Comentariu la o stire din Minerva

Domnule Editor, - In rubrica Minerva din BMJRo 2001, Vol. 8, nr. 9, p. 414 ati inserat o stire ce afirma ca "nu crucificarea l-a ucis pe Christos", citind Modern Medicine and the Bible (Ortho Books, Bridgend, Wales, 2001). As dori sa-mi prezint viziunea mea asupra celor afirmate, in speranta altor comentarii ale cititorilor dumneavoastra.

Textul biblic, asa cum a fost tradus in multe limbi ale crestinitatii, a permis o multitudine de interpretari legate de rastignirea lui Christos, de decesul, de inmormintarea, apoi de Invierea si de Inaltarea Lui (de-a dreapta Tatalui) catre Cer. Uneori, asa cum Christos a fost plimbat de la Ana la Caiafa, adevarul a fost condus de la o teza la o alta, contrara, deoarece interpretarile nu au tinut deloc cont de secventialitatea evenimentelor descrise. Alteori, nu s-a tinut seama nici de unele aspecte conjuncturale, care lasa sa se inteleaga, direct sau indirect, unele fapte posibil reale.

Desi Pilat din Pont, sub presiunea iudeilor, a ordonat rastignirea lui Christos, este evident ca, de la prinderea Lui si pina la inmormintare, L-a favorizat permanent. Astfel, insemnarea pe care Pilat a pus-o deasupra crucii, avea scris: "Iisus din Nazaret, imparatul Iudeilor" (Mat. 27.87; Marc 15.26; Luc 23.38), insemnare pe care nu a modificat-o, chiar daca preotii nu recunosteau alt imparat decit Cezarul. Pilat n-a renuntat si le-a spus: "Ce am scris, am scris". Mai mult, iudeii l-au rugat sa zdrobeasca fluierele picioarelor (gambele - n.n.) celor trei rastigniti, dar, probabil, la ordinul secret al lui Pilat, ostasii au zdrobit fluierele picioarelor celor doi tilhari, Iisus neavind parte de acest "tratament". Se poate banui, chiar, ca a existat, in acele conditii, un scenariu de salvare a lui Iisus, posibil instrumentat de Pilat, daca excesul de zel al ostasului roman care "I-a strapuns coasta cu o sulita; si indata a iesit din ea singe si apa" (1 Ioan 5.6.8) nu i-ar fi adus sfirsitul, asa cum se subliniaza in BMJRo 2001;8,9: 414 (Minerva).

Totusi, textul biblic apreciaza ca moartea lui Christos s-a produs inainte de strapungerea coastei din care a curs singe si apa. Contradictia dintre textul biblic si relatarile din Modern Medicine and the Bible (MMB), citate de Minerva, incita la aprecierea starii reale in care se afla Christos rastignit si pironit pe cruce. Daca dam curs textului biblic, dupa ce Christos, rastignit, a primit otet in loc de apa, a zis: "S-a sfirsit! si, plecindu-si capul, si-a dat duhul". In aceasta varianta, scurgerea de singe ar fi avut loc ca urmare a mortii lui Christos, cauzata de asfixia anoxica prin tetanizarea muschilor respiratori si doar daca sulita ar fi atins un vas de singe important. Se stie ca, in aceste conditii, de asfixie treptata, se declanseaza fibrinoliza si secretia de heparina, motiv pentru care, la necropsie, in inima si vasele mari ale decedatilor asfixiati se gaseste singe lichid.

Faptele ar fi clare si nu ar mai avea rost comentariile: Christos a murit pe cruce fara aportul loviturii ostasului roman. Dar in apropierea grilajului costal nu se afla nici un vas important, responsabil de scurgerea unei cantitati suficient de mari de singe lichid. Putin probabil sa fi fost atins ventriculul sting, deoarece Biblia nu spune ca "I-a strapuns inima cu o sulita", desi cu siguranta ca cei implicati in fapt si naratiune cunosteau exact pozitia inimii in torace, nu numai la animale, ci si la om.

Mai probabil, scurgerea de singe (periferic) sugereaza ca plaga s-a produs pe fondul unei stari de suspendare a constientei (de exemplu, lipotimie, sincopa, moarte clinica) in care se afla Christos dupa sase ore, rastignit pe cruce, stare data, poate, de efectul suferintelor prin pironire. Tot textul biblic precizeaza ca singele scurs a fost insotit de apa. In versiunea MMB, apa ar fi reprezentat lichid pleural. Nu poate fi luata in considerare cantitatea minima fiziologica de lichid, dar nici existenta unei pleurezii, element sustinut de detentia scurta a condamnatului si de starea sanatatii foarte buna a lui Christos, care si-a dus singur crucea grea pe Golgota. Mai degraba, lichidul putea proveni dintr-un chist hidatic pulmonar sau hepatic asimptomatic (nu se precizeaza coasta strapunsa). Argumentele pot fi sustinute de frecventa ridicata a zoonozelor parazitare din acea vreme, dar si de faptul ca doar intr-o singura situatie (chist hidatic), lichidul este clar "ca apa de stinca". Tesutul de granulatie ce inconjoara chistul hidatic, vascularizatia peretelui toracic si a organului afectat pot fi responsabile de asocierea singe-apa. Revarsarea lichidului intr-o seroasa (pleura, peritoneu) ar fi putut prelungi starea de suspendare a constientei printr-o componenta a socului anafilactic.

Iosif din Arimateea a obtinut, pe ascuns, incuvintarea lui Pilat sa-L dea jos de pe cruce pe Christos (Mat 27.57; Marc 15.42; Luc 29.50; Cap 9.22.12.48) si, impreuna cu Nicodim, "L-au infasurat in fisii de pinza de in, cu miresme, dupa cum au obiceiul iudeii sa ingroape" (Fapt. 5.6), dupa care l-au depus intr-un mormint nou. Este posibil ca, in pozitie decliva si in conditii de hipotermie relativa, Christos sa fi revenit, treptat, la viata.

Maria Magdalena a sesizat prima, in ziua dintii a saptaminii, disparitia corpului lui Christos si i-a anuntat pe Simon Petru si pe un alt ucenic, care au constatat ca fisiile de pinza erau pe jos, iar stergarul de pe capul lui Christos era facut sul si pus in alt loc. Aceste amanunte sugereaza si altceva decit disparitia misterioasa a lui Christos: desfacerea si abandonarea fisiilor de pinza si a prosopului, care nu mai erau necesare pentru un inviat! Iisus se arata apoi, in aceeasi seara, Mariei, ucenicilor, mai tirziu si lui Toma, posibil in secret, "in carne si oase" si, in fine, ultima sa aparitie a fost la Marea Tiberiadei. Cu siguranta ca, pina la urma, Iisus Christos s-a inaltat spre cer, dar de la data Inaltarii biblice, toti muritorii Il asteapta, in fiecare zi de Pasti, pentru reinvierea tuturor...

Argumentele expuse nu intentioneaza sa combata sensul religios, transcris in Biblie, dupa evenimentele de atunci. Este numai o incercare de logica medicala, bazata, in fond, pe descrierea circumstantelor in care un OM cu har a suferit pentru oameni, pe drumul chinuitor al sanctificarii.

Dr. Viorel N. Pirvulescu
Catedra Medicina Interna in Ambulatoriu, UMF Craiova
Medic Sef Spitalul "Electroputere" Craiova

Bibliografie


1. Elias, M.I. et al. Parazitologie medicala. Ed. Did. si Ped. 1981: 101-4.

2. Groza, I. L. Medicina legala. Ed. sec. XXI, 1994.

3. Minerva. BMJRo 2001, vol.8, nr.9, pag.414.

4. Moraru, I. Anatomie patologica, Ed. Med.Buc. 1980,2: 304-5.

5. Noul Testament. Evanghelia dupa Ioan. Goute Batscaft Verlag. Dillenburg West. Gemany. 1990: 155-61.

6. Scripcaru, Gh., Terbancea, M. Patologie medico-legala. Ed. Did. si Ped. Buc. 1983, 196: 189-90.

7. The Holy Bible. New International version. Guideposts. Carmel, New York. 1987: 1498-505.

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Autor: