Recrutarea medicilor din ţările sărace: marele furt de creiere?

În ţările în curs de dezvoltare, un impediment important în calea asigurării sănătăţii populaţiei îl constituie deficitul de medici şi de asistente medicale. Poate NHS să justifice programele de recrutare a personalului medical din ţările respective?

Există un decalaj enorm, în privinţa personalului medical, între Marea Britanie şi India. Pentru toţi cei un miliard de locuitori ai Indiei, nu există decât sub 3 000 de psihiatri, adică de 27 de ori mai puţin decât în Marea Britanie, unde un psihiatru deserveşte 9 000 de oameni.1 În pofida acestei inegalităţi, NHS a lansat un program de recrutare a psihiatrilor şi a medicilor cu alte specialităţi, din India şi din alte ţări în curs de dezvoltare. Dacă nu va fi corelat explicit cu măsuri care să favorizeze revenirea medicilor în ţările în curs de dezvoltare, programul va accentua exportul de inteligenţă şi inegalităţile din sistemul sanitar global.

Oportunităţi sau oportunism?

Programele de recrutare a personalului din străinătate sunt considerate a fi în principal o oportunitate pentru medici de a veni în contact cu unul dintre cele mai bune sisteme de îngrijire a sănătăţii din lume. Este, însă, evident că NHS încearcă să completeze posturile din specialităţile în care există deficit de personal. Cu toate că materialul promoţional pentru noul program de colaborare internaţională al NHS notifică deficitul de personal, sunt ignorate dificultăţile pe care le au de întâmpinat medicii la revenirea în ţara de origine. Experienţa programelor precedente, cum ar fi cel de perfecţionare pentru medicii din străinătate, sugerează că sunt puţini doctorii care revin în ţara natală. Într-adevăr, când am terminat perfecţionarea în psihiatrie, în Marea Britanie, în 1992, am constatat că nu aveam decât foarte puţine căi care-mi puteau facilita întoarcerea în India.2 Întreaga mea activitate din ultimul deceniu, desfăşurată în ţările în curs de dezvoltare, s-a bazat pe finanţare din fonduri de cercetare, în principal de la Wellcome Trust.

În aşteptarea tratamentului: în India, deficitul de personal medical este un obstacol important în calea sănătăţii

Programul de colaborare internaţională al NHS

În timp ce programele anterioare recrutau medici tineri, programul recent al NHS include specialişti de marcă, ceea ce reflectă modificarea solicitărilor NHS. Prin programul de colaborare internaţională, psihiatrii, oncologii, radiologii, histopatologii, anesteziştii specializaţi în operaţii pe cord şi chirurgii toracici sunt invitaţi să lucreze în Marea Britanie timp de până la doi ani. Medicii vor fi plătiţi cu salariu de consultant, oferindu-li-se până la 46 000 lire sterline pentru mutare şi cazare.3 Cu toate că materialele disponibile nu specifică numărul de specialişti ce urmează a primi aprobări, au existat, într-o prima etapă, peste 400 de cereri, psihiatrii fiind cei mai solicitaţi.3 Materialul promoţional include o scrisoare semnată de primul ministru britanic, care îi invită pe medici să profite de noile oportunităţi, oferite ca rezultat al unui "program dinamic de dezvoltare" al NHS.

Recrutarea este promovată prin utilizarea avantajelor oferite de NHS, net superioare condiţiilor puse la dispoziţie de angajatorii din ţările în curs de dezvoltare. Codul de practică pentru recrutarea internaţională statuează explicit că "nu vor exista reclame ale NHS în ţările în curs de dezvoltare dacă acestea nu au invitat Marea Britanie să-şi susţină programul de recrutare" şi că recrutarea "va constitui o parte din acordul interguvernamental de colaborare... încurajându-se schimbul de personal, de informaţii medicale şi de ghiduri de practică."5 Materialul promoţional pentru program nu indică dacă au fost întrunite condiţiile respective.4

În afara efectelor sale imediate, programul privind resursele umane în ţările în curs de dezvoltare poate perpetua, timp de câteva generaţii, inegalităţile globale în privinţa sănătăţii. Să presupunem, de exemplu, că o ţară trebuie să importe medici expatriaţi utilizând schimbul extern redus. Majoritatea medicilor din ţările în curs de dezvoltare au fost instruiţi în universităţi cu finanţare publică. Costul instruirii este suportat de ţara săracă, iar cea bogată culege roadele. Practic, oamenii din ţările sărace plătesc pentru îngrijirea sănătăţii celor care trăiesc în ţări mai bogate.

Esenţa afluxului de inteligenţă

Oportunitatea de a lucra în diferite societăţi reprezintă o experienţă bogată, cu beneficii care depăşesc aspectul câştigului financiar. Nu este cazul să creăm noi bariere pentru migrarea oamenilor între ţări. Este necesară, însă, recunoaşterea faptului că instituţiile din ţările dezvoltate au obligaţia etică de-a facilita întoarcerea specialiştilor în ţările în curs de dezvoltare (caseta).

Instituţiile din ţările dezvoltate trebuie să colaboreze cu cele din statele în curs de dezvoltare pentru a facilita crearea unui mediu atractiv de lucru pentru medicii care se întorc. Un rol important în acest proces îl deţin medicii din ţările în curs de dezvoltare care pleacă în străinătate pentru stagii de perfecţionare sau ca să lucreze.

Oportunitatea de-a alege ţara unde trăim şi lucrăm este rezultatul posibilităţilor de care dispunem în ţara de origine. Medicii care pleacă să lucreze în străinătate trebuie să caute modalităţi de a-şi împărtăşi experienţa şi resursele - de exemplu, prin crearea unui parteneriat între instituţiile noi în care lucrează şi cele în care au fost instruiţi.

Necesarul pentru recrutarea etică din străinătate
 
  • Programe de instruire flexibile, care să permită medicilor din ţările dezvoltate să lucreze în ţările în curs de dezvoltare
  • Parteneriate pe termen lung, financiare şi de instruire, pentru îmbunătăţirea infrastructurii pentru cercetare, practică clinică şi învăţământ, în instituţiile din ţările în curs de dezvoltare
  • Fonduri care să permită asigurarea unei baze temeinice a vieţii profesionale şi personale pentru medicii reveniţi în ţara de origine
  • Controlul rezultatelor programelor de instruire a medicilor din străinătate, din punct de vedere al proporţiei de medici care se întorc acasă
  • Instituţiile din ţările în curs de dezvoltare trebuie să înţeleagă că medicii nu pleacă numai pentru câştiguri materiale, ci şi pentru a scăpa de ierarhii sufocante şi de birocraţie. În India, de pildă, doctorii care doresc să participe la întruniri ştiinţifice trebuie să obţină, adeseori, un certificat "fără obiecţii" din partea instituţiei.

    Promovările se fac mai degrabă în funcţie de vechime decât pe baza realizărilor şi competenţelor academice. Instituţiile trebuie să se reformeze pentru a permite un mediu profesional atractiv, stimulator - de exemplu, prin reducerea încărcării clinice de rutină şi prin furnizarea de căi alternative pentru promovare, onorarii şi oportunităţi de instruire.

    În ultimul rând, toate părţile implicate trebuie să redefinească obligaţiile şi responsabilităţile instituţiilor din ţările bogate şi din cele în curs de dezvoltare. Dacă nu se vor rezolva de urgenţă aceste probleme, afluxul de creiere va continua să alimenteze uriaşele inegalităţi din sectorul medical global.

    Idei principale

    Ţările în curs de dezvoltare au, raportat la populaţie, mai puţini medici decât statele dezvoltate
     
    Programele de recrutare a medicilor din ţările în curs de dezvoltare riscă să destabilizeze fragilele sisteme sanitare locale

    Munca şi instruirea într-o altă ţară oferă o experienţă valoroasă

    Parteneriatul dintre instituţiile din ţările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare sunt necesare pentru a-i încuraja pe medici să revină în ţara de origine

    Instituţiile din ţările dezvoltate trebuie să se reformeze pentru a furniza un mediu profesional mai atractiv

    Îi mulţumesc lui Gauri Divan pentru titlul acestui articol.

    Au contribuit: V Patel psihiatru, originar din India, care lucrează, în prezent, într-un domeniu al psihiatriei legat de sănătatea publică din India, în calitate de cercetătot dintr-o instituţie britanică, finanţat exclusiv de o agenţie din Marea Britanie.

    Conflict de interese: Nici unul declarat.

    Recruiting doctors from poor countries: the great brain robbery?

    BMJ 2003;327:926-8

    London School of Hygiene and Tropical Medicine, London WC1E 7HT
    Vikram Patel senior lecturer
    Correspondence to: V Patel, Sangath Centre, 841/1 Alto Porvorim, Goa 403521, India vikpat_goa@sancharnet.in

    Bibliografie

    1 World Health Organization. Atlas country profiles of mental health resources. Geneva:WHO, 2001.

    2 Patel V, Araya R. Trained overseas, unable to return home: plight of doctors from developing countries. Lancet 1992;339:110-1.

    3 Goldberg D. The NHS international fellowship scheme for consultant psychiatrists. Newsletter of the Faculty of General and Community Psychiatry 2003;6:5-6.

    4 National Health Service Careers. Opportunities for doctors in England: NHS international fellowship scheme, 2002. www.nhs.uk/fellowships (accessed 22 Aug 2003).

    5 Department of Health. Code of practice for NHS employers involved in the international recruitment of health care professionals. London: DoH, 2001. www.doh.gov.uk/international-recruitment/codeofpract.pdf (accessed 22 Aug 2003).

    Rate this article: 
    Încă nu sunt voturi
    Bibliografie: 
    Traducere: 
    Dr. Rodica Chirculescu
    Autor: