Nebunia computerului

Afurisitele astea de computere mă vor face să mă pensionez mai devreme. Sunt sătul să tot "resuscitez" programe care se defectează, în loc să mă ocup de pacienţi. Nimic nu mă irită mai tare decât să tot pornesc calculatorul în timpul în care sala de aşteptare e plină de spectatori antipatici.

Cei care se ocupă de hardware şi de software nu răspund pe pager. "Încercaţi să apăsaţi butonul acesta", îmi sugerează un pacient bine intenţionat.

Odată întors în cabinet, doamna N mă anunţă, tulburată, că ecranul monitorului s-a înnegrit. "Liniştiţi-vă, doamnă N, vin imediat." Va sosi şi ziua în care la capitolul invaliditate de muncă voi trece şi diagnosticul de "tulburare de stres produsă de computer."

Din 1998, organizaţiile sanitare israeliene au solicitat ca toate fişele pacienţilor să fie computerizate. Pacienţilor li s-au eliberat card-uri cu care să se prezinte la clinici, card-uri care înlocuiesc plata directă. Secretara ia card-ul şi, după o "discuţie" cu computerul, ecranul monitorului ne informează că Big Brother autorizează vizita. Fişa unui pacient nu poate fi accesată dacă nu se dă permisiunea pentru tratament. Medicii nu sunt plătiţi dacă nu este utilizat corect card-ul pacientului. "Am fost deconectat de la reţea în ultima jumătate de oră", mă informează ea. Femeia de serviciu, care se uită şi ea, ne sugerează: "Încercaţi să apăsaţi pe butonul acesta".

Am învăţat cu toţii despre îngrijirea medicală centrată pe pacient şi pe boală. Abordarea mea poate fi caracterizată cel mai bine prin formularea "centrată pe computer". Aşa îmi încep programul din fiecare dimineaţă; dacă vreau să am vreo şansă trebuie să pornesc calculatorul cu 30 de minute înainte de a apărea primul pacient. Întâi controlez dacă toate cele trei computere sunt încă în funcţiune şi nu au fost sabotate de vreo întrerupere de curent în cursul nopţii. Apoi verific dacă programul cu fişele pacienţilor porneşte cum trebuie. Adesea n-o face, şi de aceea avem o copie de siguranţă. În sfârşit, trebuie să iau legătura, prin intermediul modemului, cu pacienţii mei. Dacă totul decurge normal, modemul primeşte toate analizele de laborator, examenele radiologice şi alte rezultate ale testelor auxiliare. Am mai spus cumva că toate computerele sunt rele?

Uneori, Big Brother pierde şirul celor pe care mi le-a trimis deja, şi primesc rezultate de la exudate faringiene făcute cu patru luni în urmă. Sunt la rezultatul de laborator cu numărul 84, iar programul nu poate fi oprit; singura cale este să-l pornesc din nou.

Colegul meu de cabinet are cam aceeaşi părere. De câte ori avem câteva momente libere, în care să bem o cafea împreună, în loc să vorbim despre câte un pacient mai interesant, dezbatem problemele pe care le-am avut cu "distracţia" noastră electronică. Ne plângem unul altuia şi nimeni nu pare să ne înţeleagă. Ca lucrurile să meargă şi mai rău, odată cu fiecare problemă tehnică nouă apare şi câte-un "binevoitor", gata să ofere o soluţie rapidă, sau care are măcar un cumnat dispus să se implice în rezolvarea dilemei. De obicei, urmez sfatul femeii de serviciu, care spune "încercaţi să apăsaţi butonul acesta".

Computer madness
BMJ 2002;325:1341

Joseph Rothenberg family physician, 
Jerusalem, Israel

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Dr. Rodica Chirculescu
Autor: