Sarcoidoza pentru pacient

Cauza sarcoidozei nu este cunoscută, dar se ştie că este o formă de inflamaţie care afectează plămânii, ochii, pielea, precum şi alte organe interne ale adultului tânăr. Este foarte rară la copii şi bătrâni.

E posibil ca anumite persoane să fie în mod special susceptibile de a face inflamaţia, ea întâlnindu-se mai frecvent la blonzii scandinavi, la irlandezi, japonezi, la negrii americani şi la indienii din vestul SUA. Este rară la chinezi, greci şi ciprioţi. În trecut era rară şi în India, unde, în prezent se întâlneşte din ce în ce mai des. De ce? Este, oare, recunoscută numai în comunităţile civilizate, dotate cu o aparatură de diagnostic foarte complexă? Va fi întâlnită mai frecvent în ţările lumii a treia atunci când examenul radiologic toracic va fi realizat la majoritatea populaţiei? De ce apare la indienii din Vest chiar şi după ce-şi stabilesc domiciliul la Londra, sau la cei originari din Insulele Martinica, dar care locuiesc în Paris, ori la portoricanii din New York? Cum îi putem înţelege cauza?

Termenul de sarcoidoză derivă din grecescul sarco care înseamnă carne. Aceeaşi origine o au şi cuvintele "sarcasm", cu semnificaţia "a tăia carnea", sau "sarcofag", care desemna o cutie pentru transportul cărnii. Terminaţia "oid" derivă din grecescul "asemănător cu" sau "aşa ca", deci sarcoid înseamnă asemănător cu carnea sau cărnos.

Plămânii

Plămânii şi organele limfatice din interiorul toracelui sunt organele cel mai frecvent afectate, sugerând faptul că pacientul reacţionează la ceva inhalat din aer.

Cei mai mulţi dintre bolnavi sunt asimptomatici, dar unii prezintă dificultate la respiraţie, mai ales când fac efort. Alţii au o tuse uscată, slăbiciune musculară, letargie şi apatie. Indiferent dacă simptomele enumerate sunt prezente sau nu, radiografia toracică va arăta aproape întotdeauna existenţa sarcoidozei. Există, însă, multe situaţii în care poate să apară o imagine radiografică modificată, aşa că medicul va face şi analizele sanguine, analiza probelor din lichidul bronşic, precum şi testele funcţionale respiratorii. Radiografia toracică va fi repetată la anumite intervale de timp, până ce imaginea va fi normală.

Pielea

Erythema nodosum constă în papule roşii, dureroase, care se dezvoltă pe pielea femeilor, în special primăvara. Asociat apar dureri articulare intense la nivelul gleznelor şi genunchilor. Cu toate că pot speria bolnavul, petele roşii nu sunt periculoase şi vor involua, ulterior, cu ajutorul antialgicelor. Uneori apar usturimi şi mâncărimi la ochi, tulburări de vedere şi lăcrimare intensă.

Manifestările cutanate pot apărea în timpul sarcinii sau alăptării; pacienta trebuie asigurată că nu este ceva alarmant şi că nu vor afecta nou-născutul. O asemenea formă de sarcoidoză are un aspect foarte concludent.

Lupus pernio este o urticarie neplăcută care se extinde încet pe nas, faţă, urechi. Pacientul se poate plânge şi de inflamarea nasului, pentru că blocajul se produce prin ţesut sarcoidian. Este frecventă în special la indienii din Vest şi la femeile africane. E o pată care necesită produse de cosmetică pentru a fi camuflată. Poate fi ţinută sub control cu ajutorul diferitelor medicamente, printre care şi metotrexatul, administrat o dată pe săptămână.

Alte plăci cutanate de pe corp pot lua aspectul psoriazisului.

Este necesar, uneori, să se ia un fragment din piele şi să se examineze la microscop pentru a pune diagnosticul de sarcoidoză.

Ochii

Ochii pot deveni roşii şi inflamaţi, aşa că pacientul va fi examinat de un oftalmolog care utilizează un microscop special (examinare oculară prin lampa cu fantă). Se mai poate face şi o angiografie cu fluoresceină, pentru a avea o imagine mai bună a polului posterior ocular. Un colorant, fluoresceina, este injectat într-o venă care-l transportă în ochi. Un aparat special fotografiază traseul colorantului prin ochi. Este o investigaţie netraumatizantă, dar foarte importantă, pentru că arată prezenţa sarcoidozei la polul posterior ocular şi-l alertează pe medic să dea imediat tratament cu steroizi pentru a salva ochiul de alte complicaţii.

Atunci când sunt afectaţi ochii, steroizii sunt prescrişi fie ca picături oculare, fie ca tablete administrate oral. Se pot folosi şi ambele forme de administrare pentru a salva vederea.

Alte sisteme

Sarcoidoza este caracterizată, uneori, ca o afecţiune multisistemică (afectează mai multe sisteme diferite ale corpului). S-au menţionat plămânii, pielea şi ochii. Uneori, mult mai puţin frecvent, poate afecta ficatul, rinichii (apar şi calculii renali), inima, creierul, organele limfatice, sistemul osos, glandele salivare.

Medicul poate folosi diverse teste: radiografia, EKG, scintigrafia, tomografia creierului sau biopsia ficatului, pentru a evidenţia modul în care organele au fost sau nu afectate. El poate să indice un tratament adecvat şi să vindece afecţiunea.

Testele cutanate. Există două teste cutanate care se folosesc în mod curent în investigaţii.

Testul cutanat cu Tuberculină. Se face o injecţie în piele şi reacţia este citită după două-trei zile. În sarcoidoză se manifestă, de obicei, o reacţie negativă, cunoscută sub numele de anergie cutanată, scădere a hipersensibilităţii de tip întârziat sau imunitate celulară deprimată. Atunci când testul evidenţiază o pată roşie mare, aceasta sugerează că sistemul de apărare al corpului funcţionează bine (nu este încetinit, ca în sarcoidoză), ceea ce indică absenţa bolii.

Testul cutanat Kveim-Siltzbach. Kveim a fost un dermatolog norvegian, iar Siltzbach a fost un medic pneumolog din New York. Testul foloseşte ţesut sarcoidal special pregătit, care este injectat în piele, iar reacţia se citeşte după o lună. Dacă pacientul are sarcoidoză, la locul injecţiei apare un mic nodul de ţesut sarcoidal.

Testele sanguine. Nivelul seric al enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) creşte la mulţi pacienţi cu sarcoidoză. Este un test util, efectuat de mulţi dintre medicii care doresc să afle detalii despre evoluţia bolii şi eficienţa terapiei steroide.

Alte teste

Uneori veţi afla despre existenţa altor teste şi tehnici, cum sunt, de pildă, scintigrafia pulmonară cu Ga, lavajul bronhoalveolar, scintigrafia cu taliu a cordului, biopsia de plămân deschis. Medicul dumneavoastră vă va explica în ce măsură este absolut necesar să efectuaţi vreunul dintre testele menţionate.

Tratamentul

Există patru etape în tratarea pacienţilor suspecţi de sarcoidoză:

  1. Simptomele şi semnele obiective, observate la examinarea pacientului, ridică posibilitatea de sarcoidoză. În acest caz, doctorul efectuează o radiografie toracică şi teste funcţionale respiratorii

  2. Obţinerea unei biopsii tisulare pentru examina-rea la microscop

  3. Stabilirea stadiului afecţiunii (dacă este activă sau s-a vindecat şi este inactivă), prin efectuarea diferitelor teste

  4. Dacă sarcoidoza este activă, atunci este posibil să fie nevoie de un tratament cu steroizi. Majoritatea bolnavilor pot să se vindece complet fără tratament. Numai o mică parte dintre ei necesită corticoterapie. Tratamentul cu steroizi este foarte eficient în cazul în care sunt afectate pielea sau ochii, plămânii, creierul.

Întrebări şi răspunsuri

I: Îmi va afecta sarcina?

R: Nu. Continuaţi-vă sarcina. De fapt, starea bolnavelor se îmbunătăţeşte în timpul sarcinii, pentru că ele îşi produc steroizii proprii în corp, ceea ce ajută la înlăturarea sarcoidozei. Totuşi, la trei ani după naştere, doctorul va fi atent la posibilitatea recurenţei, deoarece steroizii din corp sunt din nou la un prag inferior.

I: Îmi va afecta stilul de viaţă?

R: Părinţii cu sarcoidoză duc o viaţa normală în toate privinţele. Bolnavii de sarcoidoză au câştigat medalii la jocurile olimpice, au devenit campioni la judo şi au navigat singuri în jurul lumii.

I: O voi transmite copiilor?

R: Aproape sigur, nu. Sarcoidoza familială este foarte rară.

I: Este molipsitoare urticaria?

R. Nu. Prietenii şi familia trebuie să fie siguri că nu vor contacta sarcoidoza nici prin contact fizic apropiat, nici prin folosirea în comun a obiectelor intime.

I: Sarcoidoza este o formă a cancerului de piele sau de plămân?

R: Categoric, nu, chiar dacă medicii încă nu au putut stabili cauza sarcoidozei.

I: Medicul meu a făcut aluzie la boala Hodgkin. Este sarcoidoza o formă de cancer sau de limfom Hodgkin?

R: Nu! Sarcoidoza nu este asociată bolii Hodgkin, limfomului, leucemiei sau cancerului.

I: Prezenţa pisicii în casă are vreo importanţă?

R: Nu, nu este nevoie să vă debarasaţi de câini şi de pisici.

I: Trebuie să respect un anumit regim alimentar?

R: Uneori, alimentele bogate în calciu si vitamina D, cum ar fi laptele, brânza, alte produse lactate, vitaminele şi suplimentele de calciu pot determina ridicarea nivelului de calciu în sânge. Atunci când acesta nu este corectat, produce calculi renali. Dacă nivelul calciului este ridicat, evitaţi substanţele bogate în calciu, precum şi expunerea directă la soare.

I: Trebuie să-mi limitez efortul fizic?

R: Nu. Trebuie să duceţi o viaţă normală. Dacă plămânii nu fac faţă, o să aveţi dificultate la respirat, caz în care vă veţi îngădui un răgaz ca să vă odihniţi.

I: În cât timp mă voi putea însănătoşi?

R: Dacă v-aţi îmbolnăvit brusc (de exemplu, cu apariţia bruscă a erythemei nodosum), atunci vă veţi reface complet în decurs de un an. Dacă boala s-a instalat treptat, ea poate să persiste un timp mult mai îndelungat.

I: Tabletele de steroizi nu au efecte secundare?

R: Ba da, la unii oameni. Riscul este sporit în situaţiile în care s-au luat doze mari de medicamente, pe timp îndelungat. Ori de câte ori va fi sugerat tratamentul cu steroizi, doctorul va aprecia avantajele în comparaţie cu dezavantajele (acestea din urmă pot include creşterea ponderală, indigestia, creşterea tensiunii arteriale, diabetul şi pierderea calciului din oase).

I: Pot să călătoresc cu avionul? Va avea efecte asupra plămânilor?

R: Majoritatea bolnavilor nu au nici un fel de probleme. Foarte puţini dintre pacienţi au sechele ale plămânilor, ceea ce ar putea impune administrarea unui supliment de O2.

Rate this article: 
Average: 5 (1 vote)
Bibliografie: 
Traducere: 
Autor: