secţiunea de rezultate, riscând să fie trecute cu vederea tocmai rezultatele cu adevărat importante
    Coloane
     
    Dacă trebuie să convertiţi modificări şi diferenţe, mai ales între grupuri (de exemplu, modul în care diferă opiniile bărbaţilor şi ale femeilor asupra unui program de exerciţii pentru recuperarea pacienţilor cu atac cardiac) Dacă datele dumneavoastră sunt liniare şi fiecare problemă este legată de cea anterioară, atunci trebuie să utilizaţi un grafic liniar. Coloanele tratează datele pornind de la premisa că sunt grupuri separate, şi nu variabile continue
    Grafic de dispersie În majoritatea cazurilor, este utilizat pentru a arăta corelaţii sau regresii (de exemplu, asocierea dintre numărul de ţigarete fumate şi reducerea capacităţii pulmonare) Dacă datele dumneavoastră se bazează pe rezultate de grup sau pe sume, şi nu pe scoruri individuale
    Cerc Utilizat pentru simpla sumare a datelor, în special dacă este furnizat un număr redus de opţiuni Ca şi în cazul coloanelor, evitaţi-l dacă doriţi să prezentaţi date liniare sau relaţionale
    Grafice liniare În cazul în care punctele de pe grafic sunt legate într-o manieră logică, de regulă, în timp (de exemplu, scoruri ale calităţii vieţii şi ale determinărilor pentru starea de bine emoţional, evaluate lunar, timp de şase luni) Dacă datele dumneavoastră nu sunt legate în timp, prin repetiţie etc., este nepotrivit să sugeraţi o relaţie liniară prin prezentarea observaţiilor în acest format

    Adoptaţi formulări corespunzătoare pentru grafice şi axele lor şi includeţi titluri semnificative pentru tabele şi diagrame. Faceţi trimiteri pentru cititori la fiecare tabel sau grafic din text şi subliniaţi datele principale.

    Dacă aţi utilizat întrebări cu răspuns deschis în chestionar, nu vă sfiiţi să alegeţi citate pentru secţiunea rezultate. Este necesar să evidenţiaţi principalele teme rezultate şi să utilizaţi citatele necesare pentru a le ilustra şi a vă suplimenta datele cantitative.

    Secţiunea discuţii

    Discuţiile trebuie să se refere la secţiunea rezultate şi să sugereze semnificaţia principalelor date observate. Este necesar să menţionaţi limitele studiului, în funcţie de care vor fi prezentate discuţiile. De exemplu, dacă rata de răspuns a fost mică, s-ar putea să fie nevoie de recomandarea efectuării unor studii suplimentare care să confirme rezultatele dumneavoastră preliminare. Concluziile nu trebuie să depăşească scopul studiului - de exemplu, dacă aţi efectuat un studiu mic, local, nu sugeraţi modificări ale strategiei naţionale. Este util să luaţi în discuţie, de asemenea, orice întrebare la care participanţii au refuzat constant să răspundă sau au răspuns într-un mod neaşteptat.

    Luarea în considerare a influenţelor psihologice şi sociale

    Cercetarea cu ajutorul chestionarului (ca şi ştiinţa, în general) nu poate fi niciodată complet obiectivă. Cercetătorii şi participanţii sunt, cu toţii, fiinţe umane, cu nevoi psihologice, emoţionale şi sociale. De foarte multe ori, atunci când ne planificăm, ne desfăşurăm sau ne analizăm munca, nu reuşim să luăm în considerare factorii menţionaţi. Un chestionar are semnificaţii diferite pentru participanţi şi pentru cercetători.w4 Aceştia din urmă vor date (în perspectiva publicării de lucrări, a promovării în carieră, a recunoaşterii academice şi a obţinerii de noi venituri din burse).

    Personalul tânăr de cercetare şi administratorii, mai ales dacă sunt slab instruiţi şi supervizaţi, pot fi supuşi presiunilor, ceea ce duce, uneori, la erori esenţiale în faza pilot (de exemplu, efectuarea fazei pilot pe prieteni, în loc de grupul de control), în cea de eşantionare (de exemplu, prin selectare pe baza convenţiilor, şi nu aleatoriu) şi în cea de distribuire, colectare şi codificare a chestionarului.15

    E posibil ca personalul angajat pentru participarea la studiul prin chestionar să nu fie familiarizat cu toate obiectivele menite a-i asigura succesul şi să nu fie conştient de faptul că ascunderea ignoranţei sau a deficitelor de pregătire riscă să pericliteze întregul studiu.

    Idei principale

    Faza pilot este esenţială pentru controlul eficienţei chestionarului la nivelul grupului de studiu şi pentru identificarea problemelor administrative şi de analiză
    Metoda de administrare trebuie determinată prin consideraţii ştiinţifice şi prin intermediul costurilor
    Este necesar ca introducerea, controlul şi prelucrarea datelor să fie efectuate pe parcursul desfăşurării studiului
    Nu încercaţi să introduceţi toate rezultatele în prezentarea studiului
    Includeţi criteriile de excludere şi datele cu privire la cei care nu au răspuns

    Pe de altă parte, participanţii la cercetare pot fi motivaţi să completeze un chestionar din interes, plictiseală, din dorinţa de a-i ajuta pe alţii (adevărat în special în studiile asupra sănătăţii), datorită presiunilor, din pricina singurătăţii sau dintr-un motiv ulterior, neconştientizat ("să-l mulţumească pe medic"). Toate acestea introduc erori potenţiale în procesul de selectare şi colectare a datelor.

    Mulţumesc lui Alicia O Cathain, Trish Greenhalgh, Jill Russell, Geoff Wong, Marcia Rigby, Sara Shaw, Fraser Macfarlane şi Will Callaghan pentru utilele aprecieri asupra versiunilor anterioare ale acestui articol şi lui Gary Wood pentru sfaturile privind statistica şi analiza.

    PMB a predat, în ultimii 13 ani, despre metodele de cercetare în medicina primară, specializându-se în abordarea practică şi utilizând experienţele şi preocupările cercetătorilor şi participanţilor ca bază pentru învăţământ. Această serie de articole s-a născut ca răspuns direct la întrebările despre aspectele practice ale studiilor prin chestionar. Pentru a răspunde la întrebări, a cercetat, împreună cu Trisha Greenhalgh, o gamă largă de surse din literatura legată de cercetarea din psihologie şi din serviciile de sănătate.

    Conflict de interese: Nici unul declarat.

    Hands-on guide to questionnaire research
    Administering, analysing, and reporting your questionnaire

    Petra M Boynton

    BMJ 2004;328:1372-5
     
    Department of Primary Care and Population Sciences, University College London, London N19 5LW
    Petra M Boynton
    lecturer in health services research
    p.boynton@pcps.ucl.ac.uk

    Bibliografie

    1 Boynton PM, Greenhalgh T. Hands-on guide to questionnaire research: selecting, designing, and developing your questionnaire. BMJ 2004;328:1312-5.

    2 Wall CR, De Haven MJ, Oeffinger KC. Survey methodology for the uninitiated. J Fam Pract 2002;51:21-7.

    3 Gillham B. Developing a questionnaire (real world research). London: Continuum, 2000.

    4 Brogger J, Bakke P, Eide GE, Gulsvik A. Contribution of follow-up of nonresponders to prevalence and risk estimates: a Norwegian respiratory health survey. Am J Epidemiol 2003;157:558-66.

    5 Puleo E, Zapka J, White MJ, Mouchawar J, Somkin C, Taplin S. Caffeine, cajoling, and other strategies to maximise clinician survey response rates. Eval Health Prof 2002;25:169-84.

    6 Halpern SD, Ubel PA, Berlin JA, Asch DA. Randomized trial of $5 versus $10 monetary incentives, envelope size, and candy to increase physician response rates to mailed questionnaires. Med Care 2002;40:834-9.

    7 Edwards P, Roberts I, Clarke M, DiGuiseppi C, Pratap S, Wentz R, et al. Increasing response rates to postal questionnaires: systematic review. BMJ 2002;324:1183.

    8 Oppenheim AN. Questionnaire design, interviewing and attitude measurement. London, New York: Continuum, 1992.

    9 Sapsford R. Survey research. London: Sage, 1999.

    10 Boynton PM. The research companion: a practical guide for the social and health sciences. London: Taylor and Francis (in press).

    11 McColl E, Jacoby A, Thomas L, Soutter J, Bamford C, Steen N, et al. Design and use of questionnaires: a review of best practice applicable to surveys of health service staff and patients. Health Technol Assess 2001;5.

    12 Keeter S, Kennamer JD, Ellis JM, Green RG. Does the use of colored paper improve response rates to mail surveys? A multivariate experimental evaluation. J Soc Serv Res 2001;28:69-78.

    13 Gueguen N, Legoherel P, Jacob C. Solicitation for participation in a survey via email. Effect of live presence and physical attractiveness of the solicitor on response rate. Can J Behav Sci 2003;35:84-96.

    14 Shannon DM, Bradshaw CC. A comparison of response rate, response time, and costs of mail and electronic surveys. J Exp Educ 2002;70:179-92.

    15 Boynton PM., Wood GW, Greenhalgh T. Hands-on guide to questionnaire research: reaching beyond the white middle classes. BMJ (in press).

    16 Meadows KA, Gardiner E, Greene T, Rogers D, Russell D, Smoljanvic L. Factors affecting general practice patient response rates to postal survey of health status in England: a comparative analysis of three disease groups. J Eval Clin Prac 1998;4:243-7.

    17 Dallosso HM, Matthews RJ, McGrother CW, Clarke M, Perry SI, Shaw C, et al. An investigation into nonresponse bias in a postal survey on urinary symptoms. BJU Int 2003;91:631-6.

    18 Howitt D, Cramer D. First steps in research and statistics. London: Routledge, 2000.

    19 Richardson JTE. Handbook of qualitative research methods for psychology and the social sciences. Leicester: BPS Books, 1996.

    Rate this article: 
    Average: 5 (1 vote)
    Bibliografie: 
    Traducere: 
    Dr. Rodica Chirculescu
    Autor: