Fragmente din "Scheme optime de tratament" Bulimia nervoasă

Descriere

Bulimia nervoasă reprezintă o tulburare de alimentaţie care afectează femeile într-o proporţie de 9-10 ori mai mare decât bărbaţii. Prezintă trei trăsături de bază:

  • preocupare excesivă faţă de greutatea corporală şi aspectul fizic

  • episoade recurente de mâncat copios, în timpul cărora pacientul consumă cantităţi importante de alimente într-o perioadă bine definită de timp - de obicei, mai puţin de două ore)

  • eforturi compensatorii necorespunzătoare pentru evitarea creşterii în greutate, incluzând autoinducerea vomei, postul alimentar, exerciţiile fizice intense, folosirea abuzivă a laxativelor şi diureticelor.

Afecţiunea se caracterizează prin incapacitatea pacienţilor de-a controla consumul alimentar fără măsură. Complicaţiile medicale sunt datorate tulburărilor de comportament declanşate de necesitatea reducerii greutăţii corporale, în special vomitarea şi administrarea necorespunzătoare a laxativelor. Frecvenţa unor asemenea manifestări este, în medie, de cel puţin două ori pe săptămână, timp de trei luni. Este posibil ca episoadele să apară spontan sau să fie planificate, fiind declanşate de stres, de senzaţia intensă de foame sau de disforie. Pacienţii au, de obicei, greutatea corporală în limite normale.

Tratament

Numărul celor care solicită ajutorul medicului este foarte mic, în ciuda existenţei diferitelor scheme terapeutice eficiente. Conform rezultatelor unui studiu recent, urmează un tratament adecvat doar una din 10 persoane afectate de bulimie nervoasă.1

Tratamente care au şansa să dea rezultate

Antidepresivele

Administrarea de antidepresive poate reduce consumul alimentar copios şi utilizarea laxativelor, îmbunătăţind simptomatologia depresivă şi atitudinea faţă de alimente. Nu există suficiente dovezi despre durata efectelor benefice şi nici comparaţii între acţiunile diferitelor clase de antidepresive. În tratamentul bulimiei nervoase, deşi antidepresivele şi terapia cognitivă comportamentală sunt la fel de eficiente, rata de renunţare este mai mare în cazul primei categorii, probabil datorită efectelor adverse. Mai multe informaţii despre dozele medicamentoase se găsesc pe pagina de web www.besttreatments.org/bulimianervosa.

Terapia cognitivă comportamentală

La fel ca şi administrarea de antidepresive, terapia cognitivă comportamentală poate reduce mâncatul copios şi utilizarea laxativelor, diminuând simptomatologia depresivă şi atitudinea faţă de alimente. Este preferată în situaţiile în care pacienţii sunt susceptibili sau dacă dorim să evităm efectele adverse medicamentoase. Terapia cognitivă comportamentală şi alte metode psihoterapeutice sunt aproximativ la fel de eficiente în reducerea mâncatului fără măsură. Cu toate acestea, terapia cognitivă comportamentală îmbunătăţeşte mai mult scorul de cuantificare a depresiei. Sunt dovedite efectele ei pe termen lung în tratamentul bulimiei, dar nu există suficiente informaţii despre rolul jucat de caracteristicile pacienţilor în influenţarea răspunsului terapeutic.

Administrarea antidepresivelor asociată psihoterapiei

Ratele de remisie a unora dintre simptome (nu a tuturor) sunt mai mari atunci când antidepresivele şi psihoterapia sunt administrate în asociere decât separat. Probabilitatea renunţării la tratament este mai mare la pacienţii care urmează terapia asociată sau cu antidepresive decât la cei care fac exclusiv psihoterapie. Unele studii controlate, care au evaluat tratamentul cu antidepresive asociat psihoterapiei, au exclus pacienţii ce prezentau comorbidităţi severe, precum depresia şi abuzul medicamentos, deşi acestea sunt frecvent întâlnite la cei ce suferă de bulimie.

Alte metode de psihoterapie

În cazul pacienţilor la care s-au utilizat alte metode de psihoterapie, precum terapia interpersonală şi terapia comportamentală dialectică (vezi definiţiile la adresa www.besttreatment.org/ bulimiamervosa), s-au obţinut rezultate mai bune decât la cei din lotul de control (aflaţi pe lista de aşteptare pentru iniţierea tratamentului), în ceea ce priveşte consumul alimentar copios şi celelalte simptome prezente în bulimie. Studiile controlate despre metodele psihoterapeutice, şi-aşa puţine, au fost limitate de dimensiunea redusă a loturilor şi de imposibilitatea testării în orb. Rămâne neclar care dintre nenumăratele metode terapeutice este cea mai eficientă.

Tratament de întreţinere cu antidepresive

Tratamente în curs de evaluare

Nu există dovezi suficiente despre administrarea antidepresivelor ca tratament de întreţinere. Două studii statistice, cu lot populaţional redus (număr total de pacienţi 18), au demonstrat că administrarea de întreţinere a antidepresivelor triciclice nu are efecte mai bune decât placebo.

Antidepresive noi

Nu au fost efectuate studii statistice despre efectele antidepresivelor noi, de tipul mirtazapinei, reboxetinei şi venlafaxinei, în tratamentul bulimiei nervoase.

Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei, alţii decât fluoxetina

Singurul inhibitor selectiv al recaptării serotoninei, care s-a dovedit a fi eficient în tratamentul bulimiei, este fluoxetina.

Au contribuit: Acest fragment este disponibil pe www.bmj.com. Celelalte informaţii de pe site-ul "Best Treatments" sunt, în prezent, disponibile doar medicilor şi pacienţilor din SUA care sunt membri ai United Healthcare Group şi sunt implicaţi în proiectele sanitare din SUA.
 
Conflict de interese: Nici unul declarat.

Bulimia nervosa
 
BMJ 2003;327:380-3

BMJ Unified,London WC1H 9JR
Regina Z Lilly medical writer mailto:rzlilly@netscape.net

Bibliografie

1 Welch SL, Fairburn CG. Sexual abuse and bulimia nervosa: three integrated case control comparisons. Am J Psychiatry 1994;151:402-7.

Rate this article: 
Average: 5 (1 vote)
Bibliografie: 
Traducere: 
Dr. Olguţa Iliescu
Autor: