Internarea neadecvată, a pacienţilor tineri ce suferă de afecţiuni mentale, în secţii de psihiatrie pentru adulţi şi în secţii de pediatrie: studiu cu secţiune transversală, pe o perioadă de activitate de şase luni

Secţiile de psihiatrie cu paturi pentru copii şi adolescenţi au fost înfiinţate ca urmare a faptului că, de cele mai multe ori, pacienţii tineri ce prezintă afecţiuni mentale nu au beneficii prin internarea în secţiile generale de psihiatrie, din mai multe motive: necesităţile lor sunt diferite de cele ale adulţilor, personalul are nevoie de o pregătire diferită şi există dificultăţi în privinţa garantării siguranţei tinerilor pacienţi.1

Totodată, internarea tinerilor cu afecţiuni mentale în secţiile de pediatrie ridică semne de întrebare legate de siguranţă şi de competenţa personalului. Am realizat o estimare a numărului de internări neadecvate, în secţiile de psihiatrie pentru adulţi şi în cele de pediatrie, ale pacienţilor tineri ce suferă de afecţiuni mentale.

Numerele şi ratele de internare ale pacienţilor tineri cu afecţiuni mentale în secţiile de psihiatrie generală pentru adulţi şi în cele de pediatrie, din Anglia şi Ţara Galilor
 

Grup de studiu   Nr de internări pe o perioadă de studiu de şase luni Media perioadei de internare zile (variaţia intercuartilă) Rata anuală a internărilor per 100 000 de pacienţi sub 18 ani (CI 95%) Valoarea proiectată a numărului de internări (CI 95%)
Secţii de psihiatrie generală
pentru adulţi
43 12 (5 până la 28) 7.6 (5.3 până la 10.0) 955 (666 până la 1266)
Secţii de pediatrie 11 6 (2 până la 25) 1.9 (0.8 până la 3.1) 244 (103 până la 398)

Participanţi, metode şi rezultate

Am selecţionat nouă autorităţi sanitare reprezentative pentru Anglia şi Ţara Galilor, în ceea ce priveşte locaţia, numărul de persoane, deprivarea şi disponibilul de secţii de psihiatrie pentru copii şi adolescenţi (vezi tabelul pe bmj.com). Respectivele autorităţi sanitare au furnizat servicii pentru 1,13 milioane persoane cu vârste sub 18 ani, reprezentând 9% din populaţia Angliei şi Ţării Galilor (proiecţii ale recensământului din 1991, făcute în 1999).

Am identificat toate secţiile de psihiatrie pentru adulţi şi de pediatrie. Consultanţii de pediatrie generală şi pediatrii au completat un chestionar pentru fiecare dintre pacienţii eligibili (cu vârste sub 18 ani, internaţi în secţiile de psihiatrie generală şi în cele de pediatrie pentru tratamentul afecţiunilor mentale şi nu în principal pentru tratamentul medical al comportamentului autodistructiv), internaţi în perioada 1 iulie-31 decembrie 1999.

Au colaborat toate cele 31 de secţii de psihiatrie adulţi, cu 43 de internări eligibile (23 de sex masculin): cinci aveau 15 ani şi restul 16 sau 17 ani. Dintre cele 21 de secţii de pediatrie au colaborat şaisprezece, cu 11 internări eligibile (trei de sex masculin, unul cu vârsta de trei ani şi ceilalţi între 8 şi 16 ani). Tabelul prezintă numerele şi ratele proiectate ale internărilor.

Consultanţii au apreciat în ce măsură era adecvată sau nu fiecare dintre spitalizările eligibile, iar în situaţiile necorespunzătoare, au analizat motivul pentru care pacientul nu a fost internat într-o unitate cu un profil adecvat. Au fost catalogate drept "neadecvate" 26 (60%) de internări în secţiile de psihiatrie pentru adulţi şi şase (55%) la pediatrie; cele mai multe dintre ele (n=25) s-au datorat lipsei unei oferte de spitalizare adecvată, iar altele (n=12), faptului că unitatea propice nu mai avea locuri sau refuzase pacientul.

Comentarii

În conformitate cu proiecţiile noastre, un număr substanţial de pacienţi tineri ce suferă de afecţiuni mentale sunt internaţi în secţii de psihiatrie pentru adulţi (interval de încredere 955,95%, de la 666 la 1 266, anual) şi în secţii de pediatrie (de la 244,103 la 398). Mai mult de jumătate dintre internările respective se fac într-o secţie necorespunzătoare.

Cu toate că studiul nostru populaţional reprezintă 9% din persoanele cu vârste sub 18 ani, din Anglia şi Ţara Galilor, numărul de internări a fost scăzut, ceea ce impune prudenţă în privinţa extrapolărilor. Validitatea estimărilor depinde de gradul de reprezentativitate a autorităţilor sanitare selectate pentru studiu, pe care ne-am preocupat să-l asigurăm. Cinci (24%) dintre cele 21 de secţii de pediatrie eligibile nu au colaborat şi am presupus că acolo n-au existat internări eligibile; prin urmare, datele noastre reprezintă o estimare minimală.

În prezentul studiu este cuantificată utilizarea secţiilor nespecializate pentru pacienţii tineri ce suferă de afecţiuni mentale. În unităţile specializate de sănătate mentală pentru copii şi adolescenţi sunt internaţi, anual, circa 2 100 de tineri,2 astfel că peste o treime din totalul acestei categorii de pacienţi sunt spitalizaţi în secţiile de psihiatrie generală şi de pediatrie. Ei pot avea experienţe neplăcute în secţiile de psihiatrie generală.1 Nivelurile de perturbare sunt ridicate, agresiunile sunt frecvente, iar pacienţii nu se simt în siguranţă.3, 4 În secţiile de pediatrie, există temerea că adolescenţii cu un comportament dificil nu beneficiază de asistenţa unui personal pregătit corespunzător; sunt, de asemenea, rar întâlnite competenţele în domeniul sănătăţii mentale.

Rezultatele noastre evidenţiază faptul că, în Anglia şi Ţara Galilor, secţiile de psihiatrie cu paturi pentru copii şi adolescenţi nu au capacitatea optimă, ceea ce concordă cu punctele de vedere ale psihiatrilor specializaţi în îngrijirea unei asemenea categorii de pacienţi.5 Ca factori agravanţi pot fi menţionaţi distribuţia geografică inegală şi unităţile care nu acceptă internările de urgenţă.2 În cazul în care se vor face în continuare astfel de internări în secţiile de psihiatrie generală şi de pediatrie, este necesar ca unităţile ce primesc asemenea tineri vulnerabili să aibă competenţa corespunzătoare. Dacă vor fi evitate internările, va fi nevoie de noi investiţii în îngrijirea specializată a persoanelor spitalizate şi/sau de formularea unor alternative la internare.

Aducem mulţumiri personalului din unităţile participante, fără de care nu am fi putut conduce studiul. Opiniile exprimate aparţin autorilor şi nu reprezintă în mod necesar punctele de vedere ale Royal College of Psychiatrists (Colegiul Regal al Psihiatrilor) sau ale Departamentului de Sănătate.

Au contribuit: Vezi bmj.com

Conflict de interese: Nici unul declarat.

Acord etic: Studiul a fost aprobat de London Multicentre Research Ethics Committee (MREC/99/2/36).

Inappropriate admission of young people with mental disorder to adult psychiatric wards and paediatric wards: cross sectional study of six months' activity

BMJ 2004;328:867-8

Royal College of Psychiatrists' Research Unit, 6th Floor, 83 Victoria Street, London SW1H 0HW
Adrian Worrall senior research worker
Anne O'Herlihy research worker
Paul Lelliott director
Angela Scott research assistant
Helen Brook research assistant
Health Services Research Department, Institute of Psychiatry, King's College London, De Crespigny Park, London
Sube Banerjee professor of mental health and ageing
Phoenix Centre, Fulbourn Hospital, Cambridge
Tony Jaffa consultant psychiatrist
Department of Psychological Medicine, Great Ormond Street Hospital for Children, London
Peter Hill
professor
Correspondence to: A Worrall aworrall@cru.rcpsych.ac.uk

Bibliografie

1 Scott D, McGilloway S, Donnelly M. Young people's experience of adult in-patient psychiatric care: a Northern Ireland case study. Mental Health and Learning Disabilities Care 2001;4:305-8.

2 O'Herlihy A,Worrall A, Banerjee S, Jaffa T, Hill P, Mears A, et al. National in-patient child and adolescent psychiatry study (NICAPS). Report submitted to the Department of Health, 2001. http://www.rcpsych.ac.uk/cru/%20complete/nicaps.htm (accessed 18 Mar 2004).

3 Barker S. Environmentally unfriendly: patients' views of conditions on psychiatric wards. London: MIND, 2000.

4 MILMIS Project Group. Monitoring inner London mental illness services. Psychiatr Bull R Coll Psychiatr 1995;19:276-80.

5 Worrall A,O'Herlihy A. Psychiatrists' views of in-patient child and adolescent mental health services: a survey of members of the child and adolescent faculty of the Royal College of Psychiatrists. Psychiatr Bull R Coll Psychiatr 2001;25:219-22.

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Irina Tănăsescu
Autor: