Bariere în comunicarea cu bolnavii suferinzi de boala canceroasă

Este aproape unanim recunoscut faptul că, în societatea contemporană, pacientul are dreptul la adevăr şi informaţii. Acest drept (etic, moral şi legal) este legiferat şi în România, prin Legea drepturilor bolnavilor, din februarie 2003.

Deşi obţinerea consimţământului informat pentru efectuarea tratamentului impune comunicarea diagnosticului şi prognosticului bolnavilor cu cancer, în realitate, cadrele medicale invocă o serie de motive pentru a evita un asemenea subiect.1

Care sunt principalele bariere în comunicarea cu bolnavul care suferă de cancer ?

1. Lipsa de timp este motivul cel mai des invocat.

Răspuns: Dacă am 30 de consultaţii pe zi, nu am timp să-l pregătesc pe bolnav pentru a-i comunica adevărul - adică are cancer!

2. Lipsa de experienţă şi necunoaşterea tehnicilor de comunicare a veştilor proaste. Astfel de tehnici există (în patru sau în şase trepte, cu descrierea amănunţită a tuturor etapelor, începând de la salutul adresat bolnavului).

3. Teama de reacţiile pacientului la aflarea adevărului (şoc, furie, plâns) şi, mai ales, cum răspunde medicul acestor manifestări. De exemplu, dacă pacientul plânge, este recomandabil să-l încurajezi să-şi manifeste astfel emoţiile. De asemenea, este important ca, atunci când află adevărul despre boală, pacientul să fie însoţit de un membru al familiei sau de un prieten.

4. Teama de-a fi acuzat de familie sau colegi că provoci supărare sau plâns bolnavului.2 La acest subiect este bine de ştiut că boala canceroasă în sine este cauzatoare de suferinţă, şi nu interviul cu privire la comunicarea diagnosticului. În acest sens, fiecare medic care comunică diagnosticul de cancer trebuie să ştie că "aducătorului de veşti proaste i se taie capul", deci şi bolnavul s-ar putea supăra pe el, nu numai familia sau colegii. Revolta este, însă, trecătoare (săptămâni, luni), după care intervine resemnarea (o anumită obişnuinţă cu situaţia) şi se poate continua comunicarea, punându-se accentul pe ceea ce este de făcut într-o atare situaţie. Ambiguitatea, răspunsurile ocolite, minciuna în sine constituie o sursă de stres şi supărare.

5. Teama că bolnavul îşi pierde speranţa de viaţă se invocă destul de des ca motiv de ocolire a adevărului.3 Prin comunicarea diagnosticului de cancer, bolnavul rămâne conectat la realitate, îşi menţine speranţele prin tratament, prin îngrijire. Nu se oferă speranţe false sau optimism nerealist, care sunt neadevăruri.

Chiar dacă bolnavul aşteaptă ca medicul să-i spună că se va vindeca, nu vom oferi o asemenea informaţie dacă boala este incurabilă. Îi punem la dispoziţie cunoştinţele noastre, sfaturile, sprijinul, dar nu exagerăm în a considera că noi, medicii, avem puteri divine.

6. Teama medicilor de a-şi manifesta propriile emoţii (panică, supărare) sau chiar sentimentul de frustrare ori neputinţă, mai ales în perioada premergătoare morţii, când tratamentele nu mai dau rezultate.5 Moartea este cel mai mare insucces al medicilor, pentru că, deseori, subiectul este considerat tabu. Evenimentul poate fi amânat, dar niciodată ocolit. La întrebarea unui bolnav "Am să mor?" e firesc să răspundem "da", pentru că toată lumea moare odată. Ceea ce nu ştim este "când" şi "cum".

7. Barierele psihologice din partea medicului: teama de exprimare a emoţiilor, de răspuns la emoţii, teama de-a nu răni, teama de-a fi acuzat, teama de schimbare şi, mai ales, teama de-a nu putea răspunde sau rezolva problemele bolnavului ori ale familiei acestuia. Orice ezitare sau nesiguranţă în atitudinea medicului îl determină pe pacient să apeleze la terapii alternative (ceaiuri, regimuri speciale etc.) care sunt costisitoare şi nu aduc beneficii celui suferind.

8. Pentru majoritatea medicilor, o barieră greu de trecut este şi familia bolnavului care insistă să ascundem adevărul, să nu-l afle cumva, motivând că ei cunosc mai bine psihicul şi comportamentul celui drag şi mai bine să nu ştie ce are. Redăm, mai jos, un exemplu concret.

Soţia: Nu cumva să-i spuneţi soţului meu ce are, că va fi şocat şi să nu facă vreun gest necugetat.

Doctorul: Vă rog să intraţi în cabinetul meu împreună cu soţul.

După ce au intrat amândoi, medicul se adresează pacientului, întrebându-l: Ce ştiţi despre boala dumneavoastră ? De ce v-au trimis la Oncologie ?

Pacientul: Eu am cancer sub limbă şi m-au trimis la dumneavoastră să-mi faceţi perfuzii.

Soţia a albit la faţă, aproape să leşine.

După terminarea discuţiei, au ieşit amândoi zâmbind şi oarecum liniştiţi că acum pot comunica deschis şi între ei, fără teama că celălalt nu ştie şi ar putea să-l supere.

Cu toate barierele menţionate, responsabilitatea primordială a comunicării veştilor proaste, în cazul bolilor ce ameninţă viaţa, îi revine medicului. Sunt fireşti reacţiile bolnavului - de supărare, revoltă, incertitudine - la aflarea diagnosticului. Asemenea manifestări pot fi mai atenuate dacă cel care comunică diagnosticul o face cu tact şi înţelepciune, pas cu pas, cu empatie.

Disciplina de Oncologie din cadrul UMF Tg. Mureş s-a preocupat de problemele de comunicare ale medicilor cu bolnavii de cancer, având în vedere legiferarea dreptului bolnavului la adevăr.6 În acest sens, au fost chestionaţi 51 de medici, dintre care 38 erau medici de familie, iar ceilalţi internişti, endocrinologi, psihiatri, cu experienţă diferită în asistenţa medicală, 50% având vechime în muncă între 11 şi 30 de ani. S-a utilizat un chestionar modificat al grupului multidisciplinar de tanatologie din Ungaria.7

Dintre cele 18 întrebări adresate medicilor au fost selecţionate şase (cele mai sugestive pentru subiectul tratat), cu răspunsurile aferente.

Întrebarea 1. Relaţia dumneavoastră cu bolnavul de cancer este la fel ca şi cu ceilalţi bolnavi ?

Răspuns Nr. %
Da 17 33
Nu 18 36
Variază 16 31

Se observă că numai 1/3 dintre cei chestionaţi nu fac diferenţa între un bolnav cu cancer şi un pacient cu alt diagnostic

Întrebarea 2. Consideraţi necesară informarea bolnavului despre:

  da

nu

 variază

  Nr. % Nr. % Nr. %
Natura şi riscul metodelor diagnostice şi terapeutice  46 90% 0  0 5  10%

Diagnostic

 28 55% 0 0 23 45%
Prognostic 20 39%  0 0 27 53%

Moarte apropiată

11 22% 0 0 23 53%

Se observă că 90% dintre medici comunică bolnavului metode de diagnostic şi de tratament, 55% abordează problema diagnosticului şi numai 22% discută despre apropierea morţii.

Întrebarea 3. Consideraţi necesară informarea familiei bolnavului despre :

  da

nu

 variază

  Nr. % Nr. % Nr. %
Natura şi riscul metodelor diagnostice şi terapeutice 51 98% 0  0 1  2%

Diagnostic

49 91% 0 0 2 4%
Prognostic 46 88%  0 0 5 10%

Moarte apropiată

45 87% 0 0 6 12%

Din tabelul de mai sus reiese că majoritatea medicilor consideră necesară informarea familiei bolnavului.

Întrebarea 4. Care sunt etapele care vă afectează personal în cursul relaţiei dumneavoastră cu bolnavul ?

  da

nu

 nu a răspuns

  Nr. % Nr. % Nr. %
Anamneza 10 20% 41 80% 0  0

Examenul obiectiv

 10 20% 41 80%  0 0
Comunicarea informaţiilor legate de diagnostic şi prognostic 43 84%  8 16% 0 0
Comunicarea morţii apropiate 36 71% 13 25%  2 4%
Probleme psihosociale ale bolnavului 35 67% 15 29%  1 2%
Să asistaţi la moartea bolnavului 24  47% 23 47% 4 8%

După cum reiese din răspunsuri, cea mai dificilă problemă a medicilor (84%) este comunicarea diagnosticului şi prognosticului unui bolnav de cancer.

Întrebarea 5. Care sunt factorii legaţi de dumneavoastră (medic) care ajută sau îngreuiază comunicarea cu bolnavul ?

  ajută

îngreunează

 variaza

 nu a răspuns

  Nr. % Nr. % Nr. % Nr. %

Experienţa proprie

39  76%  2 4%  6 12% 4  8%

Cunoaşterea de sine

39 76% 1 2% 4 8% 7 14%

Experienţe în familie

30 62% 4 8% 10 20% 7 14%

Credinţa în Dumnezeu

34 68% 3 6% 9 18% 5 10%

Propria frică de suferinţă

9 18% 17 35% 14 29%  11 22%
Propria frică de moarte 9 18%  18 36%  11 22% 13 25%
Frica de reactia bolnavului 4 8% 25 48% 14 27% 8 16%

Temerile medicului privind comunicarea cu bolnavul sunt, în ordine descrescătoare, frica de reacţia bolnavului (48%), frica de propria moarte (36%), propria frică de suferinţă (35%).

Întrebarea 6. Care sunt factorii importanţi, legaţi de bolnav, care ajută sau îngreuiază comunicarea ?

  ajută

îngreunează

 variaza

 nu a răspuns

  Nr. % Nr. % Nr. % Nr. %

Credinţa în Dumnezeu

40  78% 0 0 6 12%  5 10%

Cunoştinţele medicale ale bolnavului

16 31% 11 22% 15 29% 9 18%
Suportul psihosocial al familiei 45 88%  0 0 3 6% 3  6%
Relaţia personală cu bolnavul 39 76% 3 6%  5 10%  4 8%

Medicii consideră că este mai uşor de comunicat cu bolnavii: care beneficiază de suportul psihosocial al familiei (88%), care cred în Dumnezeu (78%) şi cu bolnavii pe care îi cunosc de mai multă vreme (74%).

Concluzii

Experienţa proprie şi în familie este modul actual de-a învăţa comunicarea cu bolnavul incurabil

Implicarea personală în relaţia cu bolnavul ce suferă de o boală incurabilă solicită emoţional medicul

În practica medicală curentă este frecvent întâlnită comunicarea diagnosticului şi prognosticului în primul rând familiei

Majoritatea medicilor doresc cursuri de perfecţionare în comunicare, acţiuni în grupuri de autocunoaştere şi supervizare profesională, considerând important suportul mental.4

UMF Tg. Mureş Disciplina Oncologie
Conf. dr. Romanţa Lupşa
Dr. Gagyi Orsolya Berta

Bibliografie

1. Nayak M. Why doctors do not tell truth in cancer care? International Journal of Cancer 2002;supl. 13:302.

2. Tureman Ian. Care patient relatives justify colluding with healthcare staff. European Journal Of Palliative Care 2000;7:6.

3. Bognar Tamas, Kolosai Nedda, Hegedus Katalin, Pilling Janos. Kellene, aki megfogna a haldoklo kezet! Orvosokkal keszult melyinteryuk elemzese a haldoklogondozas nehezsegeirol. Lege Artis Medicinae 2001;11(2):154-62.

4. Hegedus Katalin. A haldoklo beteget kisero szemelyzet mentalhigieneja. A kieges es a psihes terhek csokkentesenek lehetosegei. Lege Artis Medicinae 2000;10(5):448-52.

5. Hegedus Katalin. Apolok es medikusok halallal es haldoklassal kapscolatos attitudje. Lege Artis Medicine 2001;11 (6-7): 492-9.

6. Legea Drepturilor Pacientului nr. 46 din 21.01.2003 din Monitorul Oficial al României nr. VIII.2.2.51/29.01.2003.

7. Gagyi Orsolya Berta. Comunicarea diagnosticului cu bolnavul incurabil: tabu sau necessitate. Lucrare de diplomă 2003 UMF Tg. Mureş, Disciplina Oncologie. Coord. şt. conf. dr. Romanţa Lupşa.

Rate this article: 
Average: 5 (1 vote)
Bibliografie: 
Traducere: 
Autor: