Depistarea depresiei şi a anxietăţii în îngrijirea primară: studiu de urmărire

Cercetările au arătat că, în până la jumătate din cazurile de depresie sau anxietate, medicii generalişti nu reuşesc să pună diagnosticul.1 Multe studii sunt transversale şi au fost criticate din acest motiv, deoarece, spre deosebire de îngrijirea primară, nu conţin nici un element longitudinal.

Ele nu indică întotdeauna dacă depresia nedepistată este importantă clinic sau dacă este diagnosticată mai târziu, rămâne nedepistată ori produce invaliditate.

Ne-am propus să stabilim dacă fie depresia, fie anxietatea, ambele nediagnosticate în timpul unei consultaţii de medicină generală, sunt, totuşi, identificate în perioada de urmărire sau afecţiunile pot fi autocontrolate de pacient şi nu au importanţă clinică.

Participanţi, metode şi rezultate

Am urmărit pacienţii care s-au prezentat consecutiv la o unitate medicală din Bristol, în 1977.2 Eşantionul iniţial a fost alcătuit din pacienţii care s-au prezentat dimineaţa şi seara la toate cabinetele şi la toţi medicii.

Am intervievat 179 de pacienţi utilizând chestionarul general pentru sănătate cu 12 puncte şi formularul scurt de supraveghere, cu 12 puncte.3 4 Am urmărit 71% (160/227) din pacienţii care mai erau în evidenţa unităţii şi 43% (28/65) dintre cei care s-au mutat. Pacienţii care au avut scor 3 sau peste la chestionarul general pentru sănătate au primit o evaluare psihiatrică mai detaliată, cu program de intervievare clinic.5 Am analizat înregistrările medicilor generalişti pentru diagnosticul psihologic, tratament şi trimiteri, pentru perioada de urmărire.

Pacienţii urmăriţi au fost mai în vârstă (48,5 v 43,3 ani), preponderent femei (76% v 68%) şi au avut un scor mediu mai mic la chestionarul general pentru sănătate (3,6, interval de încredere 95% 3-4,1 v 4,2, 3,5-4,9) decât cei pe care nu i-am urmărit (67 au refuzat, 37 nu au putut fi contactaţi şi nouă chestionare au fost incomplete). Nici una dintre aceste diferenţe nu a fost semnificativă statistic. În total, rezultatele la chestionar au arătat că 88/179 (49%, 42%-57%) pacienţi au avut depresie sau anxietate în studiul iniţial, dar numai 34 (39%, 28%-50%) dintre ei au fost diagnosticaţi cu depresie sau anxietate la acel moment. Dintre cei 54 care nu au fost diagnosticaţi în studiul iniţial, 22 au fost diagnosticaţi în timpul celor trei ani de urmărire (figura).

Dintre cei 56 de pacienţi care au fost diagnosticaţi, 38 (68%, 54%-80%) au fost trataţi cu antidepresive. Doisprezece (21%, 12%-34%) au fost trimişi la serviciile de psihiatrie.

Diagnosticul psihologic nu a fost pus la 32 din 88 de pacienţi; 16/88 (18%, 11%-28%) pacienţi au avut depresie sau anxietate conform chestionarului general pentru sănătate şi nu au fost deloc diagnosticaţi de medicul lor generalist. Cei 16 pacienţi au avut simptome severe (scor mediu la chestionarul general pentru sănătate 6,4, 4,8-7,9). Doisprezece (14%, 7%-23%) dintre cei 88 de pacienţi fără diagnostic au fost cazuri identificate prin programul de intervievare clinic, sau au avut activitatea cotidiană influenţată negativ de anxietate sau depresie, conform formularului scurt de supraveghere a sănătăţii.4 5

Comentarii

Mulţi dintre pacienţii cu depresie fie nu au fost diagnosticaţi la o singură consultaţie şi la consultaţiile ulterioare, fie s-au recuperat fără a fi diagnosticaţi de medicul generalist. Trei ani mai târziu, 14% dintre pacienţii cu depresie aveau încă o afecţiune clinică severă, nu primiseră nici un diagnostic şi ar fi putut beneficia de tratament.

Anxietatea şi depresia au avut o prevalenţă crescută (49%), similară cu cea decelată, adesea, în studiile efectuate în îngrijirea primară.1 Nu am urmărit 43 de cazuri nediagnosticate (dintr-un total de 153 cazuri în studiul iniţial) - nu cunoaştem evoluţia lor, dar există probabilitatea ca pacienţii să se fi arondat la un alt cabinet medical. Această mobilitate ne îndreptăţeşte să presupunem că cei pe care nu i-am urmărit au avut o probabilitate mai redusă decât cei urmăriţi de a fi diagnosticaţi şi trataţi. E posibil să fi subestimat procentul de cazuri nedepistate.


Diagnosticul pacienţilor cu depresie şi anxietate într-un studiu transversal şi cu urmărire pe o perioadă de trei ani. CGS = chestionarul general pentru sănătate

Acest mic studiu a estimat mai realist decât studiile transversale morbiditatea psihiatrică neînregistrată. Medicii generalişti sunt de părere că au fost criticaţi pe nedrept pentru nedepistarea pacienţilor cu depresie care se prezintă la ei. Studiul nostru le susţine opinia. Depresia nediagnosticată poate duce la invaliditate pe termen lung, dar problema s-ar putea să nu aibă amploarea estimată. Dovezile că medicii generalişti nu depistează unul din şapte pacienţi cu depresie tratabilă sunt mai concordante cu impresia clinică, care estimează un caz din două, dar trebuie acordată atenţie evoluţiei pacienţilor cu depresie nedepistată.

Contribuţii: DK şi GL au avut ideea de studiu şi au analizat datele. OB a colectat datele şi a ajutat la analiză. Articolul a fost scris în comun, de DK, GL şi DS. DK este garantul.

Finanţare: O mică sponsorizare de la NHS South and West

Research and Development. DK este cercetător MIA/RCGP.

Conflict de interese: DS şi DK au primit onorarii pentru două conferinţe sponsorizate de GlaxoSmithKline. GL a fost remunerat de un număr de companii farmaceutice.

Detection of depression and anxiety in primary care: follow up study 
BMJ 2002;325:1016 - 7

Division of Primary Health Care, University of Bristol, Bristol BS6 6JL 
David Kessler research fellow 
Deborah Sharp professor 
Department of Social Medicine, University of Bristol, Bristol BS8 2PR 
Olive Bennewith research associate 
Division of Psychiatry, University of Bristol, Bristol BS6 6JL 
Glyn Lewis professor 
Correspondence to: D Kessler david.kessler@bristol.ac.uk

Bibliografie


1 Goldberg D, Huxley P. Common mental disorders.London: Routledge, 1992.

2 Kessler D, Lloyd K, Lewis G, Gray DPG, Heath I. Cross sectional study of symptom attribution and recognition of depression and anxiety in primary care. BMJ 1999;318:436­40.

3 Goldberg D, Williams P. A user's guide to the general health questionnaire. Windsor: NEFR Nelson, 1991.

4 Jenkinson C, Layte R. Development and testing of the UK SF­12. J Health Serv Res Policy 1997;1:14­8.

5 Lewis G, Pelosi A, Glover E. The development of a computerised assessment for minor psychiatric disorder. Psychol Med 1988:18:737­45.

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Dr. Rodica Chirculescu
Autor: