Terorismul - cum reactionam

Era normal ca atrocitatile comise la New York si Washington sa stârneasca, in sufletele tuturor, sentimente de groaza si tristete, care s-au transformat, la fel de firesc, in mânie, teama si, in cazul multor oameni, intr-o apriga dorinta de razbunare.

Lumea va continua sa-si manifeste compasiunea fata de victime si familiile lor, dar parerile vor fi impartite in ceea ce priveste rolul relativ al actiunilor militare si al unei riposte mai moderate.

Actiunile militare au început. Ele sunt îndreptate împotriva fortelor armate ale talibanilor (destul de limitate numeric) si a bazelor de antrenament ale gruparii al-Qaida. Se afirma ca nu exista planuri imediate de desfasurare a unor "forte speciale" pentru capturarea lui Osama bin Laden. Pare sa fi scazut în intensitate chemarea la un atac masiv asupra altor tari care sprijina terorismul islamic, incluzând Irakul, Libanul si Siria. Chiar si o asemenea strategie limitata are punctele ei slabe. S-au semnalat deja pierderi de vieti omenesti; doar timpul ne va spune câte dintre victime erau luptatori talibani si câte erau civili. Toti cei ucisi vor fi considerati martiri, iar razbunarea mortii lor va duce la cresterea violentei manifestarilor teroriste. Acest proces, numit ciclul violentei,1 se desfasoara în mod constant în Israel/Palestina. În al doilea rând, înca dinainte de 11 septembrie, Afganistanul se confrunta cu o criza umanitara care, exacerbata de amenintarea bombardamentelor, risca sa se transforme într-o calamitate de mari proportii. Agentiile de ajutorare afirma ca aprovizionarea aeriana cu alimente nu va putea preveni aparitia fenomenului de foamete în masa.

Evenimentele din 11 septembrie au reprezentat o crima teribila împotriva umanitatii. Asupra piratilor aerului nu mai pot fi intreprinse, acum, actiuni de pedepsire sau de razbunare, dar la fel de vinovati de genocid sunt cei care le-au comandat actiunile. Ei ar putea fi pedepsiti prin mijloace diplomatice si juridice, cu toate ca si o astfel de cale este anevoioasa, intruct genereaza protestul celor ce considera ca se bate pasul pe loc. Multi ani dupa catastrofa aeriana de la Lockerbie au ajuns în fata instantelor de judecata numai doua persoane si doar una a fost gasita vinovata. Unii se vor întreba în ce masura cei acuzati de planuirea atacurilor din 11 septembrie ar putea beneficia de o judecata impartiala în SUA. Exista doua posibilitati: fie procesul lor sa se desfasoare la Haga, conform legilor americane, asa cum s-a intâmplat si in cazul Lockerbie, fie sa se formeze un tribunal ad-hoc, similar celui însarcinat cu investigarea crimelor de razboi din fosta Iugoslavie. Va fi posibila infiintarea unei curti internationale de drept criminalistic daca statutul sau va fi recunoscut de un numar de state suficient de mare. Presedintele Clinton si-a pus semnatura în favoarea constituirii unei atari curti, dar succesorul sau refuza sa ceara acordul Senatului SUA pentru ratificare. În momentul în care va incepe sa functioneze o astfel de curte de drept criminalistic se va putea pune stavila fortelor raului. Tragicele evenimente ce au avut loc pe 11 septembrie trebuie sa stimuleze eforturile pe termen mai lung, în scopul preîntâmpinarii unor amenintari sporite la adresa securitatii globale, care au implicatii serioase asupra îngrijirii sanatatii pe întregul glob. Actele de terorism merg de la genocid pe o perioada de câteva saptamâni, asa cum s-a întâmplat în Rwanda,2 pâna la crimele în masa, comise de-a lungul mai multor ani, ca în Angola si în Congo (fostul Zair), unde moartea a milioane de oameni nu a fost mediatizata de CNN ori de alte mijloace de informare în masa. Armele de distrugere în masa (chimice, biologice si nucleare) ar putea fi utilizate de grupuri non-statale. Astfel de temeri au dus la suspendarea actiunilor de împrastiere a îngrasamintelor din avion, în SUA, ulterior datei de 11 septembrie, cu toate ca expertii au opinii diferite in ceea ce priveste posibilitatea de a utiliza pe scara larga asemenea arme fara implicarea statelor ostile.3 Scuturile de rachete planificate de administratiile Clinton si Bush ar fi inutile în cazul unor astfel de amenintari.

Legile internationale prevad, în prezent sau pentru viitorul apropiat, masuri de contracarare a amenintarilor. Secretarul general al ONU, Kofi Annan, a solicitat elaborarea unei Conventii contra Terorismului. Ca si în cazul statutului curtii internationale de drept criminalistic, SUA a formulat unele obiectii, concretizate, de pilda, in Conventia asupra Comercializarii Ilicite a Armelor de Calibru Mic si in protocolul de verificare pentru Conventia asupra Armelor Biologice.4 Comentatorii, inclusuv Robert McNamara (secretar al apararii în administratia John F Kennedy, în timpul crizei rachetelor cubaneze) au subliniat ca SUA trebuie sa se întrebe care este sursa nemultumirilor în acest domeniu; un motiv ar fi atitudinea fata de tratatele multilaterale. Retragerea într-un lagar nu reprezinta o solutie.5 Pâna la conferinta din noiembrie asupra revizuirii protocolului Conventiei asupra Armelor Biologice ar mai fi timp de gândire.

Conventiile internationale reprezinta, de fapt, statele partenere (de exemplu, programul irakian pentru armele de distrugere în masa) si nu recunosc existenta participantilor non-statali; asadar, este imperios necesar sa se urmareasca eradicarea cauzelor ce declanseaza terorismul si violenta intrastatala. Ele sunt teritoriale, cum ar fi Kashmirul (locul de desfasurare a unor recente acte de terorism), Irlanda de Nord (unde se demonstreaza cât de greoi avanseaza procesele politice) si Orientul Mijlociu. Sprijinul oferit de americani Israelului reprezinta o cauza principala a lipsei de popularitate cu care se confrunta SUA, dar aparenta acceptare a statului palestinian de catre presedintele George W Bush este privita cu optimism.

A doua cerinta consta într-un sprijin global si echitabil. Afganistanul, Kashmirul si Fâsia Gaza sunt printre cele mai sarace regiuni de pe glob; grupurile teroriste prolifereaza în Columbia (FARC) si în Peru (Sendero Luminoso). Resursele energetice ale globului sunt utilizate, in proportie de 80%, de 26% dintre cei mai bogati locuitori ai planetei, si de numai 1% dintre saraci, care reprezinta o cincime din populatia globului.6 Afganistanul si Columbia sunt piloni ai comertului cu droguri.

Rezolvarea unor asemenea probleme majore, de natura economica si politica, necesita timp si este cu adevarat dificila. Se impun masuri de întarire si reformare a ONU, care sa permita o interventie rapida, prin metode nonmilitare, împotriva unor regimuri inacceptabile, cum ar fi al lui Saddam Hussein sau cel taliban.7 Pe lânga aspectele legate de securitate, un astfel de program suscita interesul celor ce-si desfasoara activitatea in domeniul sanitar în masura in care genereaza beneficii pe termen lung la nivelul starii de sanatate a omenirii,8 cum sunt, de pilda, accesul la sursele de apa potabila ori la programele de vaccinare (criza actuala ar putea întârzia eradicarea poliomielitei). Noi, cei din Medact, speram ca ni se vor alatura multe alte persoane în scopul promovarii acestui exercitiu de medicina preventiva.

Reacting to terrorism
The response should be through law not war
BMJ 2001;323: 822

Douglas Holdstock editor, Medicine Conflict and Survival
Medact, London N19 4DJ (mary.holdstock@ntlworld.com)

Bibliografie


1 Rogers P, Elworthy S. The United States, Europe and the majority world after 11 September. Oxford Research Group, 2001 (51 Plantation Road, Oxford OX2 6JE).

2 Melvern LR. A people betrayed: the role of the West in Rwanda's genocide. London: Zed Books, 2000.

3 Mackenzie D. Invisible enemies: are chemical and biological attacks a serious possibility? New Scientist 2001;6 Oct:6-7.

4 How not to make friends. Nature 2001;412:463.

5 Rogers P. Losing control: global security in the twenty-first century. London: Pluto Press, 2000.

6 World Commission on Environment and Development. Our common future. Oxford: Oxford University Press, 1987 (Bruntland report).

7 Commission on Global Governance. Our global neighbourhood. Oxford: Oxford University Press, 1995.

8 McMichael T. Human frontiers, environments and disease: past patterns, uncertain futures. Cambridge: Cambridge University Press, 2001.

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Dr Irina Tanasescu
Autor: