Comentariu: Psihologia teroristilor

Atacurile din 11 septembrie 2001 asupra World Trade Center si Pentagon readuc in actualitate terorismul. Amenintarile teroriste din intreaga lume, din anii 80 si 90, au stimulat un val de cercetari despre violenta politica, ale caror concluzii sunt in pericol de a fi ignorate.

Grupurile teroriste nu sunt compuse, de obicei, din oameni violenti, ci din indivizi care folosesc violenta ca arma pentru scopul lor final.1 Violenta poate sa reprezinte un obiectiv strategic, care sa implice costuri si beneficii calculabile si sa fie folosita ca parte a unui angajament moral pentru o anumita cauza.2 E posibil ca teroristii sa urmeze o atare cauza ghidati de sentimente de loialitate, altruism si dreptate, pe care cu alte consecinte le-am putea considera admirabile.3 Indivizii care aleg calea violentei sunt, de obicei, oameni obisnuiti, care fac parte din grupuri iesite din comun, iar pentru a le putea intelege comportamentul ar fi mai indicat sa urmarim nu atit psihologia individuala, cit pe cea a grupurilor.

Exista aspecte ale antecedentelor teroristilor care pot fi comparate cu acelea ale membrilor unor bande si culte religioase, unde cautarea identitatii prin aderarea la grup faciliteaza adoptarea unei gandiri radicale. Studierea felului in care oamenii adera la grupari violente arata, adesea, mai multe detalii despre legaturile de prietenie si dragoste decat despre problemele politice.4 Ideologia poate deveni un teren de testare pentru aderare, demonstrand angajamentul fata de cauza gruparii.5 Transformarea cauzei lor intr-un razboii a fost importanta pentru teroristi, care cauta sa-si verifice credinta prin confruntarile militare.5

Cu toate ca sunt, de obicei, limitate, resursele de care dispun teroristii au un impact puternic, datorat pagubelor fizice produse. Amenintarea poate fi transformata intr-o criza de catre mijloacele media, implicate profund in transmiterea pericolului unei audiente mai largi decat cea afectata in mod direct. Boala sociogenica de masa, declansata, in SUA, de frica de antrax, este un bun exemplu.6 Specialistul in terorism de la Rand Corporation a definit terorismul ca o multime de persoane care privesc, nu o multime de persoane care mor, desi a mai prezis, cu mai mult de 10 ani inainte, o crestere pe scara larga a violentei.7

Incercarile de a invinge terorismul prin forta militara pot fi mult mai periculoase pentru guvern decat pentru teroristi, deoarece legalitatea sa se deterioreaza, li se cere cetatenilor sa-si sacrifice drepturile, iar numarul dusmanilor sai creste. Restrictiile si represaliile impuse timp de un sfert de secol nu au atenuat amenintarea Israelului de catre gruparile palestiniene violente, iar indoielile organizatiilor drepturilor omului asupra legalitatii acestui raspuns au fost nocive. Adesea, o natiune reactioneaza la violenta gruparilor mici cel mult la fel ca in situatia in care ar fi fost vorba despre un act criminal fara rezonanta politica.7

Gruparile violente fac parte, de regula, dintr-o retea cu legitimitate psihologica si ideologica care le furnizeaza sprijin material si moral. In miscarea ETA, din Spania, este inclusa si gruparea Basque ideal.8 Simpatizantii sai considera ca, pentru a-si apara legitimitatea, violenta grupare este nevoita sa infrunte rigorile impuse de lege si de autoritatea statului. Aflarea faptului ca guvernul Spaniei a sponsorizat, in anii 80, trupe de lupta impotriva membrilor ETA, a sporit valul de simpatie fata de respectiva miscare, in ciuda reactiilor negative stirnite de caracterul nediscriminatoriu si salbatic al actiunilor ei. Violenta de ambele parti poate influenta judecata opiniei publice, si orice guvern ar trebui sa ia in calcul toate aspectele problemei inainte de a lua vreo masura brutala sau nedreapta care ar putea sa-i slabeasca pozitia morala si sa-i diminueze sprijinul.

Commentary: The psychology ot terrorists
BMJ 2002;324:359

H F Guggenheim Foundation, 527 Madison Avenue, New York, NY 10022-4304, USA
Karen Colvard senior program officer
Kjcolvard@aol.com

Bibliografie


1 Kramer M. The moral logic of Hizballah. In: Reich W, ed. The origins of terrorism. Cambridge: Cambridge University Press, 1990:131-157.

2 Crenshaw M. The logic of terrorism. In: Reich W, ed. The origins of terrorism. Cambridge: Cambridge University Press, 1990:7-24.

3 Sprinzak E. The ascendance of Israells radical right. New York: Oxford University Press, 1991.

4 Della Porta D. Life histories analysis of social movement activists. In: Diani M, Eyerman R, eds. Studying collective action. London: Sage, 1992:168-193.

5 Powers T. Diana: the making of a terrorist. Boston: Houghton Mifflin, 1971.

6 Wessely S, Hyams KC, Bartholomew R. Psychological implications of chemical and biological weapons. BMJ 2001; 323: 878-879.

7 McCauley C. Terrorism research and public policy: an overview. In: McCauley C, ed. Terrorism research and public policy. London: Frank Cass, 1991:126-144.

8 Zulaika J. Basque nationalism: metaphor and sacrament. Reno: University of Nevada Press, 1988: xxii.

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Dr Raluca Daraba
Autor: