Ce trebuie să ştim despre scăderea funcţiei mnezice asociată înaintării în vârstă

Pentru mulţi pacienţi, tulburările de memorie devin supărătoare pe măsură ce îmbătrânesc. Gary Small oferă o strategie încurajatoare de evaluare a diminuării funcţiei mnezice, asociate înaintării în vârstă, şi de protejare a sănătăţii creierului

În timp ce medicii şi oamenii de ştiinţă acordă o atenţie sporită bolii Alzheimer şi formelor asociate de demenţă, pacienţii sunt tot mai mult preocupaţi de banalele lor tulburări de memorie, asociate vârstei. Pe măsură ce rezultatele noilor cercetări în domeniul depistării precoce şi prevenţiei ajung să fie cunoscute de un public din ce în ce mai numeros, pacienţii încep, tot mai frecvent, să le pună doctorilor întrebări despre posibilitatea păstrării funcţiilor mnezice odată cu înaintarea în vârstă. Mulţi dintre medicii de astăzi şi-au făcut studiile într-o perioadă în care nu existau multe informaţii despre un asemenea subiect. Articolul de faţă oferă o strategie practică de evaluare a scăderii funcţiei mnezice, asociată înaintării în vârstă, şi prezintă intervenţii care ar putea sau nu să protejeze sănătatea creierului.

Surse şi criterii de selecţie

Punctele de vedere prezentate au la bază propria mea experienţă clinică, precum şi o selecţie de date din literatura de specialitate.

Idei principale

Pacienţii cu pierderi de memorie uşoare se întâlnesc frecvent în practica clinică; dacă simptomele lor sugerează un diagnostic de demenţă, este necesară instituirea tratamentului cu medicamente inhibitoare de colinesterază

Medicii trebuie să administreze cu prudenţă tratamentele cărora nu li s-a dovedit eficienţa în încetinirea îmbătrânirii creierului, deoarece există potenţiale efecte secundare

Un stil de viaţă sănătos poate să le ofere persoanelor cu forme uşoare de tulburări de memorie, asociate înaintării în vârstă, protecţie faţă de deteriorările ulterioare: în esenţă, ceea ce este sănătos pentru corp e sănătos şi pentru creier

Riscurile intervenţiilor sunt minime şi este improbabil ca ele să depăşească numeroasele beneficii

Am selectat articolele cu ajutorul Medline, utilizând cuvinte cheie relevante pentru tema prezentată, cu accent pe rezumatele articolelor cu tematică similară şi pe date din studii controlate clinic sau pe studii epidemiologice cu metodologie solidă, atunci când au fost disponibile.

Definiţii

Odată cu vârsta creşte şi probabilitatea apariţiei tulburărilor de memorie. Forma cea mai uşoară,  alterarea memoriei, asociată vârstei, se caracterizează printr-o auto percepţie a pierderii de memorie şi printr-un scor standardizat al testului de memorie, care arată un declin al performanţelor mnezice obiective, comparativ cu adulţii mai tineri.1 Aproximativ 40% dintre persoanele în etate de minimum 65 de ani prezintă alterări ale memoriei, asociate înaintării în vârstă-ceea ce reprezintă, în SUA, circa 16 milioane de oameni dintre care doar aproximativ 1% evoluează, anual, către demenţă.

Alterarea cognitivă uşoară reprezintă o formă mai severă a tulburărilor de memorie; ea este, adeseori, definită ca un deficit de memorie important, fără modificări funcţionale. Cu toate că pot avea în continuare o viaţă independentă, pacienţii cu alterare cognitivă uşoară au obiective, modificari mnezice similare acelora evidenţiate la persoanele cu boală Alzheimer în stadiu foarte uşor.2  

Caseta 1: Proba listei de cuvinte6

Solicitaţi pacientului să studieze, timp de un minut, următoarele cuvinte:

  • Murdărie

  • Galerie

  • Lămâie

  • Vestă

  • Ambasador

  • Şarpe

  • Grămadă

  • Manta

  • Cot

  • Ceainic

După un minut, reglaţi din nou ceasul la 20 de minute. După acest interval de timp, cereţi-i pacientului să scrie cât de multe cuvinte îşi aminteşte. Rememorarea a mai puţin de cinci cuvinte indică o problemă la nivelul amânării evocărilor

Aproximativ 10% dintre oamenii în vârstă de cel puţin 65 de ani prezintă alterări cognitive uşoare şi aproape 15% dintre ei fac, anual, boala Alzheimer. Sunt în curs de desfăşurare studii asupra medicamentelor necesare tratamentului alterării cognitive uşoare, în scopul amânării debutului bolii Alzheimer.

Riscul de a face boala Alzheimer sporeşte dramatic, odată cu creşterea speranţei de viaţă. Cu toate că boala Alzheimer reprezintă cea mai frecventă cauză de demenţă a vârstei a treia, există şi alte etiologii ale demenţei, în special afecţiunile vasculare; demenţa este definită, deseori, drept o alterare a mai multor domenii cognitive, inclusiv a memoriei, alterare care interferă cu desfăşurarea normală a activităţilor zilnice.3

Evaluare

Este important să privim cu seriozitate orice simptomatologie, deoarece tulburările de memorie asociate înaintării în vârstă pot să indice existenţa unor afecţiuni medicale care pot fi tratate. Factorii de risc care ar trebui să determine efectuarea unor teste de memorie sunt: vârsta mai mare de 65 de ani, prezenţa bolilor care cresc posibilitatea stabilirii diagnosticului de demenţă (diabetul, boala Parkinson, accidentele vasculare etc.) sau antecedentele heredo-colaterale de demenţă. Un simplu chestionar care urmăreşte să identifice abilităţile mnezice ale pacientului poate să ofere multe informaţii utile. 

Caseta 2: Evaluarea pierderilor de memorie asociate vârstei

· Efectuaţi screeningul pacienţilor pentru factori de risc, cum ar fi vârsta avansată, pierde-rile de memorie sau antecedente heredocolaterale de demenţă

· Înregistraţi anamneza privind natura simptomelor mnezice, debutul şi evoluţia lor

· Notaţi medicamentele administrate

· Utilizaţi teste standardizate de evaluare a funcţiei mnezice

· Faceţi screening pentru depresie

• Solicitaţi teste de laborator pentru a exclude afecţiunile medicale care ar putea afecta abilităţile mnezice

Primul pas al evaluării constă în determinarea încadrării pacientului în una din cele trei categorii principale ale tulburărilor de memorie: alterarea de memorie asociată vârstei, alterarea cognitivă uşoară sau demenţa. Este utilă obţinerea unui scor standardizat al abilităţii cognitive prin utilizarea unor scale de înregistrare, cum ar fi examinarea statusului mini-mintal, care constă în 30 de teme ce evaluează memoria, orientarea, atenţia, calculul, limbajul şi abilităţile vizuale.4 Durata testului este de numai 10 minute, dar are o valoare diagnostică limitată, deoarece nu poate depista tulburările subtile ale memoriei, mai ales în cazul persoanelor cu pregătire universitară. Evaluările mai detailate ale statusului memoriei, denumite teste neuropsihologice, oferă o imagine mai clară asupra deficitelor subtile de memorie. La clinica pentru afecţiunile memoriei din Universitatea California, Los Angeles, medicii le solicită pacienţilor să rezolve un test care implică amânarea evocărilor (de exemplu, i se oferă pacientului o listă de cuvinte ( caseta 1), iar după 20 de minute este supus testului), în scopul identificării tulburărilor subtile ale memoriei la persoanele educate. Astfel de teste au fost standardizate, ele putând oferi un diagnostic preliminar al alterărilor cognitive uşoare. În SUA, tomografia cu pozitroni este utilizată, uneori, în diagnosticarea demenţei; metoda are un grad ridicat de rigurozitate diagnostică, precum şi sensibilitate în ceea ce priveşte depistarea precoce a bolii Alzheimer.3

Evaluarea pierderilor de memorie ( caseta 2) trebuie să includă revizuirea modalităţii de de-but şi evoluţia simptomelor, un examen clinic şi teste de laborator pentru a exclude existenţa afecţiunilor medicale tratabile care ar fi putut afecta memoria. O trecere în revistă a medicaţiei utilizată de pacient va contribui la analizarea unei posibile toxicităţi medicamentoase care ar fi putut produce pierderile de memorie. În timp ce pacientul se află în sala de aşteptare, se poate face un screening pentru depresie, utilizând un chestionar standardizat.

Caseta 3: Tratamente pentru prevenirea bolii Alzheimer, aflate în curs de investigare, dar cărora încă nu li s-a confirmat eficienţa

· Ginkgo biloba

· Medicamentele inhibitoare de colinesterază

· Medicamente antiinflamatorii

· DHEA (dehidropeindrosteron)

· Estrogen

• Testosteron

Analizele de laborator trebuie să cuprindă măcar unele teste sanguine pentru screeningul afecţiunilor tiroidei, al deficienţei de vitamină B-12, anemiei, bolilor hepatice şi diferitelor tulburări metabolice care ar putea produce tulburări ale memoriei.

Opţiuni de tratament

În cazul în care pierderea memoriei este suficient de severă pentru a confirma diagnosticul de demenţă, se recomandă terapia cu inhibitor de colinesterază.3 În SUA, mulţi practicieni recomandă şi administrarea de vitamină E, bazându-se pe constatările că dozele foarte mari (2 000 de unităţi zilnic) întârzie declinul funcţional al pacienţilor în comparaţie cu tratamentul placebo.3 Nu a fost aprobat tratamentul medicamentos al formelor mai uşoare de tulburări de memorie.

Predispoziţia genetică explică doar într-o mică măsură de ce numai unele persoane vor face boala Alzheimer. Astfel, stilul de viaţă s-ar putea dovedi important pentru riscul de apariţie a bolii şi pentru prevenţie.7 Recentele descoperiri privitoare la unii factori non-genetici care contribuie la sănătatea creierului sugerează mai multe strategii practice care ar putea încetini îmbătrânirea creierului, amânând debutul demenţei (vezi caseta 3). Pentru pacienţii mei, care prezintă alterări ale memoriei asociate vârstei şi afecţiuni asociate, am făcut o scurtă trecere în revistă a strategiilor ce pot fi aplicate, analizând potenţialele riscuri şi beneficii ale fiecăreia dintre ele.

Factori de risc şi factori de protecţie pentru îmbătrânirea creierului

În ultimul deceniu, cercetătorii au descoperit un factor genetic major pentru boala Alzheimer, respectiv alela apolipoproteinei E-4.3 Alela are un efect asociat dozei, exercitat asupra creşterii riscului şi scăderii vârstei de debut ale bolii Alzheimer. Un test pentru genotipul apolipoproteinei E, singur sau în combinaţie cu alte teste, nu este considerat a fi un predictor util al declinului cognitiv cu care s-ar putea confrunta persoanele fără demenţă.8

Studiile efectuate pe gemenii monozigoţi au evidenţiat rate de concordanţă de aproximativ 50% pentru boala Alzheimer, indicând contribuţia factorilor non-genetici la dezvoltarea afecţiunii. În timp ce traumatismele craniocerebrale severe şi gradul scăzut de educaţie par să crească riscul de apariţie a bolii Alzheimer, există şi factori de protecţie; dintre aceştia - posibili, dar nedovediţi ştiinţific - pot fi menţionate: utilizarea medicamentelor antiinflamatoare nonsteroidiene, terapia de substituţie hormonală cu estrogeni, la femeile aflate în perioada de postmenopauză, vitaminele antioxidante şi statinele hipocolesterolemiante, dieta hipolipidică şi antrenamentele aerobice.6

Strategii de menţinere a sănătăţii creierului

Reducerea stresului

Stresul cronic poate să fie dăunător pentru sănătatea creierului şi a performanţelor mnezice. Studiile efectuate pe animale evidenţiază că expunerea prelungită la hormonii de stres are un efect advers asupra hipocampului, o regiune din creier implicată în funcţia mnezică şi în învăţat.9 Cercetările cu subiecţi umani au indicat faptul că expunerea timp de câteva zile, la niveluri înalte ale hormonului de stres cortisol poate să afecteze memoria.10 Stresul cronic poate contribui la apariţia depresiei şi la tulburări anxioase, care interferă, adeseori, cu procesele normale ale memoriei, mai ales la persoanele vârstnice. Coroborând datele, ajungem la concluzia că reducerea gradului de stres poate să aibă un efect benefic asupra sănătăţii creierului.

Activitatea fizică

La animalele de laborator care fac exerciţii fi-zice cu regularitate s-a observat apariţia de neuroni noi, la nivelul hipocampului, comparativ cu animalele inactive.11 Exerciţiile fizice pot să crească fluxul sanguin cerebral, care va duce, la rândul său, la stimularea creşterii celulelor nervoase. Studii efectuate pe persoanele care au depus efort fizic pe vremea când aveau vârsta între 20 şi 60 de ani arată că riscul de apariţie a bolii Alzheimer la vârste mai înaintate este mult redus.12 Un studiu recent, efectuat pe adulţi sănătoşi, cu vârste cuprinse între 60 şi 75 de ani, a constatat că activităţile mentale implicate în controlul executiv - monitorizarea, inventarierea, planificarea, inhibiţia şi memoria - au fost ameliorate la grupul care urma exerciţii aerobice, nu, însă, şi la grupul de control.13

Alimentaţia sănătoasă

Persoanele care au un exces ponderal sunt expuse unui risc crescut de apariţie a bolilor de tipul diabetului şi hipertensiunii. Afecţiunile asociate obezităţii includ riscul de producere a afecţiunilor cerebrovasculare care, adeseori, au ca urmări alterarea memoriei şi demenţa.

Studiile epidemiologice arată că regimurile alimentare sărace în grăsimi, utilizate de adulţii tineri şi de cei cu vârste medii, reduc riscul de instalare a bolii Alzheimer la bătrâneţe. Există, însă, şi unele grăsimi benefice pentru sănătatea creierului. Investigaţiile recente au constatat că dieta de tip mediteranean, bogată în ulei de măsline, are efecte protectoare faţă de declinul cognitiv asociat înaintării în vârstă.14

Şi vitaminele antioxidante par să protejeze creierul. În cazul persoanelor cu tulburări uşoare ale memoriei, administrarea vitaminelor E şi C poate proteja sănătatea creierului, dar nu se cunoaşte exact doza în care trebuie admi-nistrate.15

Experţii în nutriţie au elaborat metode de determinare a gradului de putere antioxidantă a diferitelor alimente; efectele antioxidante ar putea să ne protejeze creierul pe măsură ce îmbătrânim.

Caseta 4: Strategii care pot să protejeze sănătatea creierului

· Reducerea stresului-pregătiri minuţioase, echilibrul între muncă şi relaxare, stabilirea unor cerinţe realiste şi luarea de pauze la intervale regulate

· Activitatea mentală-rezolvaţi rebusuri, puzzle-uri, citiţi sau oferiţi-vă provocări intelectuale

· Alimentaţie sănătoasă pentru creier-consumaţi şase pahare de apă zilnic, mâncaţi alimente sărace în grăsimi şi multe fructe şi legume, evitaţi alimentele prăjite şi luaţi vitaminele antioxidante E şi C

· Exerciţii fizice regulate, inclusiv activitate aerobică adecvată

· Sporturi şi activităţi cu risc scăzut de producere a traumatismelor cranio-cerebrale

· Evitaţi tutunul şi abuzul de alcool

• Activităţi cu implicare emoţională

A fost dovedită capacitatea antioxidantă relativ mare a următoarelor fructe şi legume: afine, căpşuni, roşii şi broccoli.16

O dietă bogată în glucide cu indice glicemic ridicat (pretzel, cartofi prăjiţi etc.) poate să crească riscul de instalare a diabetului, soldat, frecvent, cu producerea de accidente vasculare şi demenţă vasculară,17 dar prin modificarea dietei, efectele pot să dispară. Un studiu recent a evidenţiat că o combinaţie între reducerea greutăţii, utilizarea unei alimentaţii sănătoase şi efectuarea regulată de exerciţii fizice poate diminua cu mai mult de 50% riscul de apariţie a diabetului de tip 2.18

Activitatea mentală

Riscul de a face boala Alzheimer este mai redus în rândul persoanelor active din punct de vedere intelectual, comparativ cu cele care nu au astfel de preocupări.12 Studiile au indicat şi că un ritm mai intens al activităţii mentale în jurul vârstei de 20 de ani anticipează o funcţie cognitivă mai bună la bătrâneţe. Persoanele care obişnuiesc să citească şi desfăşoară activităţi stimulatoare pentru intelect sau legate de procesul de învăţământ îşi menţin funcţia mnezică mai bine şi timp mai îndelungat, pe măsură ce îmbătrânesc.

Alte studii au arătat că absolvenţii de facultăţi au un risc mai scăzut de a face boala Alzheimer, faţă de persoanele cu status educaţional redus.19

Studiile efectuate pe animale au arătat că factorii de mediu stimulatori duc la creşterea numărului de neuroni în centrii memoriei din hipocamp.20 Alte cercetări susţin ipoteza conform căreia o stimulare mentală continuă, pe tot parcursul vieţii, este benefică şi pentru creierul uman. Persoanele cu studii aprofundate şi cu realizări profesionale tind să aibă o densitate mai mare de conexiuni neuronale la nivelul zonelor din creier implicate în raţionamentele complexe.19

Concluzia care se desprinde este că stimularea mentală, sau solicitarea intelectuală a creierului în diverse modalităţi, este capabilă nu doar să amelioreze performanţele memoriei, ci şi să limiteze declinul cognitiv care se poate instala ulterior.

Alte opţiuni practice

Persoanele care au suferit traumatisme cranio-cerebrale, cu pierderea conştiinţei timp de minimum o oră, sunt expuse unui risc dublu de a face, la un moment dat, boala Alzheimer.21 Un studiu comparativ între jucătorii amatori de fotbal, cu vârste în jurul pragului de 25 de ani, şi înotători şi alergători (mai puţin expuşi loviturilor la cap), din aceeaşi categorie de vârstă, a arătat că peste 30% dintre jucătorii de fotbal aveau alterări ale memoriei, comparativ cu mai puţin de 10% dintre înotători şi alergători.22 Evitarea traumatismelor cranio-cerebrale pare să reprezinte o strategie importantă de păstrare a sănătăţii creierului pe parcursul vieţii.

Fumatul este un alt risc pentru tulburările de memorie ce apar odată cu înaintarea în vârstă. Un studiu a constatat că fumătorii erau expuşi unui risc dublu de a face boala Alzheimer în comparaţie cu persoanele care nu au fumat niciodată.23 Cu toate acestea, renunţarea la fumat, indiferent la ce vârstă, poate reduce riscul.

O investigaţie epidemiologică desfăşurată pe durata a opt ani a evidenţiat că un consum uşor până la moderat de alcool definit drept una până la patru unităţi zilnic scade riscul de instalare a unor tulburări de memorie severe, în comparaţie cu abstinenţii sau cu alcoolicii.24 Studii similare, efectuate pe băutorii moderaţi de vin, au indicat riscuri mai scăzute de apariţie a bolii Alzheimer, comparativ cu marii băutori şi cu abstinenţii. Nu se cunoaşte exact modalitatea prin care alcoolul protejează creierul sau inima, dar ar putea să fie implicat un efect antiplachetar care scade tendinţa de coagulare sanguină ce produce afectare tisulară.

Studiul MacArthur asupra îmbătrânirii frumoase a mai constatat că menţinerea contactelor interumane şi implicarea în activităţi utile permite anticiparea unei bătrâneţi frumoase.25 Dat fiind faptul că autorii accentuează rolul deosebit de important al succesului cognitiv în asigurarea unei îmbătrâniri frumoase, este foarte probabil ca un asemenea gen de activităţi să promoveze, în egală măsură, şi sănătatea creierului.

Resurse educaţionale suplimentare

Cartea lui Gary Small, The Memory Bible: An Innovative Strategy for Keeping the Brain Young (Biblia memoriei: O strategie inovatoare pentru a păstra tinereţea creierului (London: Penguin, 2002), îşi pune la curent cititorii cu ultimele cercetări şi cu abordările practice privitoare la tulburările de memorie asociate vârstei. Cartea ar putea să fie recomandată pacienţilor cu deficite uşoare ale memoriei, dar şi familiilor lor

John Rowe şi Robert Kahn rezumă constatările studiului MacArthur în cartea lor, intitulată Successful Aging (Îmbătrânirea frumoasă) (New York: Pantheon 1998) şi arată că unele stiluri de viaţă determină sănătatea fizică şi mentală pe măsură ce îmbătrânim

Arthur Kramer şi colegii săi descriu modul în care activităţile fizice influenţează vitalitatea cognitivă, în "Exerciţiul fizic, vârsta şi funcţia cognitivă: corp sănătos, minte sănătoasă", în Fisk AD, Rogers W, eds. Human Factors Interventions for the Health Care of Older Adults (Intervenţia factorilor umani asupra îngrijirilor de sănătate la adulţii vârstnici) (Hillsdale, NJ:Erlbaum, 2001 )

Un rezumat echilibrat al terapiilor complementare poate să fie găsit în Spencer JW, Jacobs JJ, eds. Complementary /Alternative Medicine: An Evidence-Based Approach (Medicina alternativă/complementară: O abordare bazată pe dovezi) (St. Louis: Mosby-Year Book, 1999)

Website-uri

The Natural Pharmacist (www.tnp.com) oferă o bază de date de informaţii despre produsele nutriţionale

Website-uri cu exerciţii care stimulează activitatea mentală: AgeNet.Inc http://agenet.agenet.com/; cautati Aerobics of the Mind), Brainbashers (http://www.brainbashers.com/), The Ultimate Puzzle Site (http://www.dse.nl/puzzle/indexus.html) şi The Grey Labyrinth (http://www.greylabyrinth.com/)

Societatea Alzheimer (http://www.alzheimers.org.uk/) -Principala asociaţie din Marea Britanie pentru îngrijiri şi cercetări pentru persoanele cu toate formele de demenţă şi cei care îi îngrijesc

British Geriatrics Society (Societatea Britanică de Geriatrie) (http://www.bgs.org.uk/)-organizaţie profesională naţională, care are ca scop recuperarea unei persoane handicapate şi bolnave, la un nivel de abilitate maximă şi, ori de câte ori este posibil, redobândirea unei activităţi independente la domiciliu

Association of British Neurologists (Asociaţia Britanică a Neurologilor) (http://www.theabn.org/) -organizaţie profesională naţională care sprijină cercetarea, educaţia şi îngrijirile clinice

Royal College of Psychiatrics (Colegiul Regal al Psihiatrilor) (http://www.rcpsych.ac.uk/)-organizaţie profesională naţională care oferă informaţii publice referitoare la sănătatea mentală şi la bolile mentale

Finanţare: Sprijin din partea Fran and Ray Stark Foundation Fund pentru cercetarea bolii Alzheimer.

Conflict de interese: GWS a fost consultant şi purtător de cuvânt pentru Janssen, Eisai, Merck, Lilly, Pfizer, Abbott, Novartis, Forest şi Organon, şi a primit fonduri pentru ceretare de la Pfizer, Lilly şi Forest.

What we need to know about age related memory loss
BMJ 2002;324:1502-5

UCLA Neuropsychiatric Institute, Suite 88­201, 760 Westwood Plaza, Los Angeles, CA 90024, USA
Gary W Small Parlow­Solomon professor on aging
gsmall@mednet. ucla.edu

Bibliografie


1 Larrabee GJ, Crook TH. Estimated prevalence of age­associated memory impairment derived from standardized tests of memory function. Intl Psychogeriatr 1994;6:95­104.

2 Petersen RC, Smith GE, Waring SC, Ivnik RJ, Tangalos EG, Kokmen E.Mild cognitive impairment: clinical characterization and outcome. Arch Neurol 1999;56:303­8.

3 Small GW, Rabins PV, Barry PP, Buckholtz NS, DeKosky ST, Ferris SH, et al. Diagnosis and treatment of Alzheimer disease and related disorders: consensus statement of the American Association for Geriatric Psychiatry, the Alzheimer's Association, and the American Geriatrics Society. JAMA 1997;278:1363­71.

4 Folstein M, Folstein S, McHugh P. "Mini­mental state": a practical method for grading the cognitive state of patients for the clinician. J Psychiatr Res 1975;12:189­98.

5 Silverman DHS, Small GW, Chang CY, Lu CV, Kung de Aburto MA, Chen W, et al. Positron emission tomography in evaluation of dementia: regional brain metabolism and long­term clinical outcome. JAMA. 2001;286:2120­7.

6 Small G. The memory bible: an innovative strategy for keeping the brain young. London: Penguin, 2002.

7 MattsonMP. Existing data suggest that Alzheimer's disease is preventable. Ann N Y Acad Sci 2000;924:153­9.

8 Relkin NR, Tanzi R, Breitner J, Farrer L, Gandy S, Haines J, et al. Apolipoprotein E genotyping in Alzheimer's disease: position statement of the National Institute on Aging/Alzheimer's Association Working Group. Lancet 1996;347:1091­5.

9 Sapolsky RM. Glucocorticoids, stress, and their adverse neurological effects: relevance to aging. Exp Gerontol 1999;34:721­32.

10 Newcomer JW, Selke G, Melson AK, Hershey T, Craft S, Richards K, et al.Decreased memory performance in healthy humans induced by stress­level cortisol treatment. Arch Gen Psychiatry 1999;56:527­33.

11 Gage FH. Neurogenesis in the adult brain. J Neurosci 2002;22:612­3.

12 Friedland RP, Fritsch T, Smyth KA, Koss E, Lerner AJ, Chen CH, et al. Patients with Alzheimer's disease have reduced activities in midlife compared with healthy control­group members. Proc Natl Acad Sci USA 2001;98:3440­5.

13 Kramer AF,Hahn S, McAuley E, Cohen NJ, Banich MT,Harrison C, et al. Exercise, aging and cognition: healthy body, healthy mind? In: Fisk AD, Rogers W, eds. Human factors interventions for the health care of older adults. Hillsdale, NJ: Erlbaum, 2001.

14 Solfrizzi V, Panza F, Torres F, Mastroianni F, Del Parigi A, Venezia A, et al. High monounsaturated fatty acids intake protects against age­related cognitive decline. Neurology 1999;52:1563­9.

15 Morris MC, Beckett LA, Scherr PA, Herbert LE, Bennett DA, Field TS, et al. Vitamin E and vitamin C supplement use and risk of incident Alzheimer disease. Alzheim Dis Assoc Disord 1998;12:121­6.

16 Joseph JA, Nadeau D, Underwood A. The color code: a revolutionary eating plan for optimum health. New York: Hyperion, 2002.

17 Brand­Miller J, Volwever TMS, Colaguiri S, Foster­Powell K. The glucose revolution.New York: Marlow, 1999.

18 Eriksson J, Lindstrom J, Tuomilehto J. Potential for the prevention of type 2 diabetes. Br Med Bull 2001;60:183­99.

19 Del Ser T, Hachinski V, Merskey H, Munoz DG. An autopsy­verified study of the effect of education on degenerative dementia. Brain 1999;122:2309­19.

20 Van Praag H, Kempermann G, Gage FH. Neural consequences of en-vironmental enrichment. Nat Rev Neurosci 2000;1:191­8.

21 Mayeux R. Gene­environment interaction in late­onset Alzheimer disease: the role of apolipoprotein­epsilon4. Alzheimer Dis Assoc Disord 1998;12(suppl 3):S10­5.

22 Matser JT, Kessels AG, Lezak MD, Jordan BD, Troost J. Neuropsychological impairment in amateur soccer players. JAMA 1999;282:971­3.

23 Merchant C, Tang MX, Albert S, Manly J, Stern Y, Mayeux R. The influence of smoking on the risk of Alzheimer's disease. Neurology 1999;52:1408­12.

24 Ruitenberg A, van Swieten JC, Witteman JC, Mehta KM, van Duijn CM, Hofman A, et al. Alcohol consumption and risk of dementia: the Rotterdam study. Lancet 2002;359:281­6.

25 Kahn RL, Rowe JW. Successful aging. New York: Pantheon, 1998.

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Dr. Irina Tănăsescu
Autor: