Pagina studentilor - Un ochi plânge, unul râde

Cred ca terminarea facultatii reprezinta finalul unei etape din viata, dar si un nou inceput. Uneori ne cuprinde nostalgia si ne intoarcem cu gândul inapoi, in timp, la ziua in care am devenit studenti, atunci când asteptam cu nerabdare si teama afisarea rezultatelor. Imi amintesc cum stateam cu totii - elevi, parinti - lânga gardul facultatii, incercând sa vedem listele de admisi.

Unii râdeau, altii plângeau de bucurie sau de tristete. Acolo erau si viitorii mei colegi, cei cu care aveam sa-mi petrec urmatorii sase ani, poate cei mai frumosi din viata mea.

Printre multele zile ce vor ramâne mereu vii in amintirea mea, este si prima zi de facultate.

Primul meu laborator a fost cel de anatomie, care incepea la ora 18. Era cam intuneric, iar in curtea facultatii nu am vazut pe nimeni. Am urcat cele câteva trepte de la intrare si am ajuns intr-un hol lung si slab luminat. Ma uitam pe usile din dreapta mea, ca sa gasesc sala de disectie. In fata usii era o banca pe care statea o studenta care citea dintr-o carte. In sala erau aprinse doar doua lampi ce luminau doua mese de disectie pe care se aflau cadavre. Totul mi s-a parut atât de infricosator, incât am scapat mânerul usii din mâna, am tipat si am luat-o la fuga. Studenta de pe banca a inceput sa râda, dar eu nu m-am oprit decât in curtea facultatii.

Asa a fost in prima zi, dar apoi laboratorul de anatomie a devenit locul unde am auzit cele mai frumoase "perle studentesti" din primii doi ani de facultate. Imi amintesc de o colega care spunea ca nu a apucat sa citeasca fibula, dar a invatat bine peroneul, sau de o alta ce a descris foarte frumos o "formatiune sferica" pe o radiografie de profil a regiunii cranio-faciale si era doar un cercel.

Când am depus juramântul eram iar studenti si parinti laolalta, amintindu-ne ziua admiterii si cele mai frumoase momente din viata noastra de studenti. Nu stiu daca am fost pe deplin constienti de importanta momentului, dar sunt convinsa ca-l vom pastra cu totii in memorie ca pe un eveniment important.

Acum, când scriu aceste rânduri, imi vine sa râd si sa plâng in acelasi timp. Am avut momente când mi-am dorit sa se termine mai repede facultatea, dar acum stiu ca-mi vor lipsi colegii, glumele, uneori rautacioase, pe care le faceam, chiar si acea stare de bucurie pe care o simteam dupa ce scapam de inca un examen.

Toate acestea, si multe altele, vor ramâne in sufletele si-n inimile noastre si ni le vom aminti mereu cu bucurie, de parca s-ar fi petrecut abia ieri.

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Autor: