Transplantul românesc

Astazi isi expune punctul de vedere Prof. Dr. Mihai Lucan, Directorul Institutului Clinic de Urologie si Transplant Renal Cluj-Napoca

- V-as ruga sa ma ajutati sa-l cunosc pe dr. Mihai Lucan inainte de implicarea sa in transplantul de organe.

- Mi-am facut scoala primara, cea generala si liceul in Bucuresti. Am terminat Liceul "Gh. Lazar" având sansa de-a fi elevul unor profesori de exceptie care, desi atunci poate nu mi-am dat in totalitate seama, mi-au inlesnit câstigarea unei educatii generale de buna calitate, ce mi-a fost extrem de folositoare mai târziu.

Am intrat la facultatea de medicina generala a Universitatii de Medicina "Carol Davila" din Bucuresti in anul 1966. Pe tot parcursul studentiei am avut din nou sansa de a-mi face ucenicia cu profesori de exceptie care, intr-un context politic ce evalua extrem de diferentiat pozitia medicului in societate, au reusit sa-si pastreze profesionalismul si devotamentul fata de meserie, imprimându-le aceasta atitudine si discipolilor lor. Mi-aduc aminte cu emotie si recunostinta de conf. dr. Cezar Petrescu de la Clinica de Chirurgie a Spitalului de Urgenta Floreasca, cu care, in cadrul unui cerc studentesc, am inceput, de fapt, inca din anul IV de facultate, activitatea chirurgicala experimentala, si ulterior, activitatea chirurgicala clinica.

In anul IV, cu doua zile inainte de examenul de medicina interna, pe care urma sa-l dau cu prof. Runcanu, la Spitalul Grivita, am facut o colica nefretica deosebit de intensa (era vara, caldura torida, ma deshidratasem, bausem multa cafea). Intrucât facusem stagiul de urologie la Spitalul Panduri, am apelat la asistentul de grupa pentru a elucida natura colicii nefretice pe care am avut-o. Un fapt destul de frecvent la data respectiva, lipseau filmele radiologice in spitale, iar indicatia de urografie trebuia sa fie avizata numai de seful clinicii, pe atunci prof. dr. Teodor Burghele. Desi, in general, profesorul Burghele era extrem de zgârcit in ceea ce priveste indicatia de urografie, când a aflat ca e vorba despre un student, a venit la mine si mi-a pus câteva intrebari. Foarte curând ne-am dat seama ca ne nascuseram in aceeasi zona geografica si, mai in gluma, mai in serios, profesorul m-a intrebat: "Acum, ca ai facut colica nefretica si pentru ca esti moldovean de-al meu, de ce nu te faci urolog?" a zâmbit si a semnat foaia prin care aviza urografia.

· Nascut la 5 iunie 1948 la Stefanesti, Botosani. Absolvent al Facultatii de medicina generala, Universitatea "Carol Davila" Bucuresti (promotia 1972)

· Intern, prin concurs (primul la seria specialitatilor chirurgicale), intre 1972-1974 (Spitalul Clinic de Urgenta "Floreasca", Clinica de Chirurgie Cardiovasculara Fundeni, Clinica de Urologie Fundeni, Clinica de Anestezie si Terapie Intensiva Fundeni)

· Rezident in urologie, 1974, primul in serie

· Specialist in urologie, 1977, ocuparea unui post, prin concurs, la Clinica de Urologie a Spitalului Fundeni

· Doctor in Stiinte Medicale, 1986 ("Individualizarea tratamentului neoplasmului vezical in functie de stadiul evolutiv"), prima teza de doctor in medicina finalizata in Clinica de Urologie a Spitalului Fundeni, sub conducerea prof. dr. E. Proca. Medic primar urolog, 1990. Conferentiar, 1990, Seful Catedrei de Urologie, Universitatea de Medicina si Farmacie "Iuliu Hatieganu" Cluj-Napoca. Profesor, 1992, Seful Catedrei de Urologie, Universitatea de Medicina si Farmacie "Iuliu Hatieganu" Cluj-Napoca. Seful Centrului de Transplant Renal Cluj-Napoca, 1995. Directorul Institutului Clinic de Urologie si Transplant Renal Cluj, ianuarie 2000

• A urmat importante cursuri de specializare: Urologie reconstructiva si oncologie, 1980-1981, Bruxelles, Ghent, Antwerpen (Prof. W. Gregoir, Prof. W. De Sy, Prof. L. Denis), Belgia. 1982-1985, burse succesive in Anglia, acordate prin test de intrare de catre Consiliul Britanic. Lucreaza in clinicile de urologie "White Chapel", Londra (prof. J. Blandy), Institutul de Urologie (prof. Wickam), Clinica de Urologie "Royal Infirmary Edinburgh" (prof. G. Chishlom), Clinica de Urologie "Royal Infirmary" Leeds (prof. Ph. Smith). Transplant renal: Glasgow, Edinburgh, 1991, 1992; Nijmegen, 1993; Roma, 1991-1992; Leida si Rennes, 1994.

Poate ca profesorul Burghele glumise doar, insa de atunci, sugestia lui mi-a ramas intiparita in minte si, ulterior, când am ajuns intern, prin concurs (locul al II-lea la concursul de Internat din 1971), am facut un stagiu mai lung in Clinica de Urologie a Spitalului Fundeni, impreuna cu prof. dr. Olanescu si conf. dr. Bocancea. Intâmplator, dr. Bocancea era nascut in aceeasi zona geografica cu mine, iar simpatia pe care mi-a aratat-o si disponibilitatea mare de câmp de lucru (eram singurul intern intr-o clinica cu peste 150 de paturi) m-au determinat sa aleg aceasta specialitate.

Sigur, de la decizia initiala, pe masura câstigarii titlurilor profesionale (specialist in urologie, doctor in medicina in urologie, medic primar in urologie etc), peste entuziastul tânar intern au trecut multi ani, multe clipe de fericire, dar si numeroase momente dificile. In 1990, la indemnul rectorului Universitatii de Medicina si Farmacie din Cluj, prof. dr. N. Maier, si al prorectorului N. Ghilezan, mi-am depus actele pentru concursul ce urma sa se organizeze pentru obtinerea postului de conferentiar si sef al Clinicii de Urologie din Cluj, Universitatea "Iuliu Hatieganu".

La vremea respectiva eram sub presiunea psihica a participarii la programul de transplant renal ce debuta la Spitalul Fundeni din Bucuresti. Programul a inceput in 1980, in februarie, dupa ce, in prealabil, prof. dr. Proca (pe atunci ministrul Sanatatii) ma trimisese, impreuna cu dr. Anghel Popescu, anestezistul Clinicii de Urologie, la un stagiu de pregatire in domeniul transplantului, dincolo de ocean, dar nu in S.U.A., ci in Cuba... Sigur, a trimite pe cineva tocmai in Cuba pentru pregatirea necesara in vederea initierii unui program de transplant intr-un stat european parea cel putin curios, atunci când in toate tarile din jur, inclusiv in cele socialiste, existau programe de transplant evolutive. Sansa a fost, totusi, de partea noastra, pentru ca in Cuba exista un program de transplant destul de amplu, iar doctorii cubanezi aveau o experienta chirurgicala foarte diversificata, câstigata atât cu o patologie urologica complexa, cât si cu exportul de revolutie si medicina pe care Cuba il practica, la acea data, intensiv. Pe scurt, aventura din Cuba s-a incheiat, dupa perioada de pregatire initiala, cu primul transplant renal practicat in România, la Clinica de Urologie a Spitalului Fundeni.

- Cum s-a nascut programul de transplant renal la Cluj-Napoca? Cum il circumscrieti in activitatea de transplant de organe la scara nationala? Dar europeana si, respectiv, internationala?

- De la data respectiva, februarie 1980, si pâna in 1992, când a debutat activitatea de transplant renal in centrul universitar Cluj, in Clinica de Urologie a Spitalului Fundeni, s-au facut mai multe transplanturi renale de la donator viu inrudit, care, datorita numarului scazut, pe de-o parte, si din cauza absentei unui program national de transplant renal, pe de alta parte, nu au avut nici un impact asupra calitatii asistentei medicale a bolnavului cu insuficienta renala decompensata.

- Cum s-a nascut programul de transplant renal la Cluj si cum se circumscrie el in activitatea de transplant la nivel national, respectiv european sau international?

- Debutul activitatii de transplant in centrul universitar Cluj s-a facut in secventa logica pentru o astfel de activitate complexa si de echipa. In primavara anului 1991 a inceput activitatea chirurgicala experimentala in salile de operatie ale Facultatii de Medicina Veterinara, cu sprijinul sustinut al decanului, regretatul profesor Boitor. In aceeasi primavara, prin intermediul Universitatii de Medicina si Farmacie a fost contactata o echipa de medici de la Centrul de Transplant din Edinburgh, Scotia. Acestia au facut o prima vizita de evaluare a activitatii sefului Clinicii de Nefrologie si a chirurgului de transplant renal din sectia respectiva, pentru a aprecia conditiile locale si posibilitatile de realizare a colaborarii. Vizita s-a incheiat cu mai multe conferinte pe tema transplantului renal si a necesitatilor de organizare a sistemului respectiv, incepând cu tipizarea tisulara si terminând cu realizarea listei de asteptare, in Clinica de Nefrologie. Este cert ca, in cadrul schimbului de experienta, noi am câstigat mult din punct de vedere organizatoric. Mult mai eficienta a fost, insa, vizita echipei de medici italieni, care, la solicitarea expresa a autorului acestor rânduri, a venit cu un avion particular (Consortiul Interuniversitar de Transplant de la Roma este membru al sistemului medical papal) si, dupa ce a evaluat scurt si la obiect situatia locala, a stabilit impreuna cu noi programul de colaborare, concretizat, in toamna anului 1992, pe 29 si 30 septembrie, prin efectuarea primelor doua transplanturi de la donator viu, realizate in România, intr-un alt centru universitar decât cel din Bucuresti. Un asemenea debut avea sa fie inceputul activitatii de transplant in centrul universitar Cluj. Dupa executarea primelor 10 transplanturi, pe masura acumularii experientei in domeniu, in loc ca activitatea sa devina mai fluenta si mai constructiva, au inceput sa apara reactiile contradictorii, mai ales la nivel central, generate de argumentul ca nu ar fi existat suficiente baze materiale si organizatorice pentru a continua. Programul de transplant din Cluj, cu sprijinul Consortiului Interuniversitar de Transplante de la Roma, condus de prof. dr. Raffaelo Cortessini si de regretatul prof. dr. Dario Alfani, nu numai ca nu s-a oprit, ci a continuat sa se dezvolte, prin finantare directa din partea sistemului papal, in asa fel incât, pâna in anul 1995, in acest centru s-au efectuat mai multe transplante decât se practicasera in tara in decurs de 20 de ani. Mai mult decât atât, la solicitarea Ministrului Sanatatii Papal, cardinalul Angelini, prin intermediul ambasadorului României la Vatican (pe atunci, prof. Pangratiu Gheorghiu) si a consilierului prezidential pe probleme de culte, prof. Victor Opaschi, s-a realizat o intrevedere intre o delegatie a papalitatii, reprezentata de prof. Raffaelo Cortessini si Dario Alfani, si presedintele României, domnul Ion Iliescu, in care s-a exprimat in mod clar dorinta sistemului papal de-a ajuta România in realizarea unui program de transplant echivalent si eficient, estimat la o valoare de circa patru milioane de dolari. La indicatiile presedintelui tarii, Ministerul Sanatatii a evaluat oferta pentru a demara un program european de transplant. Cred ca nu veti fi surprinsi sa aflati ca, in urma unei sedinte gigantice a unei Comisii de Transplant infiintate ad hoc, s-a decis ca România nu putea avea un program de transplant sustinut de papalitate, intrucât un eventual schimb de organe intre români si italieni n-ar fi posibil datorita diferentelor de religie. Numarul mare de transplante renale acumulate si rezultatele semnificative care au determinat vehicularea mai multor pacienti cu transplant renal in diverse cercuri au determinat, in ultima instanta, Ministerul Sanatatii (condus, la acea data, de prof. dr. I. Mincu) sa accepte plata gratuita a medicatiei imunosupresoare, dupa efectuarea transplantului.

Probabilitatea de supravietuire pentru pacientii cu insuficienta renala cronica terminala


  Supravietuirea la cinci ani Supravietuirea la 10 ani
Modalitate de tratament Nr. % Nr. %
Dializa 35,135 28 23,205 10
Primul transplant renal 5,449 76 3,318 54
(donator cadavru)        
Primul transplant renal 1,482 88 1,560 76
(donator viu)        
Din "US Renal Data System": USDRS 1996 Annual Data Report. Betsheda, MD, National Institute of Diabets and Digestive and Kidney Diseases, April 1995.

A fost o mare victorie a Centrului nostru de transplant, pentru ca din acel moment, activitatea de transplant a capatat noi dimensiuni si, cu toate obstacolele intentionate sau neintentionate, subiective, populatia si, mai ales, mass-media au capatat notiunile reale despre ceea ce inseamna un program de transplant eficient. Desi, pâna in 1998, Clinica de Urologie si activitatea sa de transplant nu au primit nici un fel de sustinere materiala directa din partea Ministerului Sanatatii, noi am continuat sa desfasuram aceasta activitate materiala de avangarda in special cu sprijin extern, care a constat in solutii de perfuzie renala si medicatie, primite in special de la Consortiul Interuniversitar de la Roma, de la National Cancer Society din S.U.A, de la Centrul de Transplant al Universitatii Humboldt din Berlin. Rezultatele excelente obtinute de noi in perioada de pionierat l-au indreptatit pe prof. dr. Raffaelo Cortessini, cu ocazia primirii titlului de Doctor Honoris Causa a Universitatii de Medicina si Farmacie "Iuliu Hatieganu" din Cluj, sa faca, in mod public, o afirmatie extrem de magulitoare: "In conditiile in care multe colective de transplantologi din Europa n-ar fi reusit nici macar sa debuteze, acesti oameni minunati au facut mult mai mult decât atât, au transformat un eveniment medical intr-un act de rutina medicala". Centrul de Transplant Renal Cluj a devenit, prin intermediul Universitatii de Medicina "Iuliu Hatieganu", membru oficial al Consortiului Interuniversitar de Transplant de Organe, iar subsemnatul este membru al comitetului de conducere al acestui organism european. In tot intervalul de timp mentionat am realizat multiple premiere nationale, si chiar europene, in domeniul transplantului, având de departe cea mai bogata experienta de specialitate la nivel national. In Institutul nostru nou infiintat (aprilie 2000), la 10 ani de la debutul activitatii de transplant, ne mândrim cu peste 320 de transplante renale in care am depasit tot ceea ce predecesorii nostri din tara, si chiar din strainatate, considerasera ca fiind clasic si de nedepasit. Astfel, la Institutul Clinic de Urologie si Transplant Renal din Cluj s-au efectuat primele transplante renale cu anomalii anatomice vasculare si ale cailor urinare, corectate, in prealabil, in chirurgie ex-vivo. Tot la acest Institut s-au realizat, in colaborare cu Clinica de Urologie condusa de prof. dr. Abbou, de la Paris, cele dintâi recoltari laparoscopice de rinichi, ceea ce a constituit o premiera pentru intreaga Europa Centrala si de Est. Contrar disputelor deontologice, medicale, uneori pur pragmatice, pe care le poate ridica, o astfel de recoltare a devenit standard in centre mari din S.U.A. si Germania.

Institutul Clinic de Urologie si Transplant Renal se mândreste cu cea mai vasta experienta in domeniul transplanturilor pediatrice, precum si cu realizarea de facto a primelor transplanturi pediatrice din România. De fapt, in domeniul transplantului pediatric, institutul Clinic de Urologie si Transplant Renal din Cluj-Napoca are o preocupare mai speciala, datorita contextului specific in care evolueaza activitatea in acest centru universitar. Colaborarea cu Sectia de Nefrologie Pediatrica a Clinicii de Pediatrie II (o colaborare fructuoasa si constructiva) a permis altor doua colective sa acumuleze o experienta bogata in domeniul transplantului pediatric, care s-a concretizat cu ultima realizare de prestigiu practic a medicinei românesti, si anume transplantul de la un donator cadavru de 2,5 ani la un receptor de 2,5 ani, cu insuficienta renala decompensata, care facea dializa peritoneala. Desigur, un asemenea act medical, transplantarea la o vârsta neobisnuita si rar practicata la nivel mondial, poate sa fie considerata un gest hazardat, dar, daca se ia in considerare faptul ca un copilas de numai 2,5 ani nu avea nici o perspectiva de supravietuire, intrucât hemodializa prin abord vascular era, practic, imposibila la acea vârsta, iar dializa peritoneala cu un cateter implantat instabil ameninta sa fie suprimata, sansele sale de supravietuire, ca aspect general, erau inexistente. Toate greutatile tehnice si organizatorice au putut fi depasite datorita experientei acumulate de echipa Institutului in domeniul transplantului, in general, si in domeniul transplantului pediatric, in special. Abordarea adecvata, din punct de vedere tehnic si imunologic, a problemelor ridicate, a asigurat succesul transplantului care, la ora actuala, functioneaza foarte bine in organismul copilului.

Recent, Institutul Clinic de Urologie si Transplant Renal a consemnat multe prioritati ce depasesc sfera nationalului. Una dintre ele o reprezinta transplantul DOMINO. Prapastia existenta intre cerere si donare, la nivelul transplantului renal national si international, solicita abordarea problemei din unghiuri diferentiate, care sa permita rezolvarea unei asemenea drame. Una dintre abordarile diferentiate este tocmai acest transplant incrucisat multiplu (metodologie extrem de des utilizata in tari ca S.U.A., Mexic, Coreea de Sud si Japonia - in ultimele trei state, recoltarea de organe de la donator cadavru fiind extrem de redusa).

Trebuie precizat ca, in afara de un act chirurgical complex, in sensul ca, in aceeasi zi, se realizeaza, practic simultan, doua, trei, patru sau chiar cinci recoltari renale si cinci transplante concomitente, executarea transplanturilor in maniera DOMINO este deosebit de complexa si pâna in faza finala de transplantare, datorita unei selectii extrem de riguroase a pacientilor ce urmeaza sa faca transplant, atât din punct de vedere imonologic, cât si din punct de vedere al starii lor generale de sanatate, pentru ca, in ultima instanta, toti participantii la acest tip de operatie sa se bucure de sanse de reusita egale.

O alta premiera deosebit de importanta, realizata, recent, in cadrul Institutului Clinic de Urologie si Transplant Renal din Cluj, o reprezinta transplantul renal intre rude cu incompatibilitati imunologice prealabile. Pe listele de asteptare pentru transplant exista foarte multi pacienti ale caror rude doresc sa le ofere un rinichi, dar acest lucru nu se poate realiza datorita nepotrivirilor imunologice ori imunologice generale (grup de sânge diferit sau cross-match pozitiv). Daca aceste cupluri doresc sa intre intr-un sistem de transplant incrucisat, atunci singura alternativa pentru primitor este sa apeleze la listele de asteptare ale centrelor de transplant, in speranta existentei unui donator cadavru. De mai multi ani, centre cu experienta in domeniul transplantului, in special din S.U.A., evalueaza posibilitatea modularii comportamentului imunologic al recipientilor pentru diverse transplanturi, in sensul acceptarii chiar a organelor care, in mod obisnuit, ar trebui sa fie respinse. Una dintre tehnicile de acest tip presupune sedinte repetate de plasmafereza, in care plasma recipientului este schimbata complet cu solutii inactive imunologice, sedinte urmate de administrarea de imunoglobuline intravenos. Experienta Spitalului "John Hopkins" din Baltimore (consemnata in septembrie 2000, in revista Transplantation) confirma o serie de sapte cazuri abordate in aceasta maniera. Stimulat de experienta specialistilor americani si, de altfel, existând o linie de colaborare activa cu centre de transplant din S.U.A. si Israel pentru acest tip de tratament, colectivele Institutului Clinic de Urologie si Transplant Renal din Cluj au rezolvat, pentru prima data in Europa, trei cazuri consecutive in maniera mentionata, urmate de un transplant functional. Ultimul dintre ele, care a fost si cel mai mediatizat, datorita unor diferente imunologice foarte mari intre fiu si tata (primitor cu reactie de respingere extrem de accentuata, la al doilea transplant - primul de la mama -, fata de rinichiul tatalui) s-a realizat, in aceasta vara, in cadrul Institutului si a fost o reusita.

- Numele dumneavoastra sta scris la loc de frunte in dictionarul de onoare al medicinei românesti contemporane. Cine va sunt colaboratorii din imediata apropiere, mâna dreapta fara de care nu ati putea lucra? Ce le datorati?

- Numeroasele realizari ale Institutului Clinic de Urologie si Transplant din Cluj au fost mediatizate in România, dar si peste hotare. Evident, multe dintre ele nu ar fi fost posibile fara existenta unui colectiv extrem de devotat. Practic, intreg colectivul Institutului lucreaza fara program si fara sarbatori. Iata numele colaboratorilor: dr. L. Ghervan, dr. M. Neculoiu, dr. P. Rotariu, dr. C. HurubeanU, dr. C. Burghelea, dr. D. SArb, dr. L. Bucov, dr. A. Barbos, dr. M. Solomoneanu, dr. G. Iacob, dr. C. Lapusan, dr. D. Neculoiu, dr. S. Sârb, dr. A. Bizo, prof. dr. R. Badea, conf. dr. S. Dudea. Desigur, fiecare dintre colegii mei au merite specifice in activitatea de transplant. As reaminti efortul, extrem de sustinut, depus de laboratorul de imunologie al Institutului, condus de dr. Mariu Neculoiu si dr. D. Sârb, capacitatea organizatorica si munutiozitatea colaboratorilor din echipa de chirurgie extracorporala, in frunte cu dr. Ghervan. Nu in ultimul rând trebuie amintite toate asistentele de la sala de operatie, laboratorul de hemodializa, sectia de Terapie Intensiva-Transplant, asistenta-sefa Liliana Lache, asistenta-sefa sala de operatii Camelia Serdean, asistentele Mosut Cuta, Ciotoi Geanina, Hauca Ioana, Anghelina Ileana, Cristian Gina, Rus Valeria, Poenar Claudia, Rotaru Simona, Codoban Mihaela, Lazar Ramona etc.), pentru care viata profesionala este, poate, 75% din ceea ce se numeste in ansamblu si careia ii oferim impreuna, zilnic, peste 12 ore de munca fara sarbatori.

- Cum va solicita, in plus, ca medic, operatia de transplant?

- Activitatea de transplant este complexa atât din punct de vedere final, strict chirurgical, cât mai ales din punct de vedere organizatoric. Nu pot sa afirm ca, fata de o alta operatie pe care o practic in mod obisnuit in Clinica, intr-o operatie de transplant intru cu un sentiment total deosebit, ci ma confrunt cu aceleasi emotii pe care le simt in oricare alta operatie complexa, ce poate sa puna in pericol viata pacientului.

- Ca om, aveti sentimentul ca va face sa va comportati si sa va simtiti altfel?

- Vedeti, cine alege aceasta meserie, care este chirurgia complexa, reconstructiva, o face, de obicei, din datoria de-a aduce ceva bun pentru semenii sai, iar un grad implicit de devotiune si disponibilitate crestina este absolut necesar pentru a putea sa-ti indeplinesti, daca o ai, menirea de chirurg. Din punct de vedere uman, comportamentul nu este diferentiat si, va rog sa ma credeti, n-o sa astept sa fiu considerat deosebit fata de semenii mei numai pentru ca fac lucruri deosebite.

- Cum considerati ca ne situam, ca tara, la bursa transplantului de organe?

- România are o pozitie ascendenta, la ora actuala, in privinta transplantului, in mod special datorita activitatii sustinute a organizatiei specialistilor din domeniu transplantului, din ultimii doi ani. Incepând cu congresul Societatii Europene de Urologie de la Budapesta, România se inscrie pe harta transplantului european. Noi avem marele dezavantaj ca ne-am inserat târziu in activitatea de transplant european, si aceasta, in mod cert, datorita faptului ca predecesorii nostri nu au depus eforturile necesare pentru a-i permite României sa acceada mai repede la aceasta activitate medicala si cu consecinte atât de extraordinare asupra unor pacienti de cele mai multe ori sortiti mortii. Este de mentionat, in acest sens, faptul ca US Renal Data System, din 1995, stipuleaza clar ca, in S.U.A., unde exista cel mai perfectionat sistem de dializa, supravietuirea pacientilor cu insuficienta renala decompensata, in dializa, la cinci ani, este de 28%, comparativ cu cea a pacientilor transplantati fie de la donator cadavru, fie de la donator viu, care este de cel putin 78%.

La noi nu exista statistici foarte clare ale sistemului de dializa in ceea ce priveste supravietuirea, dar este cert ca, in afara de aceste date vitale, dupa transplant, un pacient transplantat beneficiaza, in afara de cantitatea vietii si de viata insasi, de o calitate a vietii mult mai buna decât in cazul dializei. Ca sa nu mai vorbim despre eficienta economica a transplantului renal (costul unui transplant renal functional este, in primul an, echivalentul celui implicat de un an de dializa, dar in al doilea an se ridica la numai 20% din activitatea de dializa a pacientului).

Un element care merita a fi subliniat de la inceput este ca un pacient ar trebui sa intre in programul de transplant la cât mai scurt timp dupa ce debuteaza insuficienta renala. Toate statisticile confirma faptul ca pacientii transplantati la un interval de sub doi ani de la debutul insuficietei renale si al dializei au o rata de supravietuire ulterioara mult mai buna. Tot in favoarea transplantului pledeaza si un alt fapt statistic: in cel mai performant centru de dializa, nici cea mai perfectionata masina de dializa nu reuseste sa realizeze decât 12% din activitatea normala a unui rinichi functional in ceea ce priveste epurarea organismului de reziduurile sale metabolice.

Din pacate, activitatea de transplant din România nu progreseaza in ritmul care ar fi de dorit. Centrul Regional de Transplant Transilvania, cu sediul la Cluj, are pe listele sale de asteptare peste 400 de potentiali primitori de rinichi, in timp ce recoltarile de rinichi se situeaza la o cifra minora (circa 20/an). Desigur, noi depunem un efort deosebit si, cum am mentionat anterior, la ora actuala avem cea mai mare statistica de transplanturi functionale din tara (peste 320 de transplanturi efectuate in ultimii noua ani).

- Va propun un efort de anticipatie: ce credeti ca s-ar putea intâmpla in plan stiintific si al practicii medicale, in urmatorii cinci ani, in universul transplantului de organ? Unde vor fi ajuns lucrurile in lume? Unde ne vom afla noi?

- Lumea transplantului medical este o lume complexa si intr-o evolutie extrem de sustinuta. In dorinta de-a depasi situatiile mentionate ale deficitului de organe, pe lânga metodele cunoscute se desfasoara activitati de cercetare intensa in domeniul ingineriei genetice si al xenotransplantului. Modificarea sistemului imun pentru a crea o acceptabilitate definitiva a unui organ transplantat a obtinut succese rasunatoare, incepând cu imaginarea unor noi tipuri de tratament imunologice si terminând cu modificarea sistemului genetic imun al receptorului. In felul acesta se pare ca, intr-un viitor mai apropiat sau mai indepartat, organe de animale modificate genetic uman vor putea fi transplantate mult mai repede si cu rezultate mai bune.

- Cum va proiectati dvs, ca medic român, specializat in transplantul renal, in viitorul mai indepartat? Ce v-ati dori sa se fi rezolvat pentru a lucra competitiv, cu coeficient de risc, pe cât posibil, mai coborât?

- Desigur, daca avem in vedere localizarea noastra geografica, economica, politica, umana, noi vom beneficia mai mult de cercetarile si succesele inregistrate in domeniul transplantului de tarile dezvoltate. Este imbucurator faptul ca, anul acesta, de exemplu, s-a efectuat un numar mai mare de recoltari de la cadavru decât in anii precedenti, cu foarte multe premiere medicale in domeniu, realizate de Institutul nostru. Speram ca activitatea de transplant din România, in general, si cea de transplant renal, in special, vor primi atentia cuvenita din partea forurilor administrative, atentie ce se va reflecta, in speta, in bugetul alocat pentru activitatea de transplant, la data actuala, aproape jignitor de mic, comparativ cu activitatea depusa de noi (35 de miliarde de lei anual, pentru activitatea de transplant, fata de 635 de miliarde de lei pe an pentru activitatea de dializa).

- Ingaduiti-mi, domnule profesor, sa va multumesc pentru aceasta consistenta si instructiva confesiune si sa va urez, din toata inima, succes in toate câte va asteapta!

Neagu Udroiu

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Autor: