Radacinile cauzelor de conflict violent in tarile in curs de dezvoltare

Saracia si divergentele politice, sociale si economice dintre grupuri predispun la conflict; politicile de combatere a acestor neajunsuri vor reduce riscul declansarii unui razboi

Opt dintre cele zece tari considerate a fi cele mai sarace din lume sufera, sau au avut de suferit, recent, de pe urma conflictelor violente care au avut o arie de influenta larga. Razboaiele din tarile in curs de dezvoltare se soldeaza cu serioase pierderi umane, economice si sociale si reprezinta principala cauza de saracie si subdezvoltare. Asa, de pilda, in 1990, s-a estimat ca surplusul de decese inregistrate in rindul minorilor, in urma razboiului din Cambodgia, a reprezentat 3% din populatia tarii.1 Cele mai recente conflicte, cum ar fi cele din Sudan sau Congo, au un caracter intrastatal, desi exista, adesea, o pondere importanta a interventiilor externe, cum se intimpla in Afganistan. In ultimii 30 de ani, Africa a fost continentul afectat in cea mai mare masura de razboi (fig 1).

Articolul de fata trece in revista importanta cunoasterii cauzelor ce au determinat conflictul si sugereaza unele raspunsuri politice care ar putea fi adoptate pentru a diminua probabilitatea declansarii unui viitor razboi.

Dimensiunea culturala a razboiului

Idei principale

In tarile sarace, razboaiele sunt o cauza majora a saraciei, subdezvoltarii si imbolnavirii

Incidenta razboiului a inceput sa creasca dupa anul 1950, majoritatea conflictelor desfasurindu-se la nivel intrastatal

Adesea, razboaiele au dimensiuni culturale, legate de etnie sau religie, dar intotdeauna exista si cauze economice determinante

Principalele cauze conflictuale includ inegalitatile politice, economice si sociale; saracia extrema; stagnarea economica; serviciile guvernamentale deficiente; rata crescuta a somajului; degradarea mediului; motivele individuale (economice) care instiga la lupta

Pentru a diminua probabilitatea de izbucnire a razboaielor sunt esentiale promovarea dezvoltarii globale, atenuarea inegalitatilor dintre grupuri, scaderea ratei somajului si, prin controlul national si international asupra comertului ilegal, limitarea provocarilor individuale ce intretin conflictul

Multe grupuri de oameni care lupta pentru aceeasi cauza considera ca apartin unei comunitati culturale (etnice sau religioase), iar una dintre motivatiile actiunii lor ar putea fi dorinta de a-si pastra autonomia culturala. Asa se explica tendinta de a pune iminenta razboaielor pe seama pasiunilor etnice primordiale.

O persoana mosteneste o parte din zestrea sa culturala, dar poate sa si-o si construiasca conform propriilor optiuni; in plus, numerosi oameni au mai multe identitati.2 Multe dintre identitatile etnice din Africa, care, in prezent, par a fi atit de puternice, au fost inventate de puterile coloniale in scopuri administrative, originea lor fiind slab reprezentata in Africa pre-coloniala.3 Limitele lor sunt, in general, vagi si, pe drept cuvint, au fost descrise ca fiind tendinte vagii.4

In razboaie, liderii politici pot, in mod deliberat, sa remodeleze amintirile istorice pentru a genera sau intari identitatea in lupta pentru putere si resurse. Asa, de pilda, in conflictul declansat in Matebeland, Zimbabwe, dupa cucerirea independentei nationale, identitatea Ndebele a fost folosita pentru a promova obiective politice.5 Alte exemple bine cunoscute includ nazismul in Germania, hutuismul in Rwanda (fig 2) si, in prezent, atitudinea insistenta a talibanilor si a altor minoritati etnice care doresc sa atraga atentia asupra constiintei islamice.

Factorii economici care favorizeaza declansarea razboaielor

Pentru a explica razboaiele intrastatale au fost avansate patru ipoteze economice, bazate pe factorii legati de motivatia de grup, motivatia individuala, esecul contractului social si degradarea mediului inconjurator.


Fig. 1 Numarul de conflicte armate, pe niveluri, in intervalul
1994-2000 (Adaptat dupa Gleditsch NP, Wallensteen P, Eriksson M,
Sollenberg M, Strand H. Armed conflict 1946-2000:
a new dataset. www.pcr.uu.se/workpapers.html)

Ipoteza motivatiei de grup - Atita vreme cit razboaiele intrastatale constau, in special, din lupte intre grupuri, motivele de grup, resentimentele si ambitiile reprezinta motive pentru declansarea unui razboi.4,6,7 Grupurile pot fi impartite pe baza criteriilor culturale sau religioase, in functie de zona geografica sau dupa categoria sociala. Diferentele de grup devin motive serioase de conflict doar daca exista si alte deosebiri importante intre grupuri, in special in distribuirea si exercitarea puterii politice si economice.8 In aceasta situatie, grupurile relativ defavorizate sunt tentate (sau sunt convinse de lideri) sa incerce sa se redreseze. Acolo unde redresarea politica nu este posibila poate izbucni un razboi. Resentimentele inspirate de diferentele de grup, denumite inegalitati orizontale, sunt o cauza conflictuala majora. Diferentele dintre grupuri au un caracter complex, fiind de natura economica, politica si sociala (vezi tabelul). Grupurile relativ privilegiate pot fi, de asemenea, motivate sa lupte pentru a-si apara privilegiile impotriva atacului declansat de grupurile relativ defavorizate.6


Fig. 2 Victimele unui masacru produs de populatia Hutu din Rwanda

Ipoteza motivatiei individuale - Razboiul le confera oamenilor beneficii, dar implica si cheltuieli care-i pot motiva sa lupte.9,10 In special tinerii fara instruire isi pot gasi un loc de munca, angajindu-se in armata. Razboiul genereaza si oportunitati de a prada, de a profita de pe urma lipsurilor si ajutoarelor, favorizeaza comertul cu arme si perpetueaza productia si traficul ilegal de droguri, diamante, timbre si alte obiecte de lux. Acolo unde oportunitatile alternative sunt limitate de veniturile mici si de somaj, iar posibilitatile imbogatirii prin razboi sunt considerabile, este de asteptat sa creasca incidenta si durata conflictelor. Aceasta ipoteza a lacomieii s-a nascut din ratiuni economice.10,11

 Exemple de inegalitati orizontale

Categorii de diferentiere Exemple selectate
Participare politica
Participare in guvern Fiji, Burundi, Bosnia Herzegovina, Uganda, Sri-Lanka
Participare in armata si politie Fiji, Irlanda de Nord, Burundi, Kosovo
Putere economica
Bunuri
  Terenuri Fiji, Cambodgia, Salvador, Haiti
  Capital privat Malaysia, Africa de Sud, Burundi
  Infrastructura guvernamentala Chiapas, Mexico, Burundi
  Ajutoare Afganistan, Sudan, Rwanda
  Resurse naturale Liberia, Sierra Leone
Locuri de munca si venituri
  Venituri Malaysia, Africa de Sud, Fiji, Chiapas
  Locuri de munca guvernamentale Sri Lanka, Fiji
  Locuri de munca in sistemul privat Fiji, Uganda, Malaysia
  Locuri de munca privilegiate Africa de Sud, Fiji, Irlanda de Nord
  Somaj Africa de Sud, Irlanda de Nord
Acces si pozitii sociale
Educatie Rwanda, Burundi, Haiti, Africa de Sud, Uganda de Nord, Kosovo
Servicii de sanatate Burundi, Uganda de Nord, Chiapas
Apa potabila Uganda, Chiapas
Locuinte Irlanda de Nord
Saracie Chiapas, Uganda, Africa de Sud

Esecul contractului social - Deriva din ideea ca stabilitatea sociala se bazeaza pe un contract social, ipotetic, dintre populatie si guvern. Oamenii accepta autoritatea statului atita vreme cit acesta le ofera servicii si le propune conditii economice rezonabile (locuri de munca si venituri mari). Odata cu stagnarea sau declinul economic si inrautatirea serviciilor de stat, contractul social este incalcat si rezulta violenta. Este de asteptat, asadar, ca nivelurile ridicate ale saraciei si declinul serviciilor de stat sa determine declansarea conflictelor.12

Ipoteza razboiului verde - Indica faptul ca degradarea mediului poate fi o sursa de saracie si o cauza de conflict.13,14 De exemplu, este posibil ca presiunea crescuta din partea populatiei si scaderea productivitatii agricole sa determine dispute asupra terenului. Lipsa tot mai acuta a apei potabile poate sa provoace conflicte.15 Ipoteza contrazice ideea ca oamenii lupta pentru a asigura controlul asupra bogatiilor naturii.10,16

Cele patru ipoteze nu se exclud reciproc. Astfel, conflictul din Sudan este un exemplu al modului in care ostilitatile sunt perpetuate atit de inegalitatea orizontala (populatia din sud fiind grav afectata), cit si de cistigurile individuale substantiale.9 Saracia mediului a fost un factor important, credibil, in conflictul din Rwanda, dar nu pare sa fi jucat acelasi rol si in fosta Jugoslavie.

Datele care sustin ipotezele

Datele evidentiate in cazurile studiate si in analizele statistice sugereaza ca fiecare ipoteza are o contributie in explicarea conflictului.

Inegalitatile dintre grupuri - Exista date concludente care sustin existenta unor inegalitati orizontale acute intre grupurile aflate in conflict.17 Inegalitatile de grup sunt observate intotdeauna in accesul politic asa se explica de ce se prefera sa se recurga la violenta in loc sa se incerce rezolvarea diferendelor prin negocieri politice. Inegalitatile de grup sunt uzuale la nivel economic, cu toate ca nu au mereu un rol major (cum ar fi in Bosnia18). Acolo unde sunt accentuate, extinse si perpetuate in timp, inegalitatile orizontale sunt cele mai susceptibile sa declanseze un conflict. Desi sunt rare datele sistematice legate de o tara, un studiu a clasificat, in 93 de state, 233 de grupuri comunale politizate conform diferentelor politice, economice si ecologice, si a observat ca majoritatea grupurilor afectate de acest tip de inegalitati si-au declamat interesele de grup, actionind de la formele de protest non-violent pina la revolutie.4  

Resurse educationale suplimentare

> Berdal M, Malone D. Greed and grievance: economic agendas in civil wars. Boulder CO: Lynne Rienner, 2000
> Gurr TR. Minorities at risk: a global view of ethnopolitical conflicts. Washington DC: Institute of Peace Press, 1993
> Horowitz D. Ethnic groups in conflict. Berkeley: University of California Press, 1985
> Le Billon P, Macrae J, Leader N, East R. The political economy of war: what relief agencies need to know. London: Relief and Rehabilitation Network, 2000
> Nafziger EW, Stewart F, Vayrynen R. War, hunger and displacement: the origin of humanitarian emergencies. Oxford: Oxford University Press, 2000

Motivatia individuala - Ideea ca, in unele tari, motivatia individuala joaca un rol important in prelungirea, daca nu in provocarea unui conflict este bine sustinuta prin munca in Sudan, Sierra Leone si Liberia.9,19,20 Collier si Hoeffer au testat ipoteza lacomiei (desi cu o apreciere lipsita de rafinament a bogatiei resurselor) si au remarcat o asociere semnificativa cu conflictul, cu toate ca acesta fusese provocat.21 Ei au constatat, de asemenea, ca un nivel mai ridicat de instruire a populatiei masculine reduce riscul izbucnirii unui razboi si au conchis ca motivatia lacomieii este mai puternica decit nemultumirile populatiei, generate de conflict.

Esecul contractului social - Studiile economice arata ca incidenta conflictului este mai mare in rindul tarilor care au un nivel scazut al venitului pe cap de locuitor, al sperantei de viata si al cresterii economice.10,12,22 Oricum, numeroase studii statistice asupra asocierii dintre distributia verticala a venitului si conflict ajung la rezultate diferite.10,12,23 S-a sugerat ca programele elaborate de FMI (Fondul Monetar International) asociate, de regula, cu reduceri ale fondurilor alocate serviciilor oferite de guvern determina conflicte, dar nici datele statistice, nici cele ale studiilor de caz, nu sustin o atare ipoteza, poate pentru ca tarile aflate in pragul unui conflict nu intrunesc, in general, criteriilor impuse de asemenea programe.12,24

Ipoteza razboiului verde Datele care sustin o asemenea ipoteza sunt contradictorii. Se pare ca atit saracia mediului, cit si bogatia resurselor pot fi asociate conflictului.13,16,25 Stresul mediului tinde sa determine populatia sa incline spre violenta, in incercarea de-a cauta alternative la situatiile disperate (cum ar fi in Rwanda), in timp ce bogatia resurselor ofera, unor grupuri private, o motivatie puternica de a prelua controlul asupra unor astfel de resurse (cum este cazul in Sierra Leone).

Cele patru ipoteze identifica factori care pot favoriza participarea grupurilor la ostilitati, dar nici una dintre ele, luate separat, nu explica toate conflictele. Este evident faptul ca explicatiile nu sunt universal valabile, dar toate studiile au identificat un factor determinant comun, si anume antecedentele conflictuale s-a constatat, pe de-o parte, ca se mentine, adesea, influenta factorilor structurali care au favorizat, initial, declansarea ostilitatilor si, pe de alta parte, ca apelind la memoria de grup (colectiva), mobilizarea populatiei devine mai eficienta daca au existat conflicte anterioare.

Strategii de reducere a probabilitatii de declansare a unui razboi

Studiile trecute in revista anterior sugereaza citeva concluzii politice importante pentru tarile inclinate spre stari conflictuale. Pentru eliminarea oricarei surse majore de conflict este esential sa se diminueze principalele inegalitati orizontale. Este nevoie si de strategii politice care sa atenueze motivatiile pro-conflictuale individuale, in special atunci cind ostilitatile sunt iminente. In plus, este imperios necesar sa se creeze conditii de siguranta atit pentru activitatea guvernamentala, care sa functioneze optim la nivel politic, economic si social, cit si pentru bunul mers al economiei nationale, de a carei functionare normala sa beneficieze toate grupurile sociale reprezentative ale populatiei, precum si majoritatea indivizilor.

Din perspectiva politica, integrarea unui guvern in viata unei tari nu este o simpla chestiune legata de democratie; e posibil ca democratiile care se bazeaza pe majoritate sa determine opresiunea minoritatilor. Conflictele sunt mai frecvente in societatile de tip semi-democratic sau in cele conduse de guverne aflate in tranzitie, fiind aproape inexistente in cazul democratiilor instituite si al regimurilor autoritare.26 Institutiile democratice trebuie sa fie integrate la toate nivelurile de exemplu, sistemele de vot au menirea sa asigure reprezentarea tuturor gruparilor majore in guvern. Sunt reprezentative, in acest sens, constitutia adoptata, recent, de guvernul Irlandei de Nord, si propunerile pentru Afganistan si Burundi.

Este nevoie de politici economice si sociale care sa reduca sistematic inegalitatile orizontale. Strategiile din sectoarele de investitii, angajare a fortei de munca, educatie si alte servicii sociale ar trebui sa vizeze reducerea dezechilibrelor si inegalitatilor. Asemenea politici trebuie aplicate cu precautie, de vreme ce intentia de-a corecta inegalitatile orizontale s-a dovedit, uneori, a fi generatoare de conflict din partea unui grup a carui pozitie privilegiata este amenintata, asa cum s-a intimplat in Sri Lanka.

O problema majora o constituie opozitia pe care guvernul unei tari predispuse la conflict o poate afisa impotriva unor astfel de strategii, in masura in care el ar fi beneficiarul inegalitatilor. Agentiile straine pot sublinia nevoia de a reduce inegalitatile orizontale, dar aplicarea politicilor pe care le recomanda depinde, in ultima instanta, tot de factorii de decizie locali.

Pe termen scurt, politicile de schimbare a motivatiilor individuale de a lupta includ oferte de scheme de angajare si credite pentru tineri. Pe termen lung, extinderea educatiei si realizarea unei dezvoltari globale vor spori oportunitatile pe timp de pace. Un control mai riguros si legitimitatea pietelor internationale de droguri, lemn, diamante etc. ar trebui sa limiteze oportunitatile de profit din traficul ilegal, favorizat de razboi.

Concluzii

Cu toate ca prezentul articol si-a concentrat atentia asupra cauzelor conflictelor intrastatale, analiza este relevanta, in mare masura, si pentru situatia internationala. Diferentele majore, de natura economica si sociala, dintre societatea vestica si lumea islamica sunt un exemplu clar al inegalitatilor orizontale internationale. Asemenea discrepante, manifestate pe fondul extinderii procesului de saracire a populatiei din multe tari islamice, le permit liderilor, cum sunt Osama bin Laden si Saddam Hussein, sa-si fondeze sprijinul exclusiv pe baze religioase.

Multumesc editorului si celor doi referenti pentru comentariile lor utile.

Root causes of violent conflict in developing countries
BMJ 2002;324:342-5

Development Studiesm Queen Elizabeth Housem Oxford OX1 3LA
Frances Stewart director
frances.stewart@queen-elizabeth-house.oxford.ac.uk

Bibliografie


1 Stewart F, Fitzgerald V, eds. War and underdevelopment: the economic and social consequences of conflict. Oxford: Oxford University Press, 2001.

2 Turton D. War and ethnicity: global connections and local violence in north east Africa and former Yugoslavia. Oxford Dev Stud 1997; 25: 77-94.

3 Ranger T. The invention of tradition in colonial Africa. In: Hobsbawm E, Ranger T, eds. The invention of tradition. Cambridge: Canto, 1983:211-262.

4 Gurr TR. Minorities at risk: a global view of ethnopolitical conflicts. Washington DC: Institute of Peace Press, 1993.

5 Alexander J, McGregor J, Ranger T. Ethnicity and the politics of conflict: the case of Matabeleland. In: Nafziger EW, Stewart F, Vayrynen R, eds. War, hunger and displacement: the origin of humanitarian emergencies. Oxford: Oxford University Press, 2000:305-336.

6 Horowitz D. Ethnic groups in conflict. Berkeley: University of California Press, 1985.

7 Stewart F. Horizontal inequalities as a source of conflict. In: Hampson F, Malone D, eds. From reaction to prevention. London: Lynne Rienner, 2001:105-136.

8 Cohen A. Two-dimensional man: an essay on the anthropology of power and symbolism in complex society. Berkeley: University of California Press, 1974.

9 Keen D. The benefits of famine: a political economy of famine relief in southwestern Sudan 1883-1989. Princeton: Princeton University Press, 1994.

10 Collier P, Hoeffler A. Greed and grievance in civil war. Washington DC: World Bank, 2000:42.

11 Hirshleifer J. The dark side of the force. Econ Inquiry 1994; 32: 1-10.

12 Nafziger EW, Auvinen J. The economic causes of humanitarian emergencies. In: Nafziger EW, Stewart F, Vayrynen R, eds. War, hunger and displacement: the origin of humanitarian emergencies. Oxford: Oxford University Press, 2000:91-145.

13 Homer-Dixon T. Environmental scarcities and violent conflict: evidence from cases. Int Secur 1994; 19(1): 5-40.

14 Kaplan R. The coming anarchy: how scarcity, crime, overpopulation and disease are threatening the social fabric of our planet. Atlantic Monthly 1994(Feb):44-74.

15 Swain A. Water scarcity as a source of crises. In: Nafziger EW, Stewart F, Vayrynen R, eds. War, hunger and displacement: the origin of humanitarian emergencies. Oxford: Oxford University Press, 2000:179-205.

16 Fairhead J. The conflict over natural and environmental resources. In: Nafziger EW, Stewart F, Vayrynen R, eds. War, hunger and displacement: the origin of humanitarian emergencies. Oxford: Oxford University Press, 2000:147-178.

17 Nafziger EW, Stewart F, Vayrynen R, eds. War, hunger and displacement: the origin of humanitarian emergencies. Oxford: Oxford University Press, 2000.

18 Kotouc E. The causes of violent conflict in Bosnia and the contemporary effort to establish lasting peace sthesist. In: Oxford: University of Oxford, 2001.

19 Keen D. Sierra Leone: war and its functions. In: Stewart F, Fitzgerald V, eds. War and underdevelopment: the economic and social consequences of conflict. Oxford: Oxford University Press, 2001:155-175.

20 Reno W. Warlord politics and African states. Boulder, CO: Lynne Rienner, 1998.

21 Cramer C. Homo economicus goes to war: methodological individualism, rational choice and the political economy of war. London: School of Oriental and African Studies, 2001.

22 Elbadawi I, Sambanis N. How much war will we see? Estimating incidence of civil war in 161 countries. Washington DC: World Bank, 2001.

23 Lichbach MI. An evaluation of Does economic inequality breed political conflict?? studies. World Politics 1989; 41: 431-470.

24 Morrisson C. Stabilisation programmes, social costs, violence and humanitarian emergencies. In: Nafziger EW, Stewart F, Vayrynen R, eds. War, hunger and displacement: the origin of humanitarian emergencies. Oxford: Oxford University Press, 2000:207-237.

25 Andrr C, Platteau J-P. Land tenure under unendurable stress: Rwanda caught in the Malthusian trap. Namur: Centre de Recherche en Economie du Developpement (CRED), Facultts universitaires Notre-Dame de la Paix, 1996:49.

26 Reynal-Querol M. Ethnicity, political systems and civil war. J Conflict Resolution (in press). (www.worldbank.org/research/conflict/papers/ ethnicity.pdf)

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Dr Robert Negru
Autor: