Îngrijirea bolilor cronice în ţările mai puţin dezvoltate

În întreaga lume, bolile cronice - inclusiv cele necomunicabile, tulburările mentale de lungă durată şi afecţiunile comunicabile cronice, cum sunt tuberculoza şi HIV/SIDA - reprezintă o ameninţare serioasă la adresa sănătăţii.

Una dintre reacţiile Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii în faţa unui asemenea pericol s-a materializat prin coordonarea unei sinteze pe doi ani a modelelor de îngrijire a sănătăţii şi a celor mai bune practici din întreaga lume. Raportul pe această temă, Innovative Care for Chronic Conditions: Building Blocks for Action, prezentat recent, oferă un context conceptual complet pentru prevenţia şi tratarea bolilor cronice în zone-le cu resurse deficitare.1 Aspectul fundamental subliniat în raport este nevoia presantă de a renunţa la modelul de îngrijire acută, reactivă şi episodică.

În schimb, ar fi de dorit ca îngrijirea sănătăţii să faciliteze o relaţie permanentă, eficientă între furnizori şi pacienţi, să-i ajute pe aceştia din urmă să-şi exploateze la maximum resursele pentru sănătate - atât pe cele proprii, cât şi pe cele ale comunităţii.2 Este necesar ca atenţia personalului medical să se concentreze asupra abordării persoanei în contextul ei propriu de viaţă, nu numai asupra bolii. Parteneriatul dintre pacient şi furnizor nu este doar o modalitate de înţelegere a problemelor de sănătate; el reprezintă esenţa prevenţiei şi a intervenţiei.3 Neglijarea relaţiilor interpersonale ale îngrijirii poate să aibă consecinţe serioase. Pacienţii care s-au obişnuit să aibă parte de o îngrijire necorespunzătoare pot să o refuze sau să accepte pasiv situaţia -considerând-o, adesea, pur şi simplu ca pe o altă consecinţă împovărătoare a sărăciei şi a marginalizării. Ambele tipuri de reacţii vor stânjeni participarea activă a pacienţilor la programele de îngrijire a sănătăţii.

Cum putem transpune în practica medicală asemenea concepte importante, în special în ţările în curs de dezvoltare? Principala dificultate cu care se confruntă cei ce elaborează politicile sanitare o constituie realitatea faptului că sistemele sanitare nu vor avea niciodată suficiente resurse pentru a face faţă cerinţelor legi-time ale oamenilor. Puţini furnizori, chiar şi cei din zonele ce beneficiază de dotări foarte bune, pot afirma că au făcut tot posibilul pentru toţi pacienţii lor. Acest aspect este evidenţiat de un articol din prezentul număr al revistei,4 în care se arată că până şi cei mai buni furnizori de servicii sanitare din SUA întâmpină dificultăţi în ceea ce priveşte acordarea efectivă de îngrijiri complete persoanelor ce suferă de boli cronice.

Termenul "resurse" nu presupune numai bani; el se referă, în egală măsură, la oamenii care furnizează îngrijirile şi la cei care-i susţin şi-i coordonează. Furnizorii care sunt depăşiţi de solicitări se apără, de obicei, vehement; se intră într-un cerc vicios în care se "tot ia" câte ceva de la pacienţi, solicitările acestora cresc în mod inerent, iar furnizorii trebuie să "strângă cureaua" pentru a face faţă situaţiei. Auzim prea des critici precum "dacă medicii ar avea grijă, în primul rând, să se ocupe de pacienţi şi să-i asculte, pacienţii ar veni din nou la ei şi ar umple sălile de aşteptare". E uşor să atribui asemenea deficienţe lipsei de experienţă sau chiar carenţelor morale, dar, dacă se urmăreşte ca asistenţa medicală să devină eficientă şi în situaţiile în care resursele sunt deficitare, se impune să fie luată în serios atenuarea stării de anxietate asociată cu suprasolicitarea personalului medical, care va avea nevoie, în acest sens, de sprijin adecvat.5

O asemenea dinamică creează dificultăţi serioase echipelor de îngrijire a sănătăţii, în special în ţările în curs de dezvoltare. În zonele unde resursele sunt limitate, iar bolile epidemice, precum tuberculoza şi infecţia cu HIV, sunt frecvente, e posibil ca managerii să-i considere pe furnizori ca pe simple "perechi de mâini". Se limitează, astfel, libertatea de acţiune a furnizorilor, ei neputând să perceapă rolul pacienţilor ca actori pe scena propriei lor vieţi şi, deci, neavând cum să stabilească un parteneriat cu aceştia. Este de înţeles, aşadar, tendinţa managerilor de a avea în vedere mai mult aspectele tehnice ale controlării epidemiilor decât susţinerea personalului. Este, desigur, paradoxal faptul că îngrijirea medicală continuă, oferită de o echipă eficientă, reprezintă tocmai aspectul cheie al procesului de control al epidemiilor şi al bolilor cronice.6

Cei ce elaborează politicile sanitare şi organizaţiile internaţionale care îi sprijină reprezintă cele mai importante verigi ale finanţării serviciilor de asistenţă medicală. Factorii de decizie din zonele în care populaţia solicită intens îngrijirea medicală, iar resursele sunt limitate au, adeseori, atitudini progresiste faţă de orientarea politică şi socială. Mulţi dintre ei continuă să aibă, însă, o opinie învechită faţă de asistenţa acordată în caz de boală ori de invaliditate, bazată pe propria lor experienţă, şi apreciază că dificultăţile pe care le întâmpină în procesul furnizării de servicii sunt doar o serie de probleme tehnice izolate. Raportul OMS ar trebui să-i ajute să-şi schimbe părerea.

OMS consideră că ideile de practicare a unui management de calitate pot să fie împărtăşite şi, dacă sunt modificate corespunzător, au toate şansele să fie aplicate cu succes în diferite regi-uni. Este important, în continuare, să se ajungă la diseminarea unor asemenea concepte. Sperăm că se va dezvolta o reţea de participanţi interesaţi, care vor face schimb de idei şi de experienţă la nivelul ţărilor şi al culturilor, oferindu-le, astfel, colegilor sprijinul de care au nevoie pentru a menţine efectul schimbărilor. O asemenea colaborare este esenţială pentru materializarea noului context de îngrijire a bolilor cronice.

Conflict de interese: Nici unul declarat.

Managing chronic diseases in less developed countries
Healthy teamworking and patient partnership are just as important as adequate funding
BMJ 2002;325:914-5

Leslie Swartz director
Child, Youth, and Family Development, Human Sciences Research Council, Private Bag X9182, Cape Town 8000, South Africa (lswartz@hsrc.ac.za)
Judy Dick acting director
Health Systems Research Unit, Medical Research Council, PO Box 19070, Tygerberg 7505, South Africa (judy.dick@mrc.ac.za)

Bibliografie


1 World Health Organization. Innovative care for chronic conditions: building blocks for action. WHO Global Report. Geneva:WHO, 2002.

2 Holman H, Lorig K. Patients as partners in managing chronic disease. BMJ 2000;320:526­7.

3 Wagner EG. The role of patient care teams in chronic care management. BMJ 2000;320:569­71.

4 Rundall TG, Shortell SM, Wang MC, Casalino L, Bodenheimer T, Gillies RR, et al. As good as it gets? Chronic care management in nine leading US physician organisations: BMJ 2002;325:958­61.

5 Swartz L, Gibson K, Gelman T, eds. Reflective practice: psychodyna-mic ideas in the community. Cape Town: Human Science Research Council, 2002.

6 Epping­Jordan J, Bengoa R, Kawar R, Sabate E. The challenge of chronic conditions:WHO responds. BMJ 2001;323:947­8.

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Dr. Rodica Chirculescu
Autor: