Petit guide du développement spirituel NoëlL'actu viagra viagrasansordonnancefr.com décryptéeAgirEcocitoyen J'ai fait un stage de survie en pleine nature Don, troc, partage : consommons collaboratif! Vous recherchez une formation?

Îngrijirile private de sanatate în tarile în curs de dezvoltare

Oferta privata de îngrijiri de sanatate este în crestere în tarile cu venituri mici si medii pe cap de locuitor.1,2 Adesea, cei cu venituri mici, la fel ca si bogatii, solicita servicii medicale private, inclusiv pentru afectiuni cu un impact major pentru sanatatea publica, cum sunt malaria, tuberculoza si bolile cu transmitere sexuala.3,4,5

Printre motivele citate de utilizatori se numara facilitarea accesului, scurtarea timpului de asteptare, cresterea gradului de confidentialitate si a sensibilizarii fata de solicitarile pacientilor.1,6 În mod curent, cei care elaboreaza politicile internationale de sanatate recomanda intensificarea utilizarii serviciilor private,7,8,9 pe motiv ca ele ofera o gama mai larga de servicii, stimuleaza competitia din sectorul de asistenta medicala si scad responsabilitatea statului pentru oferta de servicii, încurajându-i, astfel, rolul de garant si factor de reglare. Exista, totusi, destule motive de ingrijorare, deoarece se pare ca lucrurile nu stau chiar asa.

La o examinare mai atenta se remarca o calitate necorespunzatoare a îngrijirilor oferite de multi dintre furnizorii privati.1,2,10 Mai mult decât atât, comparativ cu oamenii instariti, saracii cheltuiesc o cota mai mare din veniturile lor pentru îngrijirile de sanatate (private sau publice), apelând, adesea, la furnizori privati cu un nivel inferior de calificare sau chiar total lipsiti de pregatire.

Am recomandat trei obiective corelate cu oferta privata de asistenta medicala pentru situatiile care afecteaza sanatatea publica: cresterea accesibilitatii, îmbunatatirea calitatii si asigurarea unor preturi accesibile majoritatii populatiei.11 Nici unul dintre obiective nu va fi usor de realizat si, in plus, vor fi necesare interventii complexe care sa implice factorii de decizie ai politicilor de sanatate, furnizorii si utilizatorii.12 Cresterea numarului de utilizatori de servicii (sau "consumatori") este considerata a fi un element-cheie care va determina perfectionarea sistemului de asistenta medicala privata in sensul realizarii telurilor propuse. Cu toate acestea, în tarile în curs de dezvoltare a fost evaluat intr-o masura foarte mica rolul consumatorilor.11

Strategii de educare a comunitatilor

În tarile cele mai sarace, majoritatea persoanelor care apeleaza la furnizorii privati platesc direct pentru servicii, medicamente si alte înlesniri de natura medicala. Teoretic, strategiile de educare a comunitatilor i-ar putea ajuta pe oameni sa recunoasca, sa solicite si sa obtina o îngrijire medicala calitativ superioara - si sa stie la cât ar trebui sa se astepte pentru plata serviciilor. Influenta exercitata de utilizatori este mai mare in conditiile in care exista un nivel de instruire superior, o activitate mediatica intensa, un grad de implicare politica în favoarea populatiei si diverse organizatii de aparare a drepturilor consumatorilor. Se pare ca negocierile in sprijinul îmbunatatirii calitatii serviciilor se desfasoara mai eficient prin intermediul organizatiilor reprezentative ale comunitatilor decât la nivel individual. Nivelul de instruire a comunitatilor reprezinta un element-cheie în strategiile de marketing social pentru a stimula cererea si a creste gradul de acoperire cu produse benefice pentru sanatatea publica, de tipul medicatiei de rehidratare orala, contraceptivelor si plaselor de tântari tratate cu insecticide. Nu trebuie neglijate nici masurile care vizeaza asigurarea unui nivel corespunzator de accesibilitate si furnizare a serviciilor.

Capabili sa identifice serviciile de buna calitate, utilizatorii nu pot sa evalueze, insa, de cele mai multe ori, si calitatea lor tehnica. Consumatorii spera ca furnizorii sa actioneze intr-o maniera cât mai competenta, dar asteptarile lor sunt deseori înselate. Sperantele ca avocatii comunitatii sau sporirea bagajului de cunostinte si a încrederii utilizatorilor sa fie suficiente pentru a îmbunatati calitatea serviciilor sunt, totusi, lipsite de realism în ceea ce priveste oportunitatea prescrierii, calitatea si gradul de accesibilitate ale medicamentelor si testelor diagnostice, ca sa nu mai vorbim despre serviciile clinice cu un grad de complexitate si mai mare.

În cazul facilitatilor care aduc beneficii pentru sanatatea populatiei, cum sunt, de pilda, plasele pentru tântari, tratate cu insecticide, si contraceptivele, informatiile despre calitatea produselor pot fi transmise prin intermediul unei marci înregistrate si confirmate prin utilizare si experienta. Garantarea calitatii tehnice prin produse mai complexe, cum ar fi dozele corect ambalate de medicamente pentru tratamentul simptomatic al malariei si al bolilor cu transmitere sexuala, aduce utilizatorilor un al treilea punct de sprijin.

Scheme de acreditare

Prin schemele de acreditare, relativ la un pachet de servicii, se pot monitoriza serviciile oferite de furnizori în functie de standardele de calitate agreate; ca urmare a monitorizarii, serviciile respective sunt promovate potentialilor utilizatori de servicii. Cu toate acestea, se impun niveluri înalte de capacitate pentru acreditarile în bloc si, în multe locatii, o atare strategie poate sa nu fie aplicabila, mai ales acolo unde furnizorii unici sunt numerosi si de diferite tipuri, ori unde resursele sunt utilizate cu mari restrictii. Astfel de scheme sunt mai practicabile si, de obicei, mai acceptabile, din punct de vedere politic, în activitatea cu furnizori privati calificati, asociati în organizatii profesionale.

In ceea ce priveste costurile asistentei medicale, utilizatorii din mai multe tari (Filipine, Columbia, Argentina, India si Pakistan) au fost informati direct despre reglementarea preturilor medicamentelor esentiale, dar succesul inregistrat de o asemenea tactica a variat de la caz la caz. Principalele obstacole le-au reprezentat fluctuatiile valutare, pietele de medicamente unde nu functioneaza mecanismele de control si situatia deficitara a politicilor guvernamentale de reglare a preturilor. Masurile de control al preturilor par sa fie mai eficiente pentru un set limitat de medicamente esentiale si pentru generice, decât pentru produsele farmaceutice înregistrate sau pentru servicii.

O retea nationala legislativa de reglare sprijina eforturile statului în activitatea de conlucrare cu furnizorii privati. Cu precadere in tarile cu un nivel de trai foarte scazut, reteaua este, de prea multe ori, necorespunzatoare, intrucât vizeaza numai rezolvarea cerintelor de baza, cum ar fi intrarea în practica medicala si facilitarea înregistrarilor. Este neadecvat, în special, accesul utilizatorilor la recursuri eficiente si putin costisitoare prin intermediul canalelor administrative si judiciare. De asemenea, poate sa fie limitat rolul de supraveghere al consiliilor profesionale de sanatate. În schimb, exista situatii în care cresterea permisivitatii barierelor de reglare poate fi benefica: de exemplu, disponibilitatea si utilizarea contraceptivelor s-a îmbunatatit prin scaderea barierelor de import si de reglare (Zimbabwe), prin relaxarea restrictiilor de publicitate (Pakistan) si prin diversificarea tipurilor de furnizori privati care sa poata administra contraceptivele injectabile (Egipt).

Servicii gratuite pentru grupuri tinta

Modalitatea de finantare a serviciilor poate sa ofere mecanisme de limitare a costurilor pentru utilizatorii de servicii si sa fie utilizata în promovarea calitatii îngrijirilor. Trebuie luate în considerare servicii gratuite pentru grupuri tinta specifice, cum ar fi gravidele, copiii, lucratoarele din comertul sexual si pentru servicii prioritare (tuberculoza, bolile cu transmitere sexuala si planificarea familiala). Schemele de scutire de taxa, mai ales daca sunt îndreptate catre anumite grupuri, au o administrare costisitoare si pot fi dificil de integrat la nivel national. Cele mai puternice pârghii functioneaza in situatiile in care schemele de ajutor medical si asiguratorii influenteaza modul de prescriere a retetelor si serviciile oferite de catre furnizorii privati, specificând ce teste de diagnostic si tratamente medicamentoase trebuie oferite daca furnizorul urmeaza sa fie platit. Cu toate acestea, în multe dintre tarile sarace, doar o mica parte a populatiei beneficiaza, de regula, de schemele de asigurare.

Potentialul strategiilor va depinde de contextul in care urmeaza a fi aplicate si de abilitatile diferitilor factori de decizie, mai ales ale statului. Tarile cele mai sarace, unde populatia nu are resurse financiare, iar activitatea multor furnizori nu este competenta si nici reglementata oficial, întâmpina cele mai mari obstacole, in special din cauza deficientelor manifestate la nivelul sectoarelor de sanatate publica. Principiile care ar trebui sa guverneze colaborarea dintre stat si furnizorii privati includ recunoasterea faptului ca accesul la servicii de asistenta medicala de calitate si la preturi rezonabile este un drept, ca asigurarea accesului la servicii al persoanelor fara venituri este o politica prioritara si ca trebuie promovate mecanismele de sporire a influentei utilizatorilor.

Private health care in developing countries
If it is to work, it must start from what users need
BMJ 2001;323:463-4

Anthony B Zwi senior lecturer in health policy and epidemiology
(anthony.zwi@lshtm.ac.uk)
Ruairi Brugha senior lecturer in public health
Health Policy Unit, London School of Hygiene and Tropical Medicine, London WC1E 7HT
(Ruairi.brugha@lshtm.ac.uk)
Elizabeth Smith private sector specialist
Options Consultancy Services, London W1P 5RT
(e.smith@options.co.uk)

Bibliografie


1 Aljunid S. The role of private medical practitioners and their interactions with public health services in Asian countries. Health Policy and Planning 1995;10:333-49.

2 SwanM, Zwi A. Private practitioners and public health: close the gap or increase the distance. London: London School of Hygiene and Tropical Medicine, 1997.

3 McCombie SC. Treatment seeking for malaria: a review of recent research. Soc Sci Med 1996;43:933-45.

4 Uplekar M, Juvekar S, Morankar S, Rangan S, Nunn P. After health sector reform, whither lung health? Int J Tuberculosis Lung Dis 1998;2:324-9.

5 Brugha R, Zwi A. Sexually transmitted disease control in developing countries: the challenge of involving the private sector. Sex Trans Inf 1999;75:283-5.

6 Lönnroth K, Tran T-U, Thuong LM, Quy HT, Diwan V. Can I afford free treatment? Perceived consequences of health care provider choices among people with tuberculosis in Ho Chi Minh City, Vietnam. Soc Sci Med 2001;52:935-48.

7 World Bank. World Development Report 1993, Investing in health. Washington:World Bank, 1993.

8 World Health Organisation. The World Health Report 2000. Health Systems: improving performance. Geneva:World Health Organisation, 1999.

9 Preker AS, Harding A, Travis P. "Make or buy" decisions in the production of health care goods and services: new insights from institutional economics and organizational theory. BullWorld Health Org 2000;78:779-90.

10 Kamat VR. Private practitioners and their role in the resurgence of malaria in Mumbai (Bombay) and Navi Mumbai (New Bombay), India: serving the affected or aiding an epidemic? Soc Sci Med 2001;52:885-909.

11 Smith E, Brugha R, Zwi A. Working with private sector providers for better health care, an introductory guide. London: Options and LSHTM, 2001.

12 Brugha R, Zwi A. Improving the quality of privately provided public health care in low and middle income countries: challenges and strategies. Health Policy and Planning 1998;13:107-20.

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Dr Irina Tanasescu
Autor: